INTERVIU / „Dacă o zi nu ajung la Metalul, pentru mine ziua aceea nu înseamnă nimic”. Gică Guiu, omul care se hrănește cu fotbal
Puțini oameni din fotbalul buzoian pot vorbi despre continuitate, pasiune și devotament așa cum o face Gheorghe Guiu. De peste patru decenii, numele său este legat de Metalul Buzău, club pe care l-a slujit cu discreție, seriozitate și o dragoste rar întâlnită pentru sport.
Deunăzi, am stat de vorbă cu președintele de onoare al Metalului Buzău despre fotbal și despre așteptările pentru noul sezon. A rezultat un dialog din care se înțelege foarte clar că pentru Gheorghe Guiu fotbalul e orice, numai rutină nu.
Reporter: În primul rând, la mulți ani! Multă sănătate! Cum vă simțiți?
Gheorghe Guiu: Vă mulțumesc tuturor pentru urări. Mă simt bine, sunt sănătos și mă bucur de cei dragi. Cu un cuvânt, sunt bine.
Rep.: V-am întâlnit acum două săptămâni la reunirea Metalului. Era seară, dar dumneavoastră tot la teren vă aflați…
G.G.: Da. Dacă cineva vrea să mă găsească, mai degrabă vine la Metalul decât să mă caute acasă. De regulă sunt la stadion încă de dimineață. Încerc să mă asigur că există tot ce trebuie pentru antrenamente, pentru jucători și pentru staff-ul tehnic.
Rep.: De ce atâta sârguință? Ce vă ține atât de aproape de fotbal?
G.G.: Cred că dragostea aceasta pentru sport. Poate e un cuvânt prea dur, dar uneori seamănă cu o boală. Iubesc foarte mult sportul în general și fotbalul în mod special. Sunt la Metalul de foarte mulți ani și am trecut prin perioade pe care numai eu și bunul Dumnezeu le știm. Tot ce am făcut și fac în continuare este cu sufletul, pentru ca lucrurile să funcționeze și jucătorii să aibă condiții cât mai bune.
Rep.: Până la urmă, este boală sau este dragoste?
G.G.: La început a fost pasiune, dragoste și iubire. Acum cred că a devenit ceva asemănător unui drog.
Rep.: Deci este și un pic de boală…
G.G.: Da, este și un pic de boală. Dacă o zi nu ajung la Metalul, pentru mine ziua aceea nu înseamnă nimic.
Rep.: Nu faceți din asta un titlu de glorie?
G.G.: Nu. Fiecare om are pasiunile lui. Unuia îi place pescuitul, altuia șahul, altuia să joace la noroc. Eu nu condamn pe nimeni. Fiecare își găsește plăcerea în felul său. A mea este sportul.
Rep.: Și celelalte hobby-uri sunt tot în zona sportului. V-am văzut de multe ori și la handbal, și la alte competiții.
G.G.: Da. Pentru mine sportul este pe primul plan, indiferent de disciplină. Dacă timpul îmi permite, merg la meciuri de fotbal, handbal, volei, rugby sau tenis de masă. Îmi place să văd competiția și să urmăresc copiii care încep de mici să facă sport.
Rep.: În afară de sport, aveți vreun hobby pe care lumea nu îl știe?
G.G.: Nu neapărat un hobby. Îmi place să fiu un om optimist și apropiat de oameni. Am încercat întotdeauna să fiu aproape de cei din jur.
Rep.: Aveți timp să urmăriți și Campionatul Mondial?
G.G.: Da, mă uit atunci când am timp. Am urmărit mai multe meciuri și cred că de acum înainte vom vedea partidele cu adevărat importante.
Rep.: Aveți o favorită?
G.G.: Este încă prea devreme pentru o concluzie, dar îmi place cum arată Anglia.
Rep.: Știu că ați fost și în Anglia, inclusiv la Manchester. Care este echipa dumneavoastră preferată?
G.G.: Manchester City. A fost primul stadion mare pe care l-am văzut în Anglia, în 2018, și a rămas o amintire specială.
Rep.: Se anunță o vară importantă la Metalul. A plecat și Răzvan Radu. Ce așteptări aveți de la noul sezon?
G.G.: După cum stau lucrurile acum, obiectivul este să ne menținem la același nivel în Liga a II-a. Nu va fi deloc ușor. Au plecat și vor mai pleca jucători, dar mergem înainte. Ne bazăm pe două principii care nu se schimbă niciodată: munca și disciplina sportivă.
La aniversarea sa, Gheorghe Guiu rămâne același om pe care lumea fotbalului buzoian îl cunoaște de zeci de ani: discret, prezent zilnic la stadion și dedicat clubului pe care îl iubește. Într-o perioadă în care loialitatea a devenit tot mai rară în sport, Nea Gică mai are încă multe file de adăugat la povestea sa. Multă sănătate!
