În ziua de 1 Decembrie, într-o galerie de pe avenue Pictet-de-Rochemont nr. 24, a fost deschisă publicului „Exposition d’Art Roumaine”, o expoziție care a reunit pictură, costume tradiționale și decorațiuni de Crăciun românești. Timp de patru zile, vizitatorii au putut vedea fragmente autentice din patrimoniul vizual al României, aduse la Geneva nu ca obiecte de vitrină, ci ca martori ai unei memorii vii.
Floriana Anton, buzoiancă stabilită în Elveția de mai bine de un deceniu, este cea care a dat consistență secțiunii dedicate portului popular. Pasiunea ei pentru costume tradiționale s-a născut dintr-o nevoie limpede de a recupera și de a înțelege. De ani buni caută, documentează și restaurează piese de costum din diferite zone ale țării, participând la întâlniri ale colecționarilor, colaborând cu mici comunități rurale unde se mai păstrează vechile tehnici. Pentru Floriana, costumul popular este un limbaj: fiecare cusătură, fiecare culoare, fiecare material spune ceva despre loc, despre timp, despre oamenii care l-au purtat.
Într-o fotografie trimisă redacției, ea apare îmbrăcată în costum de pădureancă din zona bunicilor – o alegere firească pentru cine privește tradiția ca pe o parte din biografia proprie. De altfel, Floriana este implicată în promovarea culturii românești în comunitatea românilor din Geneva, contribuind periodic la evenimente culturale și educative care aduc în prim-plan meșteșugurile și portul tradițional.
Cealaltă protagonistă a expoziției, artista Delia Sechel Perrois, ploieșteancă, a prezentat o serie de lucrări care au trecut deja prin instituții din Prahova și chiar prin selecția ONU Geneva, unde o lucrare a ei a intrat, în 2020, în colecțiile organizației. Relația ei cu universul rural românesc este una constantă: în 2019, în aceeași Elveție, a dedicat o expoziție veșmintelor arhaice — ia, fota, brâul —, ca repere ale unei continuități culturale asumate.
La Geneva, „Exposition d’Art Roumaine” a încercat să arate cum rămân lucrurile esențiale – pictura, portul, obiectele lucrate cu răbdare – , atunci când sunt duse dintr-un loc în altul de oameni care le înțeleg valoarea. Uneori, atât este suficient.
