FOTO / De la Rocky Mountains la Casa Albă: o lună de neuitat pentru Alexandra Anamaria Gheorghe în SUA

Există anumite perioade în viață care, deși scurte, de doar câteva luni, reușesc să concentreze în ele experiențe cât pentru ani întregi. Sunt acele momente în care omul este pus în fața unor lumi noi, a unor provocări neașteptate și a unor întâlniri care îi schimbă felul de a gândi, de a simți și de a se raporta la sine.

Jurnalul lunii aprilie al Alexandrei Anamaria Gheorghe intitulat „Printre munți, muzică și oameni extraordinari” surprinde tocmai o astfel de etapă: o călătorie a maturizării, trăită departe de casă, într-un spațiu în care diferențele culturale, emoțiile și descoperirile personale se împletesc într-o experiență profund transformatoare.

În rândurile care urmează, Alexandra Anamaria Gheorghe relatează întâmplări din viața acestui exchange student în America, și, în același timp, oferă cititorului acces la universul interior din perspectiva unei tinere care învață să aparțină mai multor lumi în același timp. Între munții spectaculoși ai statului Colorado, agitația vibrantă a Washingtonului, luminile scenei și sălile de clasă în care educația devine punte între culturi, tânăra buzoiancă își construiește treptat propria identitate, redefinită prin fiecare experiență trăită.

Ceea ce impresionează încă de la primele rânduri este autenticitatea cu care sunt descrise emoțiile. Dorul de casă nu apare dramatic sau exagerat, ci firesc, în cele mai simple și neașteptate momente: la o masă de Paște diferită de cea românească, într-o conversație purtată în limba maternă după luni întregi de adaptare sau chiar într-o pungă de pufuleți împărțită cu un prieten român. Aceste detalii aparent mici capătă o forță aparte, pentru că vorbesc despre nevoia universală de apartenență și despre modul în care identitatea noastră rămâne mereu legată de oamenii, tradițiile și locurile din care provenim.

În același timp, textul surprinde extraordinar frumusețea schimbului cultural și puterea experiențelor internaționale de a modela caractere. America descrisă aici conține imaginea spectaculoasă a marilor orașe, a peisajelor impresionante, dar mai conține și spațiul unor oportunități care cer curaj, adaptare și implicare. Fie că este vorba despre prezentarea unui eveniment inspirațional, despre participarea la un workshop internațional organizat de Departamentul de Stat al SUA sau despre urcarea pe scenă în fața a mii de spectatori, fiecare experiență devine o lecție despre încredere, responsabilitate și depășirea propriilor limite.

Un aspect esențial al acestei mărturii este relația profundă dintre educație, artă și dezvoltarea umană. Muzica, teatrul și activitățile academice apar în descrierea ei, pe de o parte ca niște activități extracurriculare, iar pe de altă parte ca spații în care oamenii creează legături autentice și învață să fie parte dintr-o comunitate. Finalul musicalului liceului sau lupta elevilor pentru păstrarea programului de band devin simboluri ale solidarității și ale puterii pe care arta o are în formarea unei generații. În aceste momente, textul depășește dimensiunea personală și vorbește despre valori universale: apartenență, colaborare, empatie și respect pentru educație.

De asemenea, experiența WYLET (Workshop for Young Leaders in English Teaching) evidențiază dimensiunea intelectuală și profesională a parcursului autoarei. Dincolo de performanța academică remarcabilă, ceea ce impresionează este dorința sinceră de a învăța și de a contribui mai departe la educație. Lecția predată copiilor ESL și aprecierea primită din partea mentorilor reprezintă fără doar și poate o reușită personală, și, în același timp, confirmarea faptului că adevărata educație înseamnă capacitatea de a inspira și de a crea conexiuni între oameni, indiferent de limbă sau cultură.

Poate cel mai valoros lucru pe care îl transmite prin jurnalul ei Alexandra Anamaria este ideea că maturizarea nu se produce brusc, printr-un singur eveniment major, ci prin acumularea unor momente aparent diferite: o conversație, un drum printre munți, un concert, o lecție predată, un cântec românesc cântat într-o sală americană sau sprijinul unei comunități unite pentru aceeași cauză. Toate acestea construiesc, pas cu pas, un om mai sigur pe sine, mai deschis către lume și mai conștient de propriile valori.

„Printre munți, muzică și oameni extraordinari” este, astfel, povestea lunii aprilie din viața de bursieră în Statele Unite, o reflecție sinceră asupra devenirii personale, asupra puterii educației și asupra modului în care experiențele trăite departe de casă ne pot apropia, paradoxal, și mai mult de ceea ce suntem cu adevărat. Prin sensibilitate, maturitate și autenticitate, acest text este pe lângă relatarea autobiografică, și o invitație adresată cititorului de a privi lumea cu mai mult curaj, deschidere și recunoștință.

Printre munți, muzică și oameni extraordinari

de Alexandra Anamaria GHEORGHE

Aprilie a fost, fără îndoială, una dintre cele mai intense și frumoase luni din experiența mea ca exchange student în America. O lună în care am simțit că trăiesc, în același timp, mai multe vieți: elevă, artistă, profesoară, prezentatoare, turistă și, mai presus de toate, un tânăr care încearcă să înțeleagă lumea și oamenii din jurul său.

Luna aprilie a început cu Paștele, petrecut alături de familia mea gazdă. Deși americanii nu păstrează aceleași tradiții bogate cu care suntem obișnuiți în România – mesele interminabile în familie, cozonacul, ouăle ciocnite la miezul nopții sau agitația din jurul sărbătorii – am descoperit că spiritul Paștelui rămâne același: timpul petrecut împreună. A fost un moment liniștit, care mi-a adus, inevitabil, și dor de casă, dar care m-a făcut și să apreciez felul în care fiecare cultură își arată iubirea și apropierea în mod diferit.

La scurt timp după aceea, am plecat într-o aventură în Colorado. Orașul Denver m-a impresionat prin energia sa, însă adevărata magie a fost în Rocky Mountains National Park. Am văzut munți care păreau nesfârșiți, drumuri șerpuind printre stânci și peisaje care îți dau senzația că ești într-un film. Tot acolo am mers și la un meci de baseball – unul dintre cele mai iubite sporturi americane – pe stadionul echipei Colorado Rockies. Atmosfera era incredibilă: mii de oameni, muzică, hotdogi, aplauze și sentimentul acela tipic american de comunitate.

Am ajuns și în statul Wyoming, unde am vizitat capitala Cheyenne, iar experiența întregii excursii a devenit și mai specială datorită evenimentului DoTell!, un proiect în cadrul căruia persoane de succes își împărtășesc poveștile pentru a-i inspira pe ceilalți. De data aceasta, eu am fost cea care a prezentat evenimentul. A fost unul dintre momentele în care realizezi cât de mult ai crescut și cât de departe te poate duce curajul de a spune „da” oportunităților. Tot în Colorado m-am reîntâlnit și cu colegul meu finalist FLEX (Future Leaders Exchange, n.r.), Răzvan, iar printre toate experiențele americane, unul dintre cele mai fericite momente a fost să mâncăm… pufuleți românești. Uneori, cele mai mici lucruri te fac să te simți acasă.

A doua parte a lunii a fost poate cea mai importantă din punct de vedere academic și personal. Am fost selectată să particip la WYLET – Workshop for Young Leaders in English Teaching – un program organizat de Departamentul de Stat al SUA pentru bursierii YES (The Kennedy-Lugar Youth Exchange & Study, n.r.) și FLEX. Din peste 300 de aplicanți, doar 20 am fost aleși.

Timp de opt zile, în Washington D.C. am avut cursuri intensive de pedagogie, psihologie și metode moderne de predare a limbii engleze, alături de experți în educație. Accentul a fost pus pe „learning by doing”, așa că am învățat nu doar din teorie, ci și prin experiențe directe, vizite la muzee și activități interactive. Totul s-a încheiat prin susținerea unei lecții de engleză în fața unor copii ESL (English as a Second Language), iar lecția mea a primit cel mai mare punctaj din partea mentorilor. A fost unul dintre momentele care mi-au dat cea mai mare încredere în mine și în drumul pe care vreau să îl urmez.

În cadrul workshopului am avut ocazia să vizitez din nou Casa Albă și să discutăm cu reprezentanți ai Departamentului de Stat. Conversațiile au fost deschise: noi le-am pus întrebări despre educație și viitorul programelor de schimb cultural, iar ei au vrut să afle mai multe despre experiențele noastre și despre țările din care venim. Le-am povestit cum, de Crăciun, am împărtășit cultura românească printr-un colind tradițional, iar reacția lor a fost atât de frumoasă încât m-au rugat să cânt din nou și la ceremonia de închidere. A fost un moment emoționant pentru mine – să pot aduce o parte din România într-un loc atât de simbolic pentru America. Și, poate cel mai frumos lucru, a fost faptul că acolo m-am reîntâlnit cu colegi din România și din Republica Moldova și am putut, pentru câteva zile, să vorbim în limba română fără să ne mai gândim la traduceri sau accente.

Aprilie a fost și luna în care s-a încheiat musicalul liceului – proiectul pentru care am muncit luni întregi. Inițial erau planificate doar două spectacole, însă cererea a fost atât de mare încât am ajuns să avem cinci reprezentații și să jucăm în fața a peste 2.000 de persoane. După nenumărate repetiții, ore petrecute împreună și emoții împărtășite, ultimul spectacol a fost incredibil de greu și frumos în același timp. În seara de final am făcut un foc de tabără cu întregul cast, iar fiecare dintre noi a primit diplome, tricouri, postere și o carte plină cu mesaje și gânduri de la colegi și directori. Cred că atunci am realizat cu adevărat cât de puternice devin legăturile create prin artă.

Sfârșitul lunii a adus și ultimul concert al bandului liceului înainte de absolvire, însă acesta a fost marcat de un subiect sensibil. Boardul de educație a propus eliminarea postului uneia dintre profesoarele care este asistenta directorului de band. Deși programul nostru are peste 250 de elevi, este coordonat doar de trei profesori, iar fără unul dintre ei activitatea ar deveni aproape imposibilă.

Fiind elevă bursieră, nu am avut voie să particip direct la proteste, însă am văzut ceva impresionant: o comunitate întreagă unită pentru educație și pentru muzică. Peste 500 de oameni – elevi, părinți, profesori și foști membri ai bandului – s-au adunat în fața boardului de educație pentru a susține cauza. Elevii au ținut discursuri, au făcut petiții și au luptat pentru dreptul lor de a continua să facă muzică într-un program care le schimbă viețile.

Dacă ar fi să descriu luna aprilie într-un singur cuvânt, acela ar fi „creștere”. Am crescut profesional, emoțional și uman. Am învățat că poți aparține mai multor locuri în același timp, că uneori dorul de casă apare în cele mai neașteptate momente și că muzica, educația și cultura au puterea incredibilă de a aduce oamenii împreună – indiferent de limba pe care o vorbesc sau de țara din care vin.