Monden

Alex Dima, la hramul bisericii din satul copilăriei sale

Gustul brânzei de vacă, al urdei din copilărie sau al plăcintelor servite la bi­se­rică, duminica îi fac mereu viața mai frumoasă lui Alex Dima și îi aduc aminte de zilele copilăriei autentice, lipsite de Facebook, Instagram sau ieșiri în cluburi. De curând, jurnalistul buzoian a participat la hramul bisericii din Dara, satul în care a copilărit, unde încă se păstrează tradiția ca oamenii să vină cu bucate și să împartă pentru cei plecați dintre noi. ,,O zarvă tare făină se stârnește la sfârșitul slujbei când toți își întind daruri, dau de pomană și primesc. E o stare de comuniune și comunicare, stare pe care cu greu o mai găsești în viața cetății de azi”, a explicat Alex pe rețelele de socializare celor care îi urmăresc călătoriile și emisiunile.

Odată cu emoția participării la hramul bisericii din satul unde a copilărit, Alex Dima și-a adus aminte și de gustul autentic al brânzei de vacă și al urdei din copilărie, pregătite de localnicii din Pietroasele. ,,Îi știu de ani buni. Fac cea mai bună brânză din sat și, probabil, de pe tot Dealul Mare. Îi văd, atunci când ajung acasă, în Pietroasele, toată ziua cum urcă sau coboară pe la poarta noastră cu utilajele și nu de puține ori m-am minunat când am văzut-o pe Luminița Lupu la volanul unui tractor care trăgea două remorci încărcate cu baloți uriași de fân. Sunt oameni tare faini. Fac cea mai bună urdă pe care am mâncat-o vreodată. Dacă aveți drum prin zona noastră, nu pregetați să-i căutați și să le testați bunătățile. O să-mi dați dreptate!”, a scris Alex, în câteva rânduri, povestea a doi fermieri din Buzău care au cea mai bună și muncită brânză de vaci din zonă, mândru că și el face parte acum din strădania lor pentru promovarea bucatelor sănătoase și ­au­tentice.

Reamintim că Alex Dima a copilărit în comuna Pietroasele, satul Dara, și a fost crescut de bunici, pentru că părinții lui au divorțat înainte să se nască. ,,Mama trebuia să muncească să mă întrețină și nu puteam locui cu ea la oraș, așa că m-a lăsat în grija bunicii. Și bunica mă lua cu ea peste tot. Țin minte ziua de Crăciun, când plecam la biserică. Țineam post și, când ne întorceam acasă, nu mâncam până când bunica nu împărțea pentru morții casei. Așa cum se întâmpla și atunci când se făceau fructele, strugurii, cireșele, ea nu mânca până când nu împăr­țea. Nu poți iubi România, decât numai dacă ai trăit-o. N-ai cum, altfel. De aia mie îmi și place să mă duc la țară și să stau pe piatră. Am multe poze cu mine și cu bunica stând pe piatră, de vorbă”, detalia jurnalistul într-un interviu, întrebat fiind despre copilăria și amintirile sale din adolescență.

Articole similare