Mariana-Nicoleta Udrea, elevă la Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu”, este implicată în activități de voluntariat de aproape trei ani. Din toamna trecută, adolescenta face parte din programul „Ajungem Mari”, dedicat copiilor și tinerilor instituționalizați, unde participă la activități educaționale și oferă sprijin emoțional beneficiarilor.
„Mă numesc Mariana-Nicoleta Udrea, dar toată lumea îmi spune Marina – mă identific mult mai mult cu acest prenume decât cu cele din buletin -; am 17 ani și sunt clasa a X-a la Colegiul Național <Bogdan Petriceicu Hasdeu>, la profilul real, specializarea <Științele naturii>”, se prezintă tânăra. Ea vorbește și despre valorile ei în viață, adică despre educație, responsabilitate și empatie, cu o maturitate care depășește vârsta din cartea de identitate. Nu este de mirare că Marina își împarte timpul între școală și întâlnirile cu cei pe care încearcă să îi ajute să capete încredere și motivație.
„Primul meu contact cu această asociație a fost printr-un articol”
Decizia de a deveni voluntar a venit după ce a citit un material în presa locală. „Primul meu contact cu această asociație a fost când citeam un articol în presa locală – chiar articolul dumneavoastră -, despre cum organizația caută noi voluntari pentru un nou modul de voluntariat. După ce am citit articolul, am devenit curioasă să aflu mai multe despre ce implică voluntariatul, cât și despre scopul asociației”, își amintește Marina. Pentru că acum cunoaște din proprie experiență impactul lui, Marina explică pe înțelesul tuturor ce reprezintă programul:„<Ajungem Mari> este un program care sprijină pe termen lung educația copiilor și tinerilor din sistemul de protecție. Voluntarii merg săptămânal la ei, îi ajută la teme, le explică ceea ce nu au înțeles, îi învață lucruri noi și organizează diverse activități sau ieșiri împreună cu ei”.
Deși nu era la prima experiență de voluntariat – a făcut parte din echipele festivalurilor BIAF și Buzău Sounds of Jazz, a colaborat cu Teatrul „George Ciprian” și s-a implicat în proiectul „Școala din Parc” –, mărturisește că la început a avut îndoieli: „Nu eram sigură dacă sunt potrivită și pentru un alt voluntariat dedicat copiilor”.
„O lume a oamenilor <cu inimă mare>”
Momentul decisiv a venit într-o zi de vară, când a cunoscut echipa locală și pe coordonatoarea Oana Ristea. „Emana o căldură și o bucurie care m-au atras instant să fac și eu parte din lumea oamenilor <cu inimă mare>, deși eu sunt încă un copil”, spune Marina. Experiențele din copilărie au contat. „În clasele primare avusesem colegi care erau din sistemul de protecție și am ținut minte nevoia lor de a avea pe cineva cu care să comunice, să îi aprecieze așa cum sunt ei”, mărturisește tânăra.
Vorbește cu luciditate și despre copiii din sistem: „Cred că toată lumea trebuie să înțeleagă că acești copii nu sunt inferiori sau diferiți față de ceilalți pentru că fac parte din sistemul de protecție. Sunt copii și tineri la fel ca restul, dar vin cu niște povești de viață greu de ascultat fără să nu te emoționezi, nu au nevoie de lucruri materiale așa cum se spune de multe ori, au nevoie de atenție și susținere după cum am mai spus pentru a avea încredere în ei și atunci când vor ieși din sistem, dar să aibă încredere și în ceilalți oameni. Au nevoie de iubirea cuiva care să îi îndrume spre un viitor, să le spună când nu este bine, să îi încurajeze să participe la activități, să le spună <Bravo!>, atunci când iau o notă mare sau fac un progres, cineva care să îi încurajeze atunci când au nevoie, pentru că fiecare dintre noi avem la un moment dat nevoie, asta m-au învățat părinții mei. Cel mai important dintre toate lucrurile este să vrei tu să faci acel lucru, indiferent de câtă voință ar avea cei din jur, dacă nu pleacă de la tine inițiativa, nu există. Fericirea este ținută în sticluțe mici, pe care le găsim zilnic doar că noi nu realizăm fiind ocupați cu problemele cotidiene”.
A ales organizația, mai spune tânăra, „și datorită oamenilor, care chiar dacă m-au văzut un copil printre ei, adulții, au avut grijă să nu mă simt ca unul”.
15 minute de chimie, o notă mare și „sufletul plin de bucurie”
Prima întâlnire cu copiii a fost una de cunoaștere, însă lucrurile au devenit rapid concrete. O elevă de clasa a VII-a nu înțelegea noțiunea de „concentrație procentuală”.
„I-am explicat atunci în 15 minute din cunoștințele mele (…) cum se aplică, făcând și o aplicație practică, iar la final (…) am făcut o problemă împreună și una singură pe același tipar pentru a-și fixa cunoștințele”. Rezultatul a venit la următoarea întâlnire: „Mi-a spus că a luat o notă foarte mare la test, ceea ce mi-a umplut sufletul de bucurie pentru că am putut să schimb în mai bine prin niște explicații mărunte”.
Marina recunoaște că a intrat cu emoții în acest rol: „Țin minte că mă întrebam constant <Și ce o să fac dacă nu mă vor plăcea?>”. Pentru ea, „calitatea fundamentală a unui voluntar este implicarea, dar implicarea merge mână-n mână cu răbdarea și empatia”.
Un moment special pe care l-a trăit împreună cu acești copii rămâne petrecerea de Crăciun. „Unul dintre momentele mele preferate de când fac voluntariat este de la petrecerea de Crăciun cu copiii și voluntarii <Ajungem Mari>, atunci când le pregăteam copiilor cadoul din partea echipei. Un globuleț de sticlă sub formă de îngeraș ce lumina, simbolizând viitorul lor. Mi-a plăcut să le văd bucuria de pe chipuri atunci când fiecare voluntar mergea la copiii lui cu îngerașii. Dar dacă aș putea să aleg și din celelalte voluntariate, mi-a plăcut foarte mult și să țin ateliere de chimie distractivă copiilor de la Școala din Parc; deși erau lucruri de bază, copiii erau foarte interesați și receptivi la noile cunoștințe. Aceste ateliere nu ar fi putut fi posibile fără dorința și ideea Monicăi Oprișan de a îmi da mai mult curaj și cât mai multă experiență”, povestește Marina.
Și poate cea mai sinceră mărturisire este aceasta: „Mă bucur de un 8 sau un 10 al lui X. de o mie de ori mai mult decât m-aș bucura pentru mine!”.
„Voluntariatul m-a scos din cochilie”
Experiența voluntariatului a schimbat-o profund. „Voluntariatul în sine m-a făcut să fiu mai sociabilă decât înainte, <m-a scos din cochilie>. Din copilul timid care eram, acum cred (sper) că sunt adolescentul sociabil, gata să ofere o mână de ajutor”. A învățat lecții despre echilibru și răbdare: „Este important să ai grijă de tine mai întâi pentru a avea grijă și de restul și este important să te pui <în pielea> celorlalți pentru a-i înțelege complet fără prejudecăți”.
Privind în urmă, tânăra este convinsă că voluntariatul i-a schimbat radical parcursul personal: „Cred că aș fi fost un copil extrem de timid și poate nu aș fi putut face atât de multe legături între informații din diferite domenii, dacă nu aș fi făcut voluntariat. Probabil aș fi avut o viață foarte plictisitoare și nu aș fi avut așa de mulți prieteni. Nu pot să îmi imaginez adolescența mea fără activitățile de voluntariat”.
Implicarea sa nu se oprește aici. Face parte din clubul de voluntariat al liceului, 3,14, coordonat de profesorul Dan Solcan, unde a contribuit recent la organizarea celei de-a treia ediții a târgului caritabil de flori „Cuπdon”, un eveniment care a mobilizat elevi și profesori în sprijinul unor cauze locale.
De asemenea, este membră a proiectului „Lichenary”, inițiat de colegi, care are ca scop evaluarea calității aerului prin intermediul lichenilor, dar și organizarea de ateliere educative pentru copii despre protejarea mediului. În paralel, face parte din echipa de coordonatori ai clubului de lectură al liceului, lectura fiind o altă pasiune care i-a modelat gândirea și sensibilitatea.
Implicarea în activități de voluntariat a reprezentat pentru tânăra din Buzău un proces de autocunoaștere și dezvoltare personală. Prin intermediul voluntariatului, aceasta și-a descoperit și consolidat pasiunea pentru fotografie, învățând constant de la colegii mai experimentați și aplicând practic noile cunoștințe în cadrul activităților desfășurate. Pe lângă abilitățile tehnice dobândite, experiența a contribuit semnificativ la dezvoltarea răbdării și empatiei, calități esențiale în lucrul cu oamenii. Activitățile din zona de PR și graphic design au ajutat-o să înțeleagă mai bine cum se construiește o prezentare eficientă și cum se comunică clar și convingător în fața unui public.
Participarea la promovarea evenimentelor din cadrul unor festivaluri importante din municipiu – precum BIAF, Buzău Sounds of Jazz, Buzău Iubește Teatru și Săptămâna Teatrului Tânăr – a scos-o din zona de confort. Interacțiunea directă cu publicul, oferirea de flyere și prezentarea evenimentelor au reprezentat provocări care i-au consolidat încrederea în sine, mai ales în momentele în care nu se simțea sigură pe propriile forțe.
Unul dintre cele mai valoroase aspecte învățate a fost gestionarea refuzului. Situațiile în care oamenii refuzau pliantele au devenit lecții despre controlul emoțiilor – fie că era vorba de dezamăgire sau frustrare –, și despre perseverență. Experiența i-a oferit o perspectivă nouă asupra empatiei: în spatele fiecărui voluntar care împarte flyere se află un om care poate primi numeroase refuzuri, dar care continuă cu zâmbetul pe buze.
Modele care i-au marcat parcursul
În spatele fiecărei experiențe de voluntariat se află oameni care i-au devenit repere. La Teatrul George Ciprian, coordonarea Georgianei Vlădoiu a ajutat-o să capete încredere și disciplină. În cadrul proiectului „Școala din 
Parc”, sub îndrumarea Monicăi Oprișan, a învățat ce înseamnă educația non-formală și implicarea directă în comunitate. Experiențele din zona culturală au continuat cu BIAF și Buzău Sounds of Jazz, coordonate de Alina Mirea, iar la „Ajungem Mari” Buzău a fost ghidată de Oana Ristea.
„Pe lângă toate activitățile și evenimentele, rămân oamenii, iar coordonatorii mei, de la fiecare voluntariat în parte, au avut un rol esențial în dezvoltarea și formarea mea. De cele mai multe ori, coordonatorii au reprezentat pentru mine modele de urmat nu doar la voluntariat, ci și în viață”, spune eleva.
Voluntariatul, parte esențială din parcursul unei viitoare studente la Medicină
Din clasa a V-a știe ce drum vrea să urmeze: „Drumul meu va fi Medicina”. Își dorește să devină medic neurolog și crede că voluntariatul a pregătit-o pentru această responsabilitate: „Ca viitor medic este foarte important cum vorbești cu pacientul și cu familia acestuia (…) să le arăți un dram de empatie pentru a le mai alina suferința”.
Admiterea la Facultatea de Medicină reprezintă un nou început și o provocare majoră pentru orice tânăr. Conștientă de programul solicitant care o așteaptă, o viitoare studentă mărturisește că nu își face planuri rigide pentru anii ce urmează, însă un lucru este cert: voluntariatul va rămâne o prioritate în viața sa.
Aceasta își dorește să continue, cel puțin, activitatea în cadrul organizației „Ajungem Mari” din București, chiar dacă naveta ar putea îngreuna implicarea în celelalte proiecte. Cu toate acestea, atunci când timpul îi va permite, speră să revină și la inițiativele care au contribuit semnificativ la formarea sa: Teatrul „George Ciprian”, Școala din Parc și BIAF.
„Pe lângă toate activitățile și evenimentele, rămân oamenii”, afirmă tânăra, subliniind impactul profund pe care coordonatorii l-au avut asupra dezvoltării sale personale. Fiecare experiență de voluntariat a însemnat mai mult decât implicare civică – a fost o lecție de viață.
„A ajunge mare”
Pentru Marina, maturitatea înseamnă vârstă și caracter. „<A ajunge mare> pentru mine înseamnă a deveni om în societate care își atinge idealurile prin intermediul educației și reușește să dea mai departe ceea ce a învățat”. Și adaugă o idee care rezumă întreaga ei experiență: „<A Ajunge mare> este un schimb între copil și voluntar ca amândoi să ajungă «mari», fiindcă lucrurile bune se realizează mereu împreună și nu de unul singur”. La 17 ani, Marina nu doar visează să ajungă mare. Crește, deja, prin fiecare copil pe care îl ajută!
„<A ajunge mare>, pentru mine, înseamnă a deveni om în societate care își atinge idealurile prin intermediul educației și reușește să dea mai departe ceea ce a învățat. Părinții mei mi-au insuflat dragostea și importanța educației încă de când eram mică, le sunt profund recunoscătoare de fiecare dată pentru că mă susțin în orice activitate și nu îmi impun limite. Educația și cărțile cred că ne ajută să devenim < oameni mari>, prin puterea lor de a ne dezvolta gândirea și caracterul. este un schimb între copil și voluntar ca amândoi să ajungă <mari>, fiindcă lucrurile bune se realizează mereu împreună și nu de unul singur, cum am mai spus”, afirmă Marina.
