Roxelana RADU
De curând am participat la un eveniment literar de ținută, la Galați. Lansarea volumului de poezii „Fulgere de gânduri” sub semnătura auctorială a lui Adrian Talabă a stârnit o adevărată efervescență în mediul literar gălățean, spre încântarea firească a tuturor participanților la eveniment.
Pe 31 ianuarie curent, poeți, scriitori, jurnaliști și public iubitor de poezie și de cultură s-au adunat la „Casa Artelor din Galați”, o clădire care-și merită cu drept cuvânt titulatura. „Inter arma silent musae”, spunea Cicero, ce bine că se întâmplă invers – acest gând mi-a trecut prin minte văzând unite sub același acoperiș poezia, grafica, oratoria, muzica și estetica, în vremuri bune și încurajatoare pentru artă și muzele ei.
Adrian Talabă este gălățean get-beget, de câțiva ani redactor la revista „Boema”, membru al Cenaclului „Noduri și semne” și, deasemenea, membru ASPRA – Asociația Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice. Este și membru al UZPR, filiala Iași. A publicat șase volume de poezie: „Întrebări fără răspuns” – 2021, „Un strop de dragoste” – 2022, „Îngeri pe suflet” – 2023, „Neostoitele cuvinte” – 2024, „Născătorul de infinit” – 2025. „Fulgere de gânduri” este cel mai recent volum, publicat anul acesta.
Motto-ul evenimentului a fost „Poeții sunt inima umanității”, cugetare atribuită lui Eugène Ionesco, evocând negreșit ideea că poeții sunt esența echilibrului emoțional și spiritual al lumii. Personalități ale vieții culturale gălățene au participat la lansare și au înnobilat evenimentul prin luări de cuvânt memorabile: Petre Rău, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Iași, membru fondator al cenaclului literar „Noduri și semne” din Galați, pe care îl și conduce din 1998, în varianta online. A fondat și conduce revista „Boema”, precum și Asociația Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice – ASPRA; Doina Talabă, grafician renumit, cu numeroase expoziții și volume ilustrate cu lucrări grafice, cea care de altfel semnează și grafica volumului lansat; Mioara Baciu, poetă, jurnalistă, membră UZPR- Filiala „Radu Macovei” Galați, și a Societății Scriitorilor „Costache Negri” Galați, a Asociației Scriitorilor de Limba Română din Quebec și a Cenaclului de la Roma; Georgeta Oana Muscă, poetă; Gabriel Gherbăluță, poet și regizor, membru al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Sud-Est, realizator de emisiuni la radio „Vocativ”. Sebastian Golomoz, poet, literat, filosof, moderator al emisiunii „Zodia Iubirii” – ETV Galați-Brăila. Acestora li s-au alăturat cu luări de cuvânt preotul Ionel Rusu, poet și membru UZPR, Ghiță Nazare, profesor și publicist, și Luminița Potârniche, scriitoare și membră USR- filiala Iași.
Volumul „Fulgere de gânduri” adună între coperțile sale poeme ale maturității creatoare a autorului. Inspirându-mă din titlu, aș putea spune că poate fi așezat sub dictonul cartezian „Cogito ergo sum! – Cuget, deci exist!”. Cu alte cuvinte, „ia poftiți de-mi citiți gândurile…!”, așa cum spunem câteodată. Îndoiala este prezentă și ea, în chiar debutul volumului: „… fulgere de gânduri/ înving îndoiala/ rătăcirea”, este motto-ul acestuia, anume parcă pentru a completa dictonul cartezian despre care aminteam mai sus.
Și în acest nou volum autorul surprinde prin aparenta comoditate a scriiturii, implicit a lecturii, pare că totul curge precum apele bătrânului fluviu. Paginile se parcurg ușor, stilul este ușor de înțeles, de aici impresia scrierii cu ușurință, însă de fapt este rezultatul unui exercițiu îndelungat, de trudă asupra slovelor, de zăbavă a cultivării cuvântului, de căutare a unor sensuri ascunse. Din inimă și respirare par să curgă poemele din acest volum. De aici, neliniștea lirică și, deopotrivă, cumva paradoxal, seninătatea, serenitatea, impresia că poeții știu dinainte răspunsurile, dar ne îndeamnă să le aflăm singuri. Sau odată cu ei. Pare și o mărturisire despre lumea în care trăiește autorul, despre lumea în care trăim. O lume în care, uitându-ne lăuntric, nu putem să rămânem indiferenți: cum de putem fi atât de plini de compasiune și atât de cruzi, atât de stăruitori și atât de repede cuprinși de disperare?! Întregul volum sugerează un dialog lăuntric, un dialog cu sine. Poezia își cheamă cititorul, îl invită la un dialog interior, vorbind despre sensuri și sentimente, pe un ton motivațional-meditativ, însă lăsând răspunsurile, alegerile, să și le caute fiecare. Observăm o poezie a contrastelor, o fină echilibristică pe marginea unor
lumi contradictorii: lumină-întuneric, tăcere-zgomot, vis-realitate, țipăt-liniște, zbor-cădere, cer-pământ, zi-noapte, zori-înserare („clepsidra/duce povara tristă/a trecerii timpului /prin urme de nisip/ tristeţi
adânci/vise ce păcălesc adevărul/cărări ce caută lumina/ în păduri umbroase/ca într-un labirint nebun”). Metafora este la ea acasă în poezia lui Adrian Talabă, evocând subtil stări, emoții, sentimente, și amintind de cuvintele lui Nichita Stănescu „vai de poetul pe care-l recunoști după talent, iar nu după suflet”. De altfel, volumul cuprinde o poezie dedicată lui Nichita, căci nu întâmplător numele cenaclului pe care-l frecventează autorul este „Noduri și semne” („necuvintele/dormeau liniștite/în aglomerația/raftului de bibliotecă/deodată căzură/un semn/dintre file marele blond/prin fumul de țigară/în rotocoale/umbrindu-i privirea/zbiară, urlă/stârnește vântul/ cutremură munții/se cere recitit”).
Lansarea volumului de poezie „Fulgere de gânduri” s-a încheiat cu o sesiune de autografe, după care Adrian Talabă a avut amabilitatea de a-mi răspunde la câteva întrebări.
Reporter: Când și cum a început povestea dumneavoastră de dragoste cu poezia?
Adrian Talabă: Povestea de dragoste cu poezia a început ca la orice tânăr în adolescență, când tinerii sunt surprinși de primii fiori ai iubirii. Dar așa cum marele Eminescu (și apoi Nichita parafrazându-l) în „Odă” (în metru antic) spuneau că „nu credeam să învăț a muri vreodată”, tot așa, păstrând proporțiile, eu nu credeam să învăț a scrie poezie vreodată. Mai mult, aceasta mi -a adus mai multe premii la festivaluri internaționale de poezie, dintre care un „Grand prix”.
Rep.: Există o disciplină a scrisului, în ce vă privește? Aveți tabieturi legate de scris?
A.T.: Da, în primul rând citesc foarte multă poezie și zic eu de bună calitate. Acesta a fost un sfat al mentorului meu, scriitorul Petre Rău. Citind, caut să rețin anumite teme și tablouri, iar atunci când am inspirație și acestea se suprapun cu ale mele gânduri, dezvolt și scriu după propria simțire.
Rep.: Cum vă descrieți poezia?
A.T.: Sămânță, esență. Poeziile mele sunt în general scurte și cum „valorile” se țin în sticluțe mici, măcar din acest punct de vedere îmi place să cred că este o poezie frumoasă.
Rep.: Ați experimentat funcția terapeutică a scrisului? Vă lecuiți scriind?
A.T.: S-ar putea spune că da, deoarece când scriu sunt în lumea poeziei și nu am timp să mă gândesc la altceva. E atât de frumos, încât ar fi păcat. Deci, într-un fel, da, sunt lecuit prin scris.
Rep.: Dacă ați rescrie volumul, ați schimba ceva?
A.T.: Tot timpul e loc de mai bine, altfel nu am progresa și eu doresc să scriu mai bine și mai frumos. Deci, s-ar putea să mai schimb câte ceva. De altfel, poezia trece prin mai multe stadii de corectură, până ajunge la editură.
Rep: Ce au însemnat cărțile în formarea dvs?
A.T.: Cărțile te fac mai bun, mai cunoscător și mai frumos spiritual.
Rep: Te vindeci vreodată de poezie?
A.T.: Nu pot și nici nu vreau. E prea frumos alături de poezie.
Rep: Proiecte de viitor?
A.T.: Să scriu, să scriu, să scriu. Iată deja trei „proiecte”.
Rep: Un mesaj pentru cititori?
A.T.: Să citească poeziile mele. Dacă le plac, aceasta înseamnă liniște și bucurie pentru amândoi, cititor și poet. În încheiere doresc să transmit cititorilor dumneavoastră să îmbrățișeze poezia. Este și o îmbrățișare din partea mea. Numai bine!
