Satul Aldeni (comuna Cernătești) nu a fost niciodată mai atent la propria memorie ca în clipa în care a apărut de sub tipar volumul „Jurnal de festival <Ion Băieșu – la el acasă, 2025>”. Este drept că acesta nu a fost încă prezentat oficial comunității, dar se va întâmpla acest lucru sâmbătă, 28 februarie, începând cu ora 11.15, când este programat evenimentul lansării sale.
Semnat de Ion Nicolescu, volumul este o consemnare a primei ediții a festivalului dedicat lui Ion Băieșu și este, în fond, povestea unei întoarceri — una simbolică, profundă — a scriitorului din locul din care a plecat.
Volumul se deschide cu o reflecție care fixează miza întregului demers: „Chiar și personalitățile artistice a căror operă este copleșitoare (…) pot rămâne în uitare, mai devreme sau mai târziu”. Nu este un reproș, ci o constatare lucidă. De aici a pornit, de altfel, și întreaga construcție a festivalului și, implicit, a jurnalului: dorința de a șterge praful de pe un nume esențial al dramaturgiei românești.
Geneza unei idei
În paginile lucrării sale, Ion Nicolescu descrie cu sinceritate cum a prins contur ideea festivalului. Întors la Cernătești după o carieră în diplomație, a simțit că satul are nevoie de „evenimente artistice și culturale de nivel ridicat”, de o manifestare cu anvergură națională. De aceea, putem spune că decizia de a organiza festivalul chiar la Aldeni a fost una asumată. „Am riscat, ca să fiu corect, dar cred că am câștigat”, mărturisește Ion Nicolescu. Riscul era evident: infrastructură limitată, resurse modeste, scepticism. Câștigul a fost, însă, simbolic și comunitar: Ion Băieșu se întorcea „la el acasă”.
Jurnalul urmărește aproape cinematografic pregătirile: redactarea regulamentului, contactarea juriului, corespondența cu participanții, emoțiile din ajunul festivității. Fiecare detaliu este notat cu precizia celui care știe că documentează un început.
Portretul din interior: vocea lui Radu Băieșu
Un moment central al volumului este textul semnat de Radu Băieșu, fiul scriitorului. Sub titlul interogativ „Nimeni nu-i profet în țara lui. Oare?”, acesta recompune traseul tatălui său. „Ion Băieșu s-a desprins de meleagurile natale repede”, scrie el, evocând plecarea spre liceu, apoi spre București. Capitala i-a oferit scena consacrării: teatru, film, gazetărie. Și totuși, adaugă fiul, „a rămas legat pe viață de locurile natale”.
Radu Băieșu insistă asupra laturii umane: scriitorul devenise, pentru consăteni, un fel de garant moral. „Buzoienii lui îl căutau și-l somau să îi ajute. Iar el se străduia să nu-i dezamăgească”, consemnează acesta. Imaginea aceasta — a dramaturgului celebru care nu refuză o intervenție pentru un nepot sau un vecin —, completează portretul public cu o aură de solidaritate. „Acum, când Ion Băieșu nu mai poate pune pile nimănui, foștii lui vecini (…) îi răsplătesc generozitatea și talentul amintindu-și cu drag de el”, notează acesta. Este poate cea mai emoționantă frază din întregul volum.
Ziua festivalului
Cartea surprinde ziua festivității cu o atenție aproape reportericească. Sala Centrului Cultural din Aldeni devine spațiu de întâlnire între generații, între localnici și scriitori veniți din Iași, Galați, Brăila, București, Republica Moldova. Participarea din Basarabia are o rezonanță aparte. Premiul I ex aequo la secțiunea epigramă este acordat lui Ion Diviza, nume important al literaturii umoristice de la Chișinău. Deși absent fizic, prezența sa simbolică confirmă că umorul românesc traversează Prutul fără pașaport.
Jurnalul amintește și sprijinul promotorului cultural Gheorghe Bâlici, implicat în diseminarea informațiilor despre concurs. Festivalul capătă astfel o dimensiune de unitate culturală.
Ritm și eleganță
Moderarea evenimentului de lansare de carte, ca și în cazul festivalului, este asigurată de Roxelana Radu, iar Ion Nicolescu notează satisfacția colaborării: „Am fost bucuros când am primit confirmarea domniei sale de a modera acest eveniment de suflet”.
Dialogurile cu autorii, lansările de carte, intervențiile spontane dau ritm manifestării. Este o adevărată sărbătoare a cuvântului.
Sprijinul comunității
Un capitol aparte este dedicat implicării administrației locale. Primăria Comunei Cernătești devine partener activ, oferind sprijin logistic și instituțional. Fără acest „pus umărul”, cum sugerează jurnalul, ideea ar fi rămas la stadiul de proiect.
Biblioteca „Ion Băieșu”, cu miile ei de volume, apare ca un simbol al continuității ; memoria fixată între rafturi, dar readusă la viață prin festival.
Literatura umoristică – o probă de rezistență
Cartea insistă asupra dificultății genului cultivat de Băieșu: „A insera umorul (…) este o adevărată piatră de încercare pentru orice scriitor”.
Prin secțiunile dedicate prozei scurte umoristice, poeziei epigramatice și epigramei, festivalul demonstrează că moștenirea lui Băieșu este vie.
O carte ca act fondator
„Jurnal de festival <Ion Băieșu – la el acasă, 2025>” este, în esență, un document fondator. Nu doar pentru că fixează prima ediție, ci pentru că legitimează o tradiție în devenire. În final, rămâne sentimentul că volumul deschide un eveniment spre viitor. „O frumoasă realizare, pe care sperăm să o aplaudăm mulți ani de-acum încolo”, se spune în carte.
Iar dacă, așa cum întreabă Radu Băieșu, „Nimeni nu-i profet în țara lui?”, atunci la Aldeni răspunsul pare limpede: uneori, este. Prin memorie. Prin comunitate. Prin carte.
