Tensiuni printre micii producători. Babicul de Buzău, pe cale să devină produs cu Indicație Geografică Protejată

Babicul, bine-cunoscutul cârnat crud-uscat al comunităților bulgărești din Râmnicelu, Cernătești, Bentu și satele din jurul dealurilor buzoiene, este tot mai aproape de recunoașterea europeană. Produsul se pregătește să devină al doilea aliment din județ cu Indicație Geografică Protejată (IGP), după faimoșii „Cârnați de Pleșcoi”. Pentru localnici, acest demers este firesc: babicul, subțire, roșu și maturat îndelung, a devenit un simbol identitar al zonei.

Totuși, procesul de certificare, aplaudat de mulți, a stârnit și tensiuni. În timp ce producătorii industriali împing înainte dosarul IGP, unii mici artizani — cei care păstrează rețetele vechi, transmise din generație în generație —, au început să primească scrisori de interdicție din partea unor firme reprezentate de avocați. Situația a provocat îngrijorare în comunitate și a deschis o discuție despre echilibrul necesar între protejarea tradiției și presiunea industrială. Cei care semnalează această situație sunt reprezentanții Slow Food Buzău.„Procesul de obținere a IGP-ului este promovat în special de producătorii industriali, existând riscul ca protecția juridică să fie folosită pentru a limita accesul producătorilor artizanali. Cunoaștem deja cazuri în care mici producători – unii dintre ei cu tradiție de generații în spate – au primit scrisori de interdicție din partea avocaților. Este o temă serioasă, care merită un dialog deschis și pe care o vom aborda separat”, au transmis reprezentanții organizației pe pagina de socializare.

Degustare „pe nevăzute” ridică semne de întrebare privind industrializarea tradiției

„Pornind de la acest context”, mai spun reprezentanții SlowFood Buzău,  „a fost organizată în cadrul <Terra Madre Day>, la Casa cu Tei, o degustare blind de Babic, tocmai pentru a vedea ce spune gustul atunci când brandul și dimensiunea producătorului dispar din ecuație”.

Degustarea pe care au intitulat-o „Blind Babic Tasting” a fost inedită pentru că a constat într-un test pe nevăzute menit să lase gustul să vorbească în locul etichetelor. Zece tipuri de babic — de la producători implicați în procesul IGP, industriali, artizani și până la gospodari care produc doar pentru consum propriu —, au fost evaluate după criterii simple: formă, culoare, consistență, aromă și gust. Printre probe s-a aflat și un babic  care avea trecut pe etichetă conservanți, fapt care a ridicat întrebări legitime: dacă babicul este maturat tradițional și îndelung, de ce ar avea nevoie de asemenea aditivi?

Participanții, membri și simpatizanți ai Slow Food Buzău, au primit mostre numerotate, fără informații despre producători  pentru un exercițiu de sinceritate gustativă. Concluziile degustării au fost clare: Babicul nu este un produs uniform. Diferențele de culoare, textură și gust dintre mostre au fost majore. Artizanii au dominat degustarea. Babicii preparați după metode tradiționale, cu carne locală și maturare naturală, fără intervenții industriale, au obținut cele mai bune aprecieri.

Pentru consumatori, rezultatele transmit câteva recomandări: să caute etichete simple, fără conservanți, să se intereseze de proveniența cărnii și să susțină producătorii care continuă meșteșugul autentic.

În perspectiva obținerii statutului de IGP, testul pe nevăzute oferă un semnal puternic: dacă Babicul de Buzău va intra sub protecția Europei și atunci definiția lui ar trebui să rămână fidelă tradiției : carne locală, maturare lentă, autenticitate.

Certificarea ar trebui să protejeze un gust vechi, nu să îl altereze. Iar babicul, cu aroma lui aprigă și cinstită, „nu a așteptat” niciodată altceva.