FOTO / Alexandra Gheorghe, adolescenta cu voce de aur în literatură și în muzică

Alexandra Gheorghe, elevă în clasa a VII-a la Școala Gimnazială nr. 11 Buzău, recent câștigătoare a trofeului Concursului Național de Creație Literară „Voi sunteți lumina lumii!”, își face din ce în ce mai mult  simțită prezența în viața comunității buzoiene, prin scris și prin muzică. Scrierea sa atrage și surprinde, deopotrivă, încântă și înseninează, purtând cititorul printr-un amalgam de întâmplări cu stări care mai de care mai surprinzătoare, mergând până acolo unde sufletul îmbracă haina luminii. Ea a debutat cu „Jurnalul copilăriei”, o carte de proză, iar la începutul acestei luni a lansat și cel de-al doilea său volum. De această dată este vorba despre un volum de poezie pe care
l-a intitulat „Corabia mea”, fiind inspirat din întâmplări din viața sa, dar în care  se poate regăsi și copilul din fiecare adult, pentru că, spune Alexandra, „este o carte a tuturor vârstelor,  fiecare persoană  putându-se regăsi în cel puțin o poezie. Nu este o temă anume. Este despre întâmplări din viața mea, despre anotimpuri, despre experiențele mele”.

Volumul său de versuri  a fost lansat  într-un cadru festiv, organizat de Liga scriitorilor – filiala Buzău, cu ocazia premierii celor mai valoroase lucrări participante la Concursul Național de Creație Literară „Voi sunteți lumina lumii!”, și a avut loc în  prezența a numeroase personalități ale literaturii române. Este vorba despre membri ai Uniunii Scriitorilor – Florentin Popescu, Iuliana Paloda-Popescu, Titi Damian, Nicolae Peneș, Tudor Cicu -, dar și despre membri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Buzău, respectiv Viorel Frîncu, Roxelana Radu și Dan Ionel Dinu. Unii scriitori au ținut să își exprime public aprecierea și au avut un cuvânt avizat despre  cea mai recentă realizare a Alexandrei.

Nu știm dacă Alexandra deține recordul pentru cea mai tânără autoare din toate timpurile, dar cert este că la o vârstă fragedă a transformat jucăriile în cuvinte sau cuvintele în jucării și, la doar șase ani, când majoritatea copiilor nu știu încă să scrie sau să citească, ea a dăruit mamei ei prima poezie. „Prima poezie am scris-o la vârsta de șase ani  pentru mama mea, pentru că mi-am dorit să-i fac o surpriză pe care să o țină minte. Apoi, am continuat, pentru că mi-a plăcut foarte mult acea poezie și m-am gândit că dacă am putut să o fac fericită pe mama, aș putea să fac fericite și alte persoane”, mărturisește Alexandra, menționând că pasiunea pentru scris a pornit însă de la bunica sa, care îi citea poezii.

Tot la o vârstă fragedă și-a descoperit și pasiunea pentru muzică. Are o voce care emoționează publicul până la lacrimi de câte ori se urcă pe scenă, și a descoperit, rând pe rând, instrumentele muzicale – pianul, ukulele, chitara etc. – de care se folosește atunci când compune melodiile proprii. „Îmi place foarte mult să cânt și am fost la foarte multe concursuri unde am primit anumite premii. Îmi place foarte mult să cânt atât cu vocea, cât și cu instrumentele muzicale, pentru că mă relaxează destul de mult, iar oamenii îmi spun că transmit foarte multă emoție. Bucuria lor este și bucuria mea”, ne împărtășește și nouă Alexandra din starea sa de bine pe care o creează îmbinând  la modul excepțional cele două talente ale sale scrisul și muzica: „Am cântece compuse pentru mine. Sunt cinci sau șase melodii cărora le-am scris versurile. Și mă gândeam să fac o serie cu melodii scrise de mine poate pentru un album sau ceva de genul acesta”. Pentru unele melodii ale sale folosește coloana sonoră a altor melodii, dar are, așa cum ne-a precizat, și versuri compuse se ea pentru melodiile respective. Melodiile le compune acompaniindu-se la chitară sau la ukulele. Pasiunea pentru muzică și-a cultivat-o și la școală, pentru că  este absolventă a Școlii Populară de Arte la pian și la canto.

Este pasionată și de științele exacte. Am descoperit-o la Noaptea Cercetătorilor Europeni alături de profesoara sa de fizică,  Tincuța Iftimie, în grupul de elevi voluntari ai Școlii Gimnaziale nr. 11 din Buzău. Și a participat la olimpiade școlare de limba română unde a ajuns la etapa națională, dar și la proiecte europene ale școlii. În ceea ce privește liceul pe care îl va urma, are de ales între două opțiuni, una care atârnă mai mult în inima sa și una către care înclină inima mamei sale, și anume Colegiul Național „B.P. Hasdeu”, respectiv Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret”.

Ne-am gândit că un astfel de copil, așa cum este Alexandra, care scrie și cântă cu puteri depline peste sufletele oamenilor, poate fi inspirație pentru mulți alții de seama sa. De aceea, am și invitat-o pe Alexandra să povestească într-un scurt interviu pentru OPINIA peripețiile sale în lumea copilăriei pe care le așterne între filele cărților, să ne spună câte ceva  despre prezențele sale pe scenă – am aflat de la mama sa că de multe ori se află în compania unei alte voci buzoiene de aur, Lucia Dumitrescu, care o și susține și o pregătește -, să prezinte implicarea în proiectele școlare și multe alte aspecte din preocupări ale sale.

Reporter: Ai fost premiată. Ai avut și o lansare de carte. Despre ce carte este vorba?

Alexandra Gheorghe: A fost un concurs pe creație literară. Am avut două secțiuni proză și poezie și am primit Trofeul „Voi sunteți lumina lumii”, adică am avut cea mai are medie din concurs pentru lucrarea „Rătăciți prin veacuri” și am fost premiată pentru poezie.

Prima mea carte a fost de proză. Aceasta a doua este de poezie. Este destinată în mod special copiilor. Cartea se numește „Corabia mea”. Este o poezie care se numește „Corabia mea” și am decis ca acesta să fie și titlul cărții. Este rezultatul muncii mele și îmi place să spun că este corabia bucuriei, pentru că este o corabie micuță, dar este clădită cu dragoste și înțelegere și cu multă speranță și credință; și acolo foarte mulți oameni și-au adus contribuția și au făcut astfel încât ca această corabie să fie în cea mai bună formă și foarte luminoasă, așa îmi place să spun.

Rep.: Cum a fost lansarea cărții?

A.G.: Au venit colegi din școala mea,  rude și prieteni, profesori de-ai mei, inclusiv profesoara de Limba română, Liliana Smreciu Simionescu, care a și vorbit; au fost și  scriitori, critici literari și persoane importante din această latură artistică. Despre cartea mea a vorbit doamna Juliana Balotă Popescu, membră în Uniunea Scriitorilor din București; are mai multe volume lansate. Florentin Popescu a spus câteva cuvinte după festivitatea de premiere. I-a plăcut volumul meu de poezie.

Rep.: Ce planuri ai în privința scrisului? În ce direcții te dezvolți?

A.G.: Mai am începute două cărți de proză și poezie și îmi doresc să continui cu aceste volume. După ce termin ce am început, doresc să încep o serie care se va numi „Aventurile unui om mic într-o lume mare”,  pentru că am un frate mai mic, Andrei, căruia îi spunem Bobi; este o diferență de zece ani între noi.
Mi-aș dori să scriu mai multe volume despre ce se întâmplă în viața lui. Am mai scris despre el și ar fi despre el într-un mod indirect, pentru că vor fi destinate lui. Este un copil foarte jovial și îmi dă o stare de bine.

Rep: Ești la al doilea volum!

A.G.: Am scris „Jurnalul copilăriei” anul trecut. Acolo sunt doar povești, proză despre anotimpuri, despre prietenii mei. Îmi place să călătoresc și acolo se regăsesc povestiri despre diverse întâmplări avute în călătoriile mele. În cartea pe care am lansat-o ieri se regăsește o poezie despre fratele meu, dar despre el va fi în următoarele volume.

Rep.:Ai participat și la Olimpiada de Limba română

A.G.: Am fost la Olimpiada de Limba Română, faza națională, în clasa a VI-a și a fost o experiență inedită, pentru că am cunoscut foarte mulți copii care au oarecum aceleași pasiuni ca și mine; au fost foarte multe experiențe frumoase acolo. Pentru că mi-a plăcut foarte mult experiența de la Olimpiada Națională de la Română voi încerca și alte materii, poate matematică și alte materii care îmi plac mie mai mult; voi participa  la activități extrașcolare, la concursuri în afara școlii.

Rep.: Te implici în proiectele europene ale școlii?

A.G.: Am fost anul trecut în proiectul Erasmus+, în Polonia, împreună cu  alți 12 copii din școală. A fost un avantaj pentru că am avut multe de învățat de la ei, eu fiind cea mai mică. A fost o experiență frumoasă, pentru că am văzut cum este învățământul acolo. Au piscină, au foarte multe ore libere în care socializează; am văzut copii afară care cântau și dansau; aveau voie pe telefoane, și desfășurau  foarte multe activități folosind acest domeniu tehnologic. Profesorii sunt foarte apropiați cu elevii. I-am trimis mamei fotografii cu ceea ce se întâmpla acolo și a rămas impresionată; școala era renumită pentru volei și cei care compuneau lotul național – pentru că au mers la campionatele naționale -, nu erau certați cu alți copii care și-ar fi dorit și ei; erau susținuți atât de profesori, cât și de colegi.

Rep: Ți-ai exersat abilitățile de limba engleză în acest proiect

A.G.: Toți vorbeam în limba engleză, dat fiind că am plecat cu doamna profesoară de engleză; vorbind doar limba engleză am învățat mai multe lucruri în limba engleză, dar și despre limba engleză.

Rep.: În domeniul muzical ai participat la competiții?

A.G.: Da, am fost la concursuri extrașcolare în mai multe județe din țară. Primul premiu pe care l-am obținut în domeniul muzical a fost premiul I. Era un concurs la București și știu că eram foarte fericită, pentru că am primit premiul respectiv. Pe scenă mă simt liberă, iar oamenii din public îmi transmit o anumită energie care mă încarcă și chiar dacă, poate, înainte să intru pe scenă am emoții, când ajung pe scenă dispar toate.

Rep.: Ce hobby-uri ai?

A.G.: Îmi plac sporturile. Îmi place să merg la karate, pentru că sportul înseamnă sănătate. Copiii din clubul Karate Kyokushin Ronin Buzău, condus de sensei Gabi Frățilă, formează o echipă minunată, iar în anul 2018 am și fost campioană europeană la kata, adică la tehnică. Înainte mergeam la balet, dar mi-am dat seama că nu era de mine. De la vârsta de șase ani am continuat cu acest sport, pentru că mi-a plăcut foarte mult atmosfera. La școală jucăm handbal și e o altă poveste. Când eram mică am practicat tenisul, dar m-am oprit pentru că profesorul meu cu care mă înțelegeam cel mai bine a plecat din țară și apoi am renunțat. Am mai fost la dansuri. Îmi place, de asemenea, să patinez.

Eu pun suflet în ceea ce fac ceea ce fac. Eu fac aceste activități cu plăcere, nu pentru că m-ar obliga cumva părinții. Au fost și activități la care simțeam că nu rezonez cu ele și cu colectivul; le am spus părinților că ar fi o pierdere pentru ei, cât și pentru mine și am renunțat la ele, dar am căutat altele unde a fost  mai bine și cred că am învățat să îmi planific timpul. Când eram mică aveam și câte 12 activități în total. Am urmat cursuri de oratorie, MBI-ul copiilor și tot felul de activități care m-au ajutat să îmi împart timpul cât mai eficient.

Rep: Îți place și să faci voluntariat?

A.G.: Săptămâna trecută a fost Ziua Internațională a limbilor europene, și a fost o activitate cu copii de la orfelinat, în parteneriat cu școala noastră. I-am invitat la activități și am colorat, am pictat împreună și tot împreună am participat la un concurs de idei în limba engleză. Cu toții am fost fericiți. Fericirea lor a fost și fericirea noastră.

Rep.: Îți faci ușor prieteni!

A.G.: Pot spune că sunt o persoană sociabilă și îmi fac foarte repede prieteni. În Polonia mi-am făcut prieteni cu care pot să vorbesc și acum. La mine în școală nu cred că este clasă în care să nu am prieteni; de la fiecare am ceva învățat câte ceva.