FOTO / Eliza Nicoleta Buescu, eleva de la „Marghiloman” care inspiră comunitatea buzoiană prin educație și voluntariat

Elevii sunt, de regulă, împinși cu delicatețe în vitrina numită „viitor”. Li se spune că vor conta mai târziu, după ce vor mai crește, după ce vor mai învăța, când o să vină vremea… Eliza Nicoleta Buescu nu pare dispusă să aștepte. Elevă în clasa a X-a F la Liceul Teoretic de Informatică „Alexandru Marghiloman” din Buzău, Eliza tratează prezentul ca pe un lucru serios, care nu suportă amânare.

Este genul de elev care iese din tiparele obișnuite ale vârstei sale. Cu o maturitate vizibilă și o energie orientată spre acțiune, ea nu își definește identitatea prin promisiuni despre „mai târziu”, ci prin ceea ce face concret în prezent. Serioasă fără a fi rigidă, implicată fără a căuta validare, Eliza îmbină rigoarea științifică cu sensibilitatea artistică și spiritul civic. Portretul ei conturează imaginea unei tinere care învață continuu, își asumă responsabilități reale și caută sens în tot ceea ce face, fie că este vorba despre școală, voluntariat, concursuri sau pasiuni personale. Eliza Nicoleta Buescu se remarcă printr-o activitate intensă în proiecte educaționale, voluntariat și competiții naționale, asumându-și roluri de responsabilitate și implicându-se activ în viața comunității locale.

Programul ei ar putea „speria” și un adult. Este manager al filialei „ROSPIN” Buzău, unde coordonează activități locale și o echipă de voluntari, fără a cere permisiunea nimănui pentru a face lucrurile să funcționeze. A fost implicată în proiecte precum „Smart City Challenge”, unde a lucrat la îmbunătățirea interfeței site-ului Primăriei Buzău, și „ROSPIN School”, competiție în care a ajuns finalistă. Despre motivația ei vorbește direct, fără ambalaj: „Mă implic în proiecte care au legătură cu oamenii, cu școala și cu ideea de a face lucruri care chiar contează”.

În afara acestor roluri, Eliza este mentor și primar în cadrul „Think Up Academy”, sprijinind alți elevi să se descurce mai bine cu ei înșiși. Se implică în activitățile liceului și apare constant în viața comunității buzoiene, fie că este vorba despre „Antante”, „Ludoteca” sau evenimentul sportiv Semimaratonul Buzău 21K. Nu dintr-un exces de energie, ci dintr-o nevoie clară: „M-a motivat dorința de a avea un impact asupra comunității și de a aduce o schimbare”.

Voluntariatul, spune ea, i-a oferit lecții concrete. Face voluntariat câteva ore pe săptămână care sunt suficiente în perioadele liniștite; în cele aglomerate, timpul se dilată până la limita suportabilului. Cea mai puternică experiență a sa rămâne „ROSPIN School”, momentul în care a ajuns finalistă în etapa fizică: „Mi-a confirmat pasiunea pentru știință și importanța lucrului în echipă”. A fost genul de confirmare care nu se lipește pe perete, ci schimbă direcția.

Eliza vorbește fără ocolișuri despre ce a câștigat din tot acest drum: comunicare, organizare, leadership, lucrul în echipă. Recunoaște și punctele slabe: „Nu am fost niciodată cea mai organizată persoană, însă… am învățat să îmi gestionez timpul mult mai bine”. A învățat făcând, nu promițând.

Voluntariatul a mutat-o din bancă direct în viață. „La școală nu putem învăța multe lucruri pe care trebuie să le știm în viața reală”, spune ea, explicând cum a căpătat încredere, claritate în exprimare și capacitatea de a gestiona situații reale, fără manual. A descoperit că responsabilitatea se asumă, nefiind o materie pe care să o înveți la școală.

Privind înainte, Eliza își dorește să creeze un proiect educațional care să îi ajute pe elevi să își descopere pasiunile și direcția profesională. Observă un adevăr incomod: mulți tineri nu se implică din cauza stereotipurilor și află prea târziu ce le place și la ce se pricep. Ea ar vrea să scurteze acest drum.

Îmbinarea școlii cu voluntariatul rămâne o ecuație cu rezultate variabile. „Câteodată mă pot simți copleșită”, recunoaște, amintind și avertismentul primit: „Nu ești mai presus dacă faci activități, trebuie să termini liceul”. Uneori nu îi iese perfect, dar repară din mers. Exact asta o definește: nu promite că va schimba lumea, ci se apucă de treabă acolo unde este.

Implicată în concursuri școlare, cu rezultate remarcabile la nivel național

Participarea la concursuri și la olimpiade școlare reprezintă pentru mulți elevi o oportunitate de dezvoltare personală și academică. Un exemplu elocvent este parcursul acestei eleve pasionate de știință, care s-a remarcat prin implicarea constantă în competiții educaționale, obținând rezultate importante.

În clasa a IX-a, aceasta a participat pentru prima dată la Olimpiada de Debate, experiență care a contribuit semnificativ la dezvoltarea abilităților de comunicare și argumentare. Dacă inițial avea dificultăți în a vorbi în fața unui public necunoscut, participarea la această competiție a ajutat-o să-și depășească teama și să capete încredere în propriile idei.

De-a lungul anilor, eleva de la „Marghiloman” a participat constant la concursul „Zircon”, precum și la competiția „ROSPIN School”, unde, alături de echipa din care a făcut parte, a reușit să ajungă finalistă. Un rezultat deosebit a fost calificarea în etapa fizică a competiției „ROSPIN School”, obținută în urma unei pregătiri intense și a muncii susținute în echipă.

Pasiunea pentru știință o motivează să caute permanent explicații și informații noi, dorind să înțeleagă modul în care funcționează lumea din jur. Pregătirea pentru concursuri se bazează pe documentare, exercițiu constant și seriozitate, fără un program rigid, dar cu sprijinul colegilor din echipă.

Prin aceste experiențe, ea a învățat să își susțină ideile, să lucreze eficient sub presiune și să privească fiecare concurs ca pe o oportunitate de dezvoltare personală. Deși emoțiile sunt prezente înaintea fiecărei competiții, motivația și încrederea în cunoștințele acumulate o ajută să dea tot ce are mai bun.

Pictura, un spațiu personal de exprimare

Pentru Eliza, timpul liber este strâns legat de activitățile artistice. „În timpul liber îmi place să pictez și să mă implic în activități creative din zona artistică”, afirmă ea, subliniind clar locul pe care pictura îl ocupă în viața sa de zi cu zi.

Interesul pentru pictură nu a apărut întâmplător, ci dintr-o nevoie personală. „Am descoperit pasiunea pentru pictură din dorința de a mă exprima și de a mă relaxa pe lângă activitățile pe care le fac”, explică eleva. Pictura este astfel o alternativă la ritmul încărcat al școlii, fără a fi condiționată de un program fix. „Cred că ori de câte ori am timp liber”, spune ea despre momentele în care alege să picteze.

Motivația principală pentru care continuă acest hobby este legată de starea pe care i-o oferă. „Faptul că îmi oferă liniște, libertate de exprimare și un echilibru oarecum între școală și activitățile extracurriculare” este esențial pentru ea.

În prezent, pictura nu este asociată cu planuri profesionale. „Deocamdată pictura rămâne pentru mine o pasiune personală”, precizează eleva. Cu toate acestea, ea ia în calcul un parcurs care să includă creativitatea: „Mi-ar plăcea să mă implic în ceva care să îmbine creativitatea, arta cu domeniul științific”.

Cu un aer calm și cu o sinceritate care taie mai bine decât orice slogan motivațional, Eliza își descrie viitorul ca pe un drum larg, nu ca pe o alee îngustă cu sens unic. Întrebată despre direcția profesională, răspunsul ei vine fără grabă și fără promisiuni forțate: „O carieră în domeniul științific, educațional sau medical”. Nu pentru că ar evita o decizie, ci pentru că, așa cum spune chiar ea, „nu m-am decis încă ce aș dori să fac, însă sunt deschisă către multe ramuri diferite”.

Motivația nu îi vine dintr-un moment spectaculos, ci din acumulare. Experiențele din proiecte, discuțiile cu oameni diferiți și „dorința de a contribui la ceva important” au modelat treptat felul în care privește lumea și locul ei în ea. Pentru ea, drumul contează la fel de mult ca destinația.

Când vorbește despre calitățile sale, le enumeră ca pe niște unelte: „perseverență, responsabilitate, creativitate și dorința de a învăța continuu”. La acestea adaugă ceva rar menționat în descrierile oficiale: „plăcerea pentru oamenii din jurul tău și dorința de a face ceva remarcabil”. Într-un spațiu în care performanța e adesea măsurată strict în rezultate, ea mută accentul pe relații și sens.

Influențele cele mai puternice vin pentru Eliza din familie. „În special părinții mei”, spune ea, „completând cu persoanele pe care le admir și care îmi dau sfaturi despre ce aș putea face”. Nu sunt presiuni; le percepe ca pe un sprijin, un fundal stabil pe care își poate construi propriile alegeri.

Pașii spre profesia dorită sunt, în viziunea ei, clari și lipsiți de iluzii: „Educație solidă, implicare constantă și experiență practică”. Iar peste toate, un lucru pe care îl consideră indispensabil: „Fără încrederea în tine și perseverență nu poți ajunge niciodată unde îți dorești”.

Relația ei cu școala este una echilibrată, dar critică. „Mă ajută doar pe partea teoretică”, recunoaște, observând lipsa unor activități sau programe care să pregătească elevii pentru realitatea de după absolvire. În schimb, activitățile extrașcolare devin un spațiu de creștere: „Îmi oferă un cadru în care pot să mă dezvolt, să experimentez situații dificile și să pot învăța de la alte persoane cu aceleași interese”.

Despre școala sa vorbește cu realism. Ea spune că este un loc care „încurajează implicarea elevilor, performanța și dezvoltarea pasiunilor”, dar unde „mulți dintre elevi nu sunt atât de interesați de ceea ce se prezintă”. Din poziția de vicepreședinte al Consiliului Școlar al Elevilor, nu se limitează la observații: „Am încercat și voi încerca în continuare să organizez diferite activități care ajută la dezvoltarea elevilor pe plan profesional și personal”.

Povestea Elizei  este cea a unei eleve care nu așteaptă ca viitorul să se întâmple. Ea construiește pas cu pas, cu răbdare, spirit critic și dorința sinceră de a face ceva care contează.