Peste 300 de cărți vor ajunge la Școala Gimnazială din comuna Mânzălești, județul Buzău. Volumele au fost donate de elevii Colegiului Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu”, care au răspuns cu entuziasm inițiativei de a sprijini biblioteca școlii din Mânzălești.
Colectarea de cărți a fost însoțită de o activitate inedită, desfășurată în amfiteatrul colegiului, în cadrul căreia elevii au povestit de unde le-a pornit dragostea pentru lectură: de la părinți, de la un cadru didactic, sau pur și simplu din întâlnirea cu o carte potrivită la momentul potrivit. Pentru că hasdeienii au ales să dăruiască cărți pe 
care le îndrăgesc, volume al căror conținut le este familiar și care poartă pentru ei povești și semnificații personale, donațiile nu sunt întâmplătoare. Sunt cărți citite, apreciate, oferite cu gândul că și alți copii se vor bucura de ele.
Ideea acestei acțiuni a pornit de la rugămintea unui fost hasdeian, Cosmin Leonte, care a solicitat sprijin pentru dotarea bibliotecii școlii din Mânzălești. Directoarea colegiului, Anca Florea, a prezentat inițiativa catedrei de limba română, iar profesorii au decis să îi implice mai întâi pe elevii de gimnaziu ai colegiului, cei mai în măsură să știe ce cărți ar putea îndrăgi copiii de vârsta lor. Ulterior, s-au alăturat și elevii de liceu, completând donațiile cu volume apreciate din propria lor bibliotecă.
Cum cărțile îi apropie pe oameni, întâlnirea din amfiteatru a devenit un prilej de a le mulțumi hasdeienilor pentru generozitate și, în același timp, de a împărtăși poveștile personale care i-au format ca cititori. Unele dintre mărturii au venit de la copii, altele de la cadrele didactice care i-au însoțit în generoasa aventură literară, însă toate au transmis aceeași emoție: bucuria autentică de a vorbi despre cărțile citite și de a dărui mai departe această pasiune.
Eveniment literar dedicat cărților primite în dar
„Pentru copiii mei, cărțile sunt <noncadouri> – adică, e normal ca, în fiecare cadou oferit cu orice ocazie, să fie, în primul rând, o carte pe măsura cititorului”, a declarat unul dintre profesorii organizatori, deschizând discuția despre gestul de a dărui. Întâlnirea a început cu reflecții despre semnificația unei cărți oferite: „A dărui o carte înseamnă să ofer timp, timp în care cineva va citi, va visa și va descoperi lucruri noi. Așadar, să nu subestimăm 
niciodată puterea unei cărți dăruite”, a spus A.O., elev în clasa a VI-a. A.M., coleg de clasă, a adăugat: „Fiecare copertă de carte este o poartă – mai luminată sau mai întunecată – care te invită într-o grădină fabuloasă, interiorul cărții. Să oferi o carte înseamnă să inviți noul cititor într-o altfel de grădină”. Elevii au continuat să împărtășească gânduri: „Să dăruiești o carte nu înseamnă doar să reciclezi sau să faci loc pentru altele noi. Înseamnă să deschizi oportunități spre cunoaștere, să faci schimb de valori, de idei și de sentimente”, a punctat E.T., iar S.M. a subliniat: „Cred că e foarte important să ne bucurăm când primim sau când dăruim o carte, pentru că aceste momente sunt asemenea unei conversații directe, în care schimbăm opinii și experiențe”.
Pe măsură ce discuția a continuat, elevii și-au amintit cărțile primite în dar: de la „O poveste cu un hobbit” de J.R.R. Tolkien, la „Corabia timpului” de Monica Pillat sau „Zâna Onda”, basme germane din 1975. „Mama îmi citea <Aventurile lui Pinocchio>, apoi <Alice în Țara Minunilor>. Fiecare diapozitiv pe care ne uitam era o lume”, și-a amintit un elev, evocând atmosfera lecturilor copilăriei.
Prezentările au creat un lanț de povești: cum, în perioada comunistă, cărțile se cumpărau la pachet, unele valoroase, altele mai puțin căutate, cum lecturile aveau loc în curtea bunicilor sau lângă sobă și cum exemplarele păstrate astăzi poartă semnele timpului. „Părinții mei lucrau în oraș. Eu mergeam la școală în satul bunicilor. Nu le ceream cadou decât cărți. Eram norocoasă, pentru că mama găsea cărți pentru mine. În acea perioadă, o carte nu se procura ușor”, a povestit o elevă.
Unii participanți au făcut și minirecenzii ale cărților primite: „Castelul de sticlă” – Jeannette Walls; „Să ucizi o pasăre cântătoare” – Harper Lee; „Fahrenheit 451” – Ray Bradbury; „Momo” – Michael Ende; „Hoțul de cărți” – Markus Zusak. Toate aceste titluri au fost trecute pe un afiș-puzzle de lectură, care va rămâne o sursă de inspirație pentru viitoarele lecturi ale elevilor.
Mărturii ale liceenilor despre cărțile care i-au însoțit în timp
Recomandări de lectură au făcut și liceenii hasdeieni. Ele reflectă felul în care aceștia se raportează la lumea din 
jur și la propriile experiențe. Fiecare carte aleasă are un sens personal: unele volume i-au făcut să privească altfel schimbările vieții, altele i-au ajutat să înțeleagă perioade istorice tulburi, să empatizeze cu destine diferite sau să descopere personaje care îi inspiră. În multe dintre mărturiile lor se regăsesc recunoștința, curiozitatea, nevoia de înțelegere și bucuria de a împărtăși ceva valoros cu ceilalți.
Liceenii vorbesc cu entuziasm despre lecturile care i-au însoțit de-a lungul anilor și despre motivele pentru care le recomandă colegilor. Unele dintre cărțile prezentate au fost primite în dar în copilărie și au rămas legate de amintiri afective, de momente petrecute alături de părinți sau bunici, ori de primele descoperiri literare care i-au marcat. Alți elevi aleg volume citite recent, care i-au ajutat să înțeleagă situații de viață dificile, perioade istorice complicate sau transformările prin care trec personajele.
Prin aceste recomandări se conturează un tablou divers al gusturilor de lectură: povești sensibile, romane istorice, volume clasice, cărți care vorbesc despre maturizare, curaj, familie sau identitate. Fiecare titlu este însoțit de un motiv clar, sincer și personal, ceea ce arată că relația lor cu lectura este construită din experiențe trăite și din 
dorința de a împărtăși ceva semnificativ cu ceilalți.
Despre „Trandafirii din Mexic” – Pam Muñoz Ryana a împărtășit cu ceilalți impresii eleva C. D., clasa a X-a: „Aș vrea să vorbesc despre o carte pe care am primit-o cu câțiva ani în urmă de la o colegă de gimnaziu cu ocazia zilei mele de naştere şi anume <Trandafirii din Mexic> de Pam Munoz Ryan. Cartea spune povestea unei fetițe înstărite din America Centrală care îşi pierde tatăl şi este nevoită să fugă în Statele Unite împreună cu mama şi cu bunica ei, în timpul Marii Crize Economice. Acolo, Esperanza trebuie să se adapteze la o viaţă grea, în contrast cu cea pe care o trăia în țara ei natală. Cartea m-a impresionat, pentru că am înțeles că tot cursul vieții ți se poate schimba într-o clipă și că ar trebui sa fiu mai recunoscătoare pentru tot ceea ce am, inclusiv pentru bucuria de a citi o carte”, spune aceasta.
„Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” de Fredrik Backman a fost alegerea elevei P. I. din clasa a X-a de a o prezenta în fața colegilor. „Când aveam 13 ani, mama mi-a dăruit cartea <Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău> de Frederick Backman. Povestea m-a impresionat profund. Este o carte plină de emoție, umor și înțelepciune, despre o fetiță care descoperă lumea prin poveștile neobișnuite ale bunicii sale”, a povestit aceasta.
„Vikingii” de Frans Gunnar Bengtsson este cartea recomandată de V.P. din clasa a X-a: „Volumul pe care vi-l propun astăzi este <Vikingii> de Frans Gunnar Bengtsson. Principala temă prezentă în această <povestire istorică din vremurile păgâne> este legată de întâlnirea (apoi, îmbinarea) valorilor culturale, spirituale – prezente în zona de nord a Europei – cu învățătura creștină. Din multe puncte de vedere, putem vedea cele două cărți componente ale volumului ca fiind în antiteză: dacă prima îl ilustrează pe protagonist drept un om războinic, un rătăcitor dispus să-și câștige traiul lovind cu sabia, într-a doua carte, Orm deja devine, să spunem, mai <domesticit>. Se botează, își întemeiază o familie, petrece mai mult timp alături de cei dragi lui și ajunge să renunțe, treptat, la călătoriile pe mare și la temperamentul care i-a adus porecla de <cel roșu> (Röde). O narațiune palpitantă ca pretext pentru prezentarea excelentă a unor vremuri istorice înnegurate (secolul al X-lea d.Hr.)”.
„Cea mai recentă carte pe care am primit-o”, spune la rândul său elevul M. C. din clasa a X-a, „a fost <În stepa sfârșită. O copilărie petrecută în Siberia> de Esther Hautzig. A fost un cadou oferit de colega mea, Diana, care mi-a plăcut foarte mult. Membrii familiei lui Esther au fost deportați în Siberia deoarece erau considerați capitaliști și dușmani ai statului. Astfel, Esther a trebuit să se maturizeze timpuriu și să lase în urmă inocența copilăriei. A fost nevoită să se obișnuiască cu foamea, frigul și teama de un nou început. Cel mai mult m-a impresionat faptul că, la final, Esther a ajuns să iubească Siberia, locul care la început era neprimitor și sumbru. Nu își mai dorea să plece și se întreba dacă se va mai putea potrivi în Polonia, țara ei natală. Mi s-a părut emoționant și momentul în care și-a dat seama că pufoaica verde și cizmele, pe care le-a dorit cu ardoare, aveau sens doar în Siberia, semn că acel loc devenise o parte din ea”. Eleva D.E., clasa a X-a recomandă, la rândul său, colegilor „Pânza Charlottei” de E. B. White: „La început, am fost destul de sceptică, întrucât mi se părea o carte pentru copii mai mici, iar eu eram deja în clasa a VIII-a. Am decis sa îi dau o șansă. Firul narativ captivant și fluiditatea cu care se trecea de la o întâmplare la alta m-au făcut să o citesc cu plăcere”.
„Am ales să discut astăzi despre cărțile de suflet primite în dar în copilărie. Trei dintre ele au semnificații profunde pentru mine: <Colț alb> de Jack London, <Scrisoare de dragoste> de Mihail Drumeș și <Pânza de păianjen> de Cella Serghi. Pe prima am citit-o demult, în clasele primare. Mi-a dat-o mama, care, la rândul ei, o primise de la o doamnă profesoară din gimnaziu. Astăzi am revăzut cu mare bucurie și emoție cum pe prima pagină stă scris numele mamei, însoțit de data de 8 noiembrie 1991, clasa a V-a D. Cât despre conținutul cărții, sunt de părere că fiecare copil ar trebui încurajat să citească de-a lungul timpului măcar câteva cărți clasice, cum este aceasta. Spre deosebire de cărțile moderne, cele clasice ne reapropie de vechile principii, concepte, de valorile patriarhale. Despre celelalte două cărți aș putea spune că mi le-am făcut singură în dar. Este esențial să ne cumpărăm lucruri care știm că ne aduc bucurie sufletească. În spatele <Scrisorii de dragoste>, se află o poveste de care mereu îmi amintesc cu drag. Eram prin clasa a VII-a și tocmai citisem <Elevul Dima dintr-a șaptea>, scrisă tot de Mihail Drumeș. A fost prima carte pe care am citit-o de la acest autor. Am fost atât de fascinată de felul lui de a scrie, de a descrie, de a surprinde emoțiile, încât mi-am zis ca trebuie să citesc numaidecât și <Scrisoare de dragoste>, la care până și titlul îmi stârnea enorm interesul. Așa am ajuns eu la un anticariat din orașul nostru, întrebând-o pe vânzătoare: <Aveți Scrisoare de dragoste de Mihail Drumeș?>. Deși a căutat mult un exemplar într-o stare mai bună, nu a găsit decât unul prins cu un elastic, pentru că avea cotorul și paginile rupte. Îmi doream atât de mult să citesc <Scrisoare de dragoste>, încât nu am ținut cont de aspectul cărții, cumpărând-o fără ezitare. Mi-a plăcut enorm. Pur și simplu am <devorat-o>. <Pânza de păianjen> a Cellei Serghi are o mare valoare sentimentală, fiindcă este una din cărțile mele preferate. Am luat-o de la același anticariat (fără elastic, de data asta!). Cred că a fost una din primele cărți, dacă nu chiar prima carte pe care am subliniat cu creionul frazele care mi-au atras cel mai mult atenția, care m-au făcut să tresar, care au schimbat ceva. Din punctul meu de vedere, este esențial să dăruiești sau să-ți dăruiești o carte. Cartea nu este ca un aliment perisabil sau ca o haină care îți rămâne mică. Ea dăinuie peste timp. A dărui cuiva cartea ta preferată înseamnă a da din lumina ta celuilalt. A-ți oferi ție însuți o carte te apropie de esența lucrurilor. Tind să cumpăr multe cărți. Mărturisesc că nu cunosc numărul cărților necitite din biblioteca mea. Dar cineva mi-a spus că a-ți cumpăra mai multe cărți decât poți citi semnifică o aspirație a sufletului către eternitate. Cred că merită să aspirăm la mai mult”, povestește eleva A.Z. din clasa a X-a.
Evenimentul literar și caritabil a oferit ocazia hasdeienilor de a reflecta asupra valorii gestului de a dărui literatură, și, prin intermediul paginilor citite, să depene amintiri legate de cărțile primite în dar, care au creat legături între generații și între oameni. Întâlnirea s-a desfășurat într-o atmosferă caldă și prietenoasă, însoțită de bomboane cu răvaș. Timp de o oră, participanții au trăit momente de apropiere și dialog, descoperind împreună câtă bucurie poate aduce gestul de a dărui o carte!
