*Buzoianul a susținut doctoratul la Universitatea Sorbona și a fost profesor în universități din America
Constantin MARAFET
Vestea că George Pațurcă a trecut în următoarea lume a ajuns cu întârziere în comunitatea râmniceană. Izolarea și autoizolarea din cauza pandemiei au făcut să înceteze circulația veștilor sau să ajungă cu mari decalaje la destinație.
Profesorul George Pațurcă, după pensionare, a revenit în țară și locuia în casa părintească din satul Poșta, la circa 2 km de Râmnicu Sărat. O boală cumplită l-a ținut la pat mai multă vreme, pierzând lupta în ziua de 30 martie. A fost înmormântat în cimitirul din localitate.
Sâmbătă, 9 mai 2020, ar fi trebuit să-l sărbătorim cu prilejul împlinirii vârstei de 70 ani, dacă nu s-ar fi grăbit să îmbrățișeze eternitatea. Nu a fost să fie. Pe 9 mai va avea loc pomenirea de 40 de zile, la biserica din satul Poșta.
Îmi amintesc că ori de câte ori i se pronunța numele în preajma mea, săream mândru și spuneam „a fost profesorul meu, profesorul meu de franceză, un caracter puternic, un profesor de excepție”. Toți se mirau, cunoscând doar faptul că a predat în străinătate.
Iată câteva repere din viața și activitatea domnului profesor. A urmat şcoala primară în sat, Liceul „Alexandru Vlahuţă” Râmnicu Sărat (premiant la olimpiadele de literatură română pe judeţ), Facultatea de Limbi romanice (franceză – română) la Universitatea din Bucureşti (1969 – 1973). A activat ca profesor de limbă franceză la Liceul Teoretic din Sângeorz-Băi, jud. Bistriţa-Năsăud (1973 – 1976) şi apoi la Liceul nr. 6 CFR Buzău (1976 – 1979).
S-a transferat la BTT Bucureşti ca referent în turism internaţional, unde se ocupa de schimburi de tineri între România şi mai multe ţări europene, plus S.U.A., Japonia şi Maroc (1979 – 1982). După un sejur în Italia, pleacă în S.U.A, unde se stabileşte în Texas (1983). Începe aici să lucreze ca profesor de liceu, apoi ca asistent universitar şi lector la 
Universitatea din Texas (San Antonio), predând limba şi cultura franceză între 1986 – 1991.
Pregăteşte şi susţine teza de doctorat „Ideea poetică de genul romantic” la Universitatea Paris IV – la Sorbonne, sub îndrumarea renumitului profesor şi specialist în literatura comparată, Pierre Brunel. Subiectul tezei este o analiză comparativă a mai multor literaturi europene, cu precădere a acelor autori care au vizat în opera lor ideea de geniu. În Franţa a mai obţinut două diplome: Limba franceză de afaceri de la Cavilam-Vuchy (1988) şi Certificat de traducător, Universitatea din Nice (1995). A predat pentru câteva semestre „Limba, literatura şi civilizaţia franceză” la Universitatea din Bucureşti (1993) şi la Institutul Francez din Bucureşti (1995 – 1996).
Dintre publicaţiile şi comunicările prezentate în ultimii ani, amintim: „La mort du francais?” (Casa româno-franceză, Buşteni, noiembrie 1999); „V. Voiculescu şi Nadeja Ştirbei” (Biblioteca Judeţeană “V. Voiculescu”Buzău, octombrie 1999); „V. Voiculescu şi Novalis” (Pârscov – Buzău, aprilie 1998); „La francais apocopé” (Institutul francez, Bucureşti, 1996); „Ecritures féminines – Amitiés et passions masculines” (Société internationale d’Etudes Yourcenariennes, 14/1995); „Colette et la comtesse de Noailles – Societé des Amis de Colette” (aprilie 1995); „Le baisemain, geste de communication entre la politesse et la séduction” (Cesura, Lyon, 1989); „Utile dulci. National Bulletin of the American” (Association of Teachers of French, 11/1989); „Langue et culture francaise et le monde des affaires” (Al 8-lea Congres al F.I.P.F., Salonic, 1988); „Baudelaire et Goya on les Caprices du Mal” (Trinity University – Texas, 1987).
„Eram dornic de a-mi cunoaşte sorgintea ţărănească, vremurile de mult apuse ale satului natal”
A fost membru al Societăţii de studii romanice – Franţa, al Societăţii internaţionale de studii yourcenariene – Franţa şi al Societăţii prietenilor lui Colette.
În ianuarie 2000 i-a apărut schiţa monografică „Poşta – Topliceni” (Editura Bibliotecii Judeţene „V.Voiculescu” Buzău, Colecţia „Monografii”), sub îndrumarea lui Alex. Oproescu, de care l-a legat o lungă prietenie. Întrebat de ce a scris schița monografică, răspunde: „Eram dornic de a-mi cunoaşte sorgintea ţărănească, vremurile de mult apuse ale satului natal, cu chemarea şi simplitatea pământului bătut de generaţii. Doream o reînviere a unei atmosfere, cunoscută doar din auzite, din povestirile bunicilor mei. Contactele au demarat, s-au desfăşurat uşor şi fructuos, iar datele s-au acumulat curat şi frumos. Acum le dedic spre citire şi meditaţie, cu adâncă pioşenie şi recunoştinţă tuturor celor care îşi înţeleg şi respectă locul natal…”. Aceste cuvinte simple în aparenţă îl definesc pe profesorul de excepţie GEORGE PAŢURCĂ, profesor pe care l-am admirat de pe vremea când mi-a fost profesor de limba franceză la Liceul Industrial nr. 6 CFR Buzău.
Permanent a căutat să se perfecționeze: MA French-Romanian, University of Bucharest, 1976; DEA, Lettres modernes, University of Paris IV, 1990; Doctorat- University of Paris IV-la Sorbonne, 1991; Certificat de traduction, University of Nice, 1995, Diplôme French for Business, CAVILAM,Vichy 1988.
Cunoștea și vorbea franceza, italiana, germana, rusa și spaniola. Un adevărat intelectual, un aristocrat al cuvântului și al școlii românești pe care cu cinste și profesionalism a reprezentat-o pe meridianele lumii. Acum va preda în școala îngerilor lecții despre roua dimineților din Râmnicu Sărat și despre apusuri nevăzute și neștiute de nimeni. Drum lin, domnule profesor! Ne vom aduce aminte cu drag. Voie douce, professeur!
George Pațurcă a fost profesor la:
*Keystone School, San Antonio-Texas, 1985;
*University of Texas at San Antonio, 1986-1993;
*Institut francais de Bucarest, 1995-1996;
*Ecole francaise de Bucarest, 2001-2002;
*George Mason University, Virginia, 2004-2005;
*Catholic University- Washington, D.C, 2004;
*American University- Washington, D.C, 2005;
*The George Washington University, 2003;
*American University- Washington, D.C, 2005.
