Oana MATACHE
Vreau să deschid o discuție împreună cu dumneavoastră. Dumneavoastră aveti credite? Eu da. Mai multe. De exemplu, ca să-mi permit un apartament cu trei camere a trebuit să mă împrumut pe 25 de ani la bancă. Într-adevăr, fără împrumut și „deficit” lunar acum, nu mi-as fi permis, dar a fost necesar.
De ce deschid acest subiect? Acordați-mi cinci minute să dezbatem ceva crucial pentru județul nostru. Se tot pronunță „deficit bugetar” alături de numele Marcel Ciolacu. Eu vreau să vă cer doar să vedem faptele și să înțelegem ce înseamnă acest „colaps” despre care se tot discută la modul general, în ultima vreme (fără prea multe explicații clare). Să punem în context înainte de judecată.
Dacă privim lucrurile cu un pic mai multă obiectivitate, realitatea este următoarea, cu fapte:
Deficitul nu a apărut acum. România a intrat în pandemie, în 2020, cu aproape 10 la sută deficit din PIB — cel mai mare din Uniunea Europeană. Situația a fost moștenită, nu creată de guvernul Ciolacu, el practic a preluat conducerea într-un moment în care avea deja un istoric recent de deficit.
Eu una nu am uitat de vaccinurile cumpărate fără justificare, ca un simplu exemplu de cheltuieli nesăbuite din pandemie, plus măsuri de austeritate excesive și nejustificate de multe ori, care au blocat economia și au afectat mult antreprenorii. Firme a căror activitate a fost brusc stopată… să nu uităm.
Revenind,
A evitat o criză socială. În plină inflație, guvernul a crescut salariul minim, a protejat pensiile și a plafonat prețurile la energie. A fost mai important să protejeze oamenii și să mențină economia în mișcare decât să taie brusc cheltuielile. Oare era bine să nu procedeze astfel?
Investițiile au rămas la un nivel record. Chiar și cu deficit, România a continuat să construiască, de exemplu în zona infrastructurii. E un deficit care a finanțat dezvoltarea, nu doar consumul.
Apoi, reformele fiscale. Adică Guvernul a început să corecteze inechități: a tăiat facilități nejustificate, a introdus măsuri de digitalizare (e-Factura, e-Transport) și a adus mai multă disciplină fiscală. Sunt măsuri grele, dar necesare pentru a reduce deficitul pe termen mediu.
Contextul internațional nu a ajutat sub nicio formă!
România nu e o insulă. Marcel Ciolacu a trebuit să gestioneze toate acestea fără să provoace haos intern. Războiul din Ucraina, inflația globală și scumpirea energiei au pus presiune pe toate economiile europene.
Da, deficitul e mare, dar e și rezultatul unui context excepțional. Guvernul Ciolacu a încercat să o scoată treptat la liman, fără austeritate și fără să sacrifice oamenii de rând. Uneori, conducerea înseamnă să alegi calea grea, dar corectă.
A ales a crească semnificativ salariile și pensiile. Salariul mediu net a crescut cu aproximativ 47 la sută şi salariul minim cu 76 la sută. Pensia medie a crescut până la o putere de cumpărare majorată cu 33-35 la sută pentru pensionarii cu pensie medie.
Îmi place mult cum spune jurnalistul Vitalie Cojocari: „Acestea sunt faptele, părerile vă aparțin”. Vreau părerea voastră, oameni buni!
Personal eu îl văd pe Marcel Ciolacu capabil să conducă județul după ce a gestionat țara preluată într-o perioadă de crize suprapuse (post-măsuri austeritate din pandemie, război la graniță, criză energetică și multe altele).
