*lui Gh. Istrate,
la trei ani de la… plecare
…prin timpul dur, tu, ai intrat în ramă,
cu fâlfâiri de suflet-porumbel,
pe-a veșniciei castă diagramă
și prin lentila dorului rebel;
cu gîndul tău, din armonii-carate,
slujind poemul nud și fermecat,
ți-ai luat iubită steaua, pe-nserate,
din basmul ce doar soarta ți l-a dat…
cu oastea de imagini-ciocîrlii
ai mai trecut odat’ prin rămuriș,
din satul cu fantasme azurii
făcând un pas pe-al lunii vechi prundiș;
acolo, sus, sub magică lanternă,
ai adormit… cu muza, pe o pernă…
Nicolae Cabel
2.09.2020
