FOTO – VIDEO / Povestea șefei de promoție care pleacă din „Eminescu” cu media 10 și cu visul de a ajuta oameni

Cu doar câteva zile înainte ca Denisa Maria Apostol să urce pe scenă în calitate de șefă de promoție, absolventă cu media generală 10 a Colegiului Național „Mihai Eminescu”, profesoara sa de limba și literatura română, Mihaela Nicolae, se confrunta cu o întrebare pe care orice dascăl o întâlnește cel puțin o dată în carieră. Cum îți iei rămas-bun de la un elev care, în timp, a ajuns să reprezinte mai mult decât propriile rezultate? Cum te desparți de un tânăr care a devenit imaginea unei generații întregi?

Răspunsul nu vine ușor. Pentru că Denisa Maria  Apostol nu a fost niciodată doar un nume într-un catalog școlar.

O „păpădie” luminată de soare și începutul unei promisiuni

Mihaela Nicolae își amintește un moment petrecut cu patru ani în urmă. Era 8 septembrie, Ziua Mondială a Literației. Într-o clasă de științele naturii, o adolescentă emoționată scria despre prima sa lecție de limba și literatura română din liceu. În paginile acelui text se vorbea despre minutele de lectură, despre cărțile descoperite cu entuziasm, despre zâmbetul profesoarei și despre sentimentul că intră într-o lume nouă, construită din imaginație și cuvinte. Privind astăzi în urmă, profesoara vede în acele cuvinte începutul unei povești care avea să o transforme pe Denisa într-una dintre cele mai apreciate eleve ale generației sale.

Anii au trecut, iar eleva care își asculta atunci „rapsodia inimii” avea să devină una dintre cele mai apreciate tinere ale generației sale. Nu și-a pierdut sensibilitatea. Nu și-a abandonat idealurile. Le-a șlefuit. A rămas aceeași fire delicată, aceeași „floare de cireș”, cum o descrie profesoara sa, dar a adăugat maturitate, luciditate și curajul de a-și apăra convingerile. A învățat să pună întrebări și să privească lumea cu o luciditate rară pentru vârsta ei.

În relația dintre profesoară și elevă s-a construit, în timp, ceva ce nu poate fi măsurat prin note sau diplome: încrederea. Libertatea de a avea opinii diferite. Respectul reciproc. Bucuria dialogului autentic. Poate tocmai de aceea momentul despărțirii devine atât de dificil.

O elevă care poartă în ea o generație întreagă

Pentru un profesor, adevărata reușită nu este neapărat o medalie sau o medie perfectă. Succesul se măsoară în clipa în care elevul își descoperă propria voce. Iar Denisa și-a găsit-o.

A căutat-o printre cărți și întâlniri literare, printre poezii contemporane și conversații care au depășit adesea limitele unei ore obișnuite de curs. La un moment dat, profesoara era convinsă că întâlnirea cu Ana Blandiana va reprezenta reperul definitoriu al devenirii sale literare. Dar Denisa a surprins din nou. L-a ales drept reper pe Robert Șerban. A fost încă o dovadă că își construia propriul drum, propriile afinități și propriile repere culturale. Poate că acesta este, de fapt, cel mai frumos rezultat al educației: capacitatea de a forma oameni care gândesc singuri.

În ochii profesoarei, Denisa nu pleacă singură. Ea poartă ceva din fiecare coleg, iar fiecare coleg poartă ceva din ea. De aceea, atunci când Mihaela Nicolae vorbește despre Denisa, vorbește, de fapt, despre întreaga clasă. Despre o generație crescută între cărți, dialog și speranță.

Cum îți iei rămas-bun de la un asemenea elev? Poate că nu îți iei. Și poate că profesorii nu se despart niciodată cu adevărat de elevii care le-au confirmat credința în educație. Ei continuă să-i poarte în memorie, în lecțiile viitoare, în exemplele oferite altor generații și în emoția fiecărei ultime ore de curs.

Cuvintele care au prezentat-o întregii comunități eminesciene

La festivitatea de premiere care a avut loc joi, 4 iunie, directorul Cătălin Zaman a ales să o prezinte pe șefa de promoție folosind chiar cuvintele profesoarei sale de limba română. În fața comunității eminesciene, portretul Denisei a fost schițat printr-un elogiu care vorbește nu doar despre performanță, ci și despre vocație: „Întruchipează poezia însăși nu doar pentru că scrie versuri de o rară sensibilitate. Ana Blandiana însăși a exprimat această părere. Denisa întruchipează poezia și pentru că talentul are și o perfectă înțelegere a lumii textului, a lumii în general așa cum a dovedit la concursurile și olimpiadele școlare inclusiv la limba română sau mai ales la limba română, așa cum a dovedit scriind cronici de spectacol pentru fiecare festival găzduit de Teatrul <George Ciprian>, scriind pentru revista școlii <Năzuințe> un articol care merită toată atenția noastră sau scriind articole pentru <Dosarele Dilema veche>. Datorită Denisei, spune doamna profesoară, am fost un profesor mai bun de literatură. Semnează cu recunoștință pentru întâlnirea noastră profesor Mihaela Nicolae”.

Au fost cuvinte care au rezumat patru ani de muncă, lectură și devenire.

„Nu pot să-mi imaginez sala de clasă goală”

Pentru Denisa Maria Apostol, finalul liceului nu începe cu media 10 și nici cu titlul de șefă de promoție. Prima imagine care îi apare în minte este sala de clasă. Nu una rămasă în urmă, tăcută și goală după absolvire, ci una plină de colegi și conversații. „Cred că nu pot să-mi imaginez sala de clasă goală fără ei. În memoria mea ea va fi mereu plină”, spune Denisa.

Se vede și acum traversând sala, mutând scaunele în jurul unui coleg care are ceva interesant de povestit. Poate că această imagine spune mai multe despre anii de liceu decât orice diplomă. Rezultatele au venit în paralel cu această experiență umană.

Media generală 10 și titlul de șefă de promoție au fost construite prin muncă zilnică și disciplină. Denisa vorbește despre performanță fără emfază. „Se obține cu un efort imens. Trebuie să încerci să fii perfect la fiecare lucrare, la fiecare ascultare”, explică ea.

În același timp, ea recunoaște că efortul capătă o altă dimensiune atunci când învățarea devine o plăcere. „Am simțit dorința să mă perfecționez și bucuria să-mi văd rezultatele”, mărturisește tânăra. Pentru elevii care își propun obiective similare, mesajul ei este simplu: „Dacă suntem conștienți de visurile noastre, atunci suntem mult mai aproape de a le face să devină realitate”. Apoi vin perseverența, atenția la detalii și plăcerea de a învăța.

Privind în urmă, Denisa spune că nu doar profesorii au contribuit la formarea ei. Un rol important l-au avut colegii. „Simt că am împrumutat foarte multe de la clasa mea”, mărturisește ea. Îi admiră pentru felul în care gestionează situațiile dificile și crede că această capacitate s-a transferat, în timp, și asupra ei. Liceul a fost astfel locul performanței academice și spațiul în care s-a format ca om.

Psihologia, drumul ales pentru viitor

După Bacalaureat urmează admiterea la facultate și începutul unei noi etape. Denisa și-a ales deja direcția: Psihologia. „Îmi doresc să fiu psihoterapeut și să ajut oamenii să depășească momentele dificile prin care trec”, spune ea. Interesul pentru acest domeniu există de mult timp, însă multă vreme nu l-a privit ca pe o posibilă profesie: „Datorită mamei mele, care m-a îndemnat să aleg pentru viitorul meu ceea ce îmi place, am ajuns să iau decizia să fiu studentă la Facultatea de Psihologie”.

Un rol important în această alegere l-a avut participarea la școala de vară organizată de Facultatea de Psihologie din București. Timp de două săptămâni a descoperit mediul universitar, iar întâlnirile cu profesorii și lectorii facultății au avut un impact major asupra sa. Își amintește în special cursul susținut de Andrei Șerban Zamfirescu, unul dintre momentele care i-au confirmat că acesta este drumul pe care dorește să îl urmeze.

Voluntariatul care a confirmat o vocație

Interesul pentru oameni s-a reflectat și în activitățile sale de voluntariat. Dintre toate experiențele, cea mai apropiată de profesia la care visează a fost participarea la proiectul „Ludoteca din grădină”. Acolo a lucrat cu copii și a avut ocazia să observe diferite moduri de comunicare și relaționare. Experiența i-a confirmat că îi place să lucreze cu cei mici și că viitorul său profesional se află în apropierea oamenilor. Pe termen lung își dorește să lucreze atât cu copii, cât și cu adulți. Este atrasă de psihoterapia experiențială unificatoare, dar explorează și alte direcții terapeutice. Un lucru este însă cert. Literatura nu va dispărea niciodată din viața ei. „În psihologie este foarte multă creativitate și ai nevoie de foarte mult suflet ca să empatizezi cu oamenii”, explică Denisa.

Cheia școlii și o tradiție care continuă

Printre momentele simbolice ale absolvirii, unul ocupă un loc aparte. În cadrul ceremoniei, Denisa i-a înmânat cheia școlii fratelui său. Gestul a fost încărcat de emoție și de semnificație. Mai ales că fusese discutat îndelung în familie. Fratele său, medaliat cu bronz la Olimpiada Națională de Informatică, va continua tradiția performanței în același liceu. Iar urarea pe care i-o adresează este una care vorbește despre încrederea pe care o are în el: să își atingă toate obiectivele și să primească, la rândul său, „cu bucurie locul de șef de promoție anul viitor”.

Povestea care abia începe

Într-o perioadă în care mulți tineri își proiectează viitorul în afara granițelor țării, Denisa privește în altă direcție. Se vede construindu-și viața aici. „Simt că este casa mea și locul unde îmi văd viitorul”, spune ea. Este o declarație simplă, dar puternică.

Povestea Denisei Maria Apostol nu este doar povestea unei eleve cu media 10. Este povestea unui tânăr care a găsit în liceu oameni de la care a avut ce învăța, care și-a descoperit vocația și care pleacă spre următoarea etapă a vieții cu un plan clar și cu dorința de a lucra pentru oameni și alături de oameni. Pentru profesori, colegi și pentru comunitatea care a urmărit parcursul său, absolvirea nu pare finalul unei povești. Mai degrabă în ceputul ei.