Marian MĂRGĂRIT
Cine, stimați compatrioți, a scris cu atâta durere și speranță aceste versuri? Ești tentat să spui: Adrian Păunescu, Grigore Vieru… Nu! Nicolae Dabija, fratele nostru drag de peste Prut. Ne-a părăsit, s-a stins în lupta cu Covid-19, la Chișinău!
Poetul, jurnalistul, unionistul, academicianul Nicolae Dabija, basarabeanul nostru bolnav de românism, bolnav de România Mare, de patria română. Am petrecut împreună, în ultimii 20 de ani, momente de înaltă vibrație românească, am călătorit împreună sute de kilometri, am participat la evenimente culturale, festivaluri de poezie, congrese ale spiritualității românești de eminescologie. Peste tot, Nicolae Dabija s-a remarcat drept o prezență vie, a rostit deschis adevăruri care nu s-au spus despre Basarabia.
Primesc, săptămânal, de la Chișinău, ziarul ,,Literatură și artă”, pe care l-a condus încă din 1986. După titlu, pare un ziar de catifea, dar lucrurile nu stau deloc așa. ,,Literatură și artă” a fost o portavoce puternică și curajoasă atât în timpul sovietelor, cât și după declararea independenței, o tribună a culturii, a limbii române. Nicolae Dabija, luptător de frunte al renașterii naționale, s-a aflat printre promotorii și semnatarii ,,Declarației de independență a Republicii Moldova”.
,,Libertatea are chipul lui Dumnezeu”, spunea cu durere și speranță Nicolae Dabija, gândindu-se la suferința de veacuri a poporului său. Tristă zi pentru cultura noastră! Cât am să plâng de dorul tău, Nicolae! Te aștept acasă, Basarabia mea dragă!
