Alexandru Marghiloman în viziunea epigramiștilor

Mihai SĂLCUȚAN

 La 10 mai 2025 se împlinesc 100 de ani de la trecerea la cele veșnice a ilustrului buzoian Alexandru Marghiloman, avocat, om politic conservator ce a deținut funcția de ministru în mai multe guverne și cel de-al 25-lea mandat de prim-ministru al României în anul 1918 (martie–noiembrie), cu rol important în soarta Primului Război Mondial.

Organizatorii celei de a  26-a ediții a Festivalului Național de Epigramă „Cât e Buzăul de mare” din acest an –  Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman” al municipiului Buzău şi Cenaclul umoriștilor „Nicolae Grigore Mihăescu – Nigrim” – u lansat un concurs de epitafuri pentru Alexandru Marghiloman și pentru vestita Cafea Marghiloman.

Epitaful este precursorul epigramei, cuvântul  vine din limba greacă  și desemnează o inscripție pe piatra funerară. Creștinarea timpurie a poporului român a dat naștere unei mitologii potrivit căreia viața omului parcurge trei etape importante: nașterea, nunta și înmormântarea (moartea). După deces, sufletul se desparte de trup, se integrează cosmosului pentru a se uni cu natura și a forma împreună un întreg. În religia creștină moartea nu reprezintă un sfârșit, nu este moarte de tot, există Înviere, adică viață veșnică, aceasta fiind esența credinței. Viața de după moarte, continuare a celei terestre, este ideea dezvoltată și în epopeea pastorală „Miorița”, unică în lume, operă fundamentală a folclorului literar românesc, cum a definit-o criticul George Călinescu. În comuna Săpânța din județul Maramureș există un cimitir faimos, „Cimitirul Vesel”, în care  crucile mormintelor sunt viu colorate cu picturi naive inscripționate cu epitafuri ce caracterizează viața, ocupația și metehnele persoanelor înhumate.

La ceas de comemorare, semnatarul prezentelor rânduri și-l închipuie pe Alexandru Marghiloman  privind cu seninătate din oceanul de albastru infinit al cerului asupra României Mari, de la Tisa pân´ la Nistru, după judecata divină a Tatălui Ceresc când balanța dreptății s-a înclinat în favoarea faptelor sale bune și ale adevărului-adevărat.

Iată ce propun epigramiștii contemporani spre consemnare pe monumentul tombal al lui Alexandru Marghiloman, aflat în Cimitirul Bellu din București:

Epitaf pentru Alexandru Marghiloman

În cavou își doarme somnul

Omul zilelor slăvite,

Care-a fost și este Domnul

României întregite!

Ion  Diviza, Chișinău

Unionistui Alexandru Marghiloman

Înțelegem la mormântul

Iubitorului de glie,

Că-nfrățirea cu pământul

E unire pe vecie.

Mihai Sălcuțan, Buzău

La mormântul lui Alexandru Margiloman  – 10 mai 2025

De-un veac în ceruri e nălucă,

Dar lumea nu l-a dat uitării,

Trezește-l, Doamne, să ne-aducă

Moldova iar la trupul țării!

Doru-Mihai Lungescu, Tg. Jiu

Epitaf patriotului  Marghiloman

Pe marele Marghiloman

L-a condamnat la nemurire

Osârdia întru Unire,

De patriot și buzoian.

Gheorghe Șchiop, Porumbacu de Jos, jud. Sibiu

Epitaf de zece… Mai

Zăcând aici sub stratul dens de rouă

E-acela care-a dus cafeaua-n Rai.

O viaţă bună-avu… De nota nouă!

Şi-o moarte şi mai şi, de zece… Mai!

Sanda Nicucie, Holboca, Iași

Epitaf pentru (calul lui) Marghiloman

Sub imensul bolovan,

Monument în plin Buzău,

Nu zace Marghiloman,

Ne-ncăpând cu calul său.

Sanda Nicucie, Holboca, Iași

Lui Alexandru Marghiloman, mare iubitor de cai

Și-acolo unde ești acum,

Să te-ngrijești de telegari,

Că fi-vor doritori, duium,

Ca să ajungă pe… cai mari!

Gheorghe Dănăilă, Smârdan, Galați

Lui Alexandru Marghiloman și celui mai iubit cal al său, Albatros

Trecut-a timpul strop cu strop,

Și-n ceruri, astăzi, maiestos,

Zbori printre stele, în galop,

Pe-naripatul… Albatros!

Gheorghe Dănăilă, Smârdan, Galați

Uitare de Marghiloman

Premier, cum altul nu-i,

Fost-a-n vremea veche-o stea.

Astăzi, mulți, numele lui

Cred că-i nume de cafea!

Daniel Bratu, Holboca, Iași

Document

Deși înmormântat de un sobor –

Un rit prin care trece-ntreaga fire,

Marghiloman e-n fapt, nemuritor,

Căci și-a lăsat pecetea pe Unire.

Petru-Ioan Gârda, Cluj-Napoca

De numele lui Alexandru Marghiloman se leagă o rețetă de cafea unicat, marghilomanul (marghilomana), creată în timpul unei vânători. Marghiloman, care era un mare băutor de cafea, a comandat valetului băutura și acesta, negăsind apă, a folosit coniac (după altă legendă rom). Epigramiștii au înveșnicit-o în frumoase catrene:

Epitaful cafelei cu rom

Sub cruce este o comoară,

Averea unui gentilom,

Ce-a fost lăsată-ncet să moară

De cei ce vor să bea doar rom.

Mihai Sălcuțan, Buzău

Perenului „Marghiloman”

Vigoare dându-mi și confort

Cu gustu-i care mă seduce,

Cafelei ăsteia, nici mort

Nu cred că îi voi pune cruce!

Vasile Vajoga, Iași

Epitaful cafelei Marghiloman

Și-a lăsat poza pe cruce,

Ca cel plin de amintiri,

Când omagiu îi aduce,

Să o soarbă din priviri.

Bazga Toader Dorel, Maieru, jud. Bistrița Năsăud

Mă pui la încercare?

– Cafea cu rom, autograf

Îți dau în zaț, la o chemare,

Dar cum să-mi ceri un epitaf

Când te-ai născut… nemuritoare?!?

Doru-Mihai Lungescu, Tg. Jiu

Moştenirea lui Marghiloman

S-a dus la cer  (ce veste tristă!)

Un om de stat, conservator.

În schimb, în mod măgulitor,

Cafeaua lui e… progresistă.

Violeta Urdă, București

Cafeaua de „iepocă”

Păcăleam măsura-aceea tristă –

Pân’ la zece fără de alcool –

Cu Marghilomana comunistă:

Ochii lui Dobrin în nechezol.

Gheorghe Șchiop, Porumbacu de Jos, jud. Sibiu

Epitaful cafelei „Marghilomana”

Cafeaua asta, n-am ce face,

Cam două zile-n mine zace,

Iar eu, făcând un scurt bilanţ,

Cam tot atâtea zile-n şanţ.

Janet Nică, Ostroveni, Dolj

Ecoul cafelei lui Marghiloman

Aicea zace el ca stana,

Dar fapta lui avu urmări:

Când beau cafea „Marghilomana”,

Eu merg, o zi, pe trei cărări.

Janet Nică, Ostroveni, Dolj

Cafeaua Marghiloman, în „epoca de aur”

A dispărut așa, de-odată,

Cafeaua cea aristocrată

Și-nlocuită-a fost în rol,

Cu proletarul… nechezol!

Ion Moraru, Galați

Cum a dispărut marghilomana

Am să spun părerea mea:

A înmormântat-o omul

Ce-a servit cafea-cafea,

Că se terminase romul.

Petre Ioan Gârda, Cluj Napoca

Deziluzii la restaurant

Ca-n mormânt pun catifeaua

Peste ceașca mea din crom,

C-am cerut, cu rom, cafeaua

Și-au trimis un chelner rrom.

Daniel Bratu, Iași

Epitaf pentru cafeaua Marghiloman

Așa record, nici că se poate,

Ceva cum nu s-a mai aflat:

Născută din necesitate,

A devenit un unicat!

Bolobițe Elena, Falticeni, jud.Suceava

Epitaf cafelei Marghiloman

Speranțe și păreri de rău,

Stau îngropate-n zațul tău

Și în parfumul diafan,

Emis de romul… jamaican!

Gheorghe Dănăilă, Smârdan, Galați

Epitaf cafelei Marghiloman

Pe fundul ceștii cele mici,

Cafeaua-i doar o fudulie,

Ca să-i încânte pe amici,

Spre cea mai strașnică… beție!

Gheorghe Dănăilă, Smârdan, Galați

Epitaful consumatoarei de cafea Marghiloman

Marghilomană până la păcat,

Întânsă-aici, tăcută şi cuminte,

E-o doamnă care mult a savurat

Cafea la pat şi rromul… înainte.

Sanda Nicucie, Holboca, Iași

Epitaful meu şi al cafelei Marghiloman

Cafeaua asta bestială,

Din care sorb acum când scriu,

Vă spun cinstit, fără-ndoială,

O iau cu mine şi-n sicriu!

Sanda Nicucie, Holboca, Iași

Să admirăm fantezia epigramiștilor și puterea lor creatoare!