După ce, în vară, o parte a magistraţilor a încercat un şantaj la adresa Guvernului pentru păstrarea pensiilor speciale, acum miza CSM este intimidarea nu doar a vicepremierului Oana Gheorghiu, ci a Guvernului şi a Legislativului care ar îndrăzni să se atingă de pensiile speciale. De privilegii adică.
Am văzut în ultimele zile un tir încrucişat de atacuri şi din zona politică, şi din cea mediatică la adresa vicepremierului Oana Gheorghiu. Ba că „ce e mare lucru e să faci de la zero un spital”, asta în condiţiile în care pentru stat s-a dovedit chiar un prea mare lucru, în ultimii 30 şi ceva de ani. Ba că n-a făcut „caritate din suflet, ci pe bani”, asta pentru că şi-a „permis” să-şi stabilească un salariu ca manager de proiect care gestiona milioane de euro, un salariu net inferior celor pe care le încasează mulţi neprofesionişti, tocători de frunze de prin instituţiile statului. De ce deranjează atât de mult un astfel ce om în funcţia de vicepremier? Pentru că a dat dovadă că gestionează foarte bine fonduri de milioane de lei, fără să facă nici risipă, nici ilegalităţi? De teamă că va aplica reţeta aceasta şi la stat, unde dezmăţul pe bani publici, făcut / tolerat de ani şi ani, ne-a adus, ca ţară, aproape de colaps financiar?
Acum este atacată, i se răstălmăcesc declaraţii, pentru că şi-a permis să spună că pensiile speciale ale magistraţilor sunt privilegii. „Eu le-aş transmite magistraţilor un mesaj, le-aş spune că îi înţeleg, este foarte greu să renunţi la un lucru care ţi s-a dat, din perspectiva societăţii, un privilegiu. E foarte greu să beneficiezi ani de zile, zeci de ani, de asta şi dintr-o dată să ţi se spună nu-l mai ai. Pentru oricine ar fi greu să facă asta, dar cred că a fost un fel de Caritas acest lucru, ei au fost prinşi într-un Caritas care nu putea să dureze la nesfârşit şi oamenii care sunt pragmatici şi raţionali ar trebui să înţeleagă asta: România nu îşi permite să mai plătească aceşti bani, nu îşi permite să mai aibă pensionari speciali, nu avem cum”, a declarat vicepremierul Oana Gheorghiu într-un interviu la Digi 24.
CSM nu doar că nu admite că pensiile speciale sunt privilegii, nu drepturi – în categoria drepturi intră pensia bazată pe contributivitate –, dar în încercarea de a le apăra şi prezerva, a recurs la un act stupefiant: i-a făcut plângere penală vicepremierului Oana Gheorghiu, motivând că a încălcat „independența justiției și statutul magistraților într-un mod iresponsabil și populist”. Plângerea penală a fost făcută pentru „incitare la ură, violență sau discriminare”, fiind invocat articolul 369 din Codul Penal.
Doar că articolul 369 se referă la categorii vulnerabile care trebuie protejate, nu la categorii profesionale. Populaţia nu are nimic cu Justiţia, cu partea aceea onestă, profesionistă a ei, a cărei independenţă a ieşit să i-o apere în stradă atunci când politicienii i-au ameninţat-o. În epoca Dragnea, să ne reamintim şi să reamintim şi CSM, au fost manifestaţii în stradă pentru apărarea puterii judecătoreşti de abuzurile celei legislative, care încerca să îi distrugă independenţa. Era decembrie 2017, când mii şi mii de oameni au ieşit în stradă pentru a protesta faţă de mutilarea în Parlament a mai multor legi ale Justiţiei, modificări aduse Codului Penal şi Codului de Procedură Penală. Alianţa PSD-ALDE pornise atunci un asalt fără precedent asupra sistemului judiciar, încercând să modifice legile justiției pentru a-i distruge independența, pentru a bloca lupta împotriva corupției și pentru a permite depenalizarea hoției și a abuzurilor clasei politice.
Acum, însă, discuţia din spaţiul public nu vizează independenţa justiţiei, ci eliminarea pensiilor speciale, căreia o parte a sistemului judiciar – printre care oameni pe care nu i-am văzut îngrijoraţi de atacurile politice la independenţa lor – i se opune din răsputeri. În luna august a acestui an, pentru a-şi păstra privilegiile, au încercat să forţeze Guvernul să renunţe reforma sistemului de pensii din Justiţie, printr-o grevă mascată. Toate cele 16 Curţi de Apel din ţară, cărora li se adăugaseră şi unităţi de Parchet, îşi suspendaseră activitatea: blocaseră dosarele – cu unele excepţii, care vizează emiterea de mandate de arestare sau de ordine de protecţie –, cerând retragerea de urgenţă a proiectului de lege privind reforma pensiilor speciale, numite „de serviciu”, ale magistraţilor. Adică, a fost un act de şantaj la adresa unei alte puteri a statului, cea executivă.
Dacă este ceva ce stârneşte revolta populaţiei, poate chiar ură, sunt nedreptatea, şantajul, ameninţările, minciunile pentru prezervarea unor privilegii. Orice ar spune CSM, oricât ar încerca să meargă la intimidare – pentru că asta face – pensiile speciale (ale tuturor, nu doar ale magistraţilor) vor trebui desființate, pentru că sunt privilegii. Sunt sume imense. Să ne uităm şi la cifre. În vara acestui an, erau în plată aproape 8.000 de pensii de serviciu pentru personalul din justiţie. Defalcat, au fost 5.680 de pensii acordate unor foşti procurori şi judecători, valoarea totală a acestora fiind de peste 124 de milioane de lei, şi 2.291 de pensii acordate unor foşti angajaţi proveniţi din personalul auxiliar din justiţie, valoarea totală a acestora trecând de 6,6 milioane de lei. Adică, peste 130 de milioane de lei (ceea ce înseamnă mai mult de 26 de milioane de euro) plăteşte statul român, într-o singură lună, pentru pensiile speciale din Justiţie! Unde cea mai mare pensie specială era, în vară, de peste 69.000 de lei, beneficiar fiind un fost magistrat.
Text publicat în „Puterea a Cincea”
