Cum funcționează instalația de transformare a nămolului de la stația de epurare în îngrășământ pentru agricultură

Compania de Apă, în calitate de operator regional, gestionează derularea celui mai mare program de investiții cu fonduri europene, care a fost atras până acum în județ. Este vorba despre o infuzie financiară europeană de peste 300 de milioane de euro, care la acest moment susține lucrări pentru realizarea de rețele de distribuție a apei potabile și rețele de canalizare, ordonate sub forma a zece contracte de lucrări, pe tot teritoriul județului.

Programul a fost lansat în anul 2023 și are ca termen limită de implementare finalul anului 2027. Începând cu a doua parte a acestui an, Operatorul Regional raportează secvențe de lucrări încheiate, între primele declarate fiind montarea unei stații pentru tratarea apelor reziduale și a nămolului de la stația de epurare a orașului Buzău. De altfel, această investiție încheie o investiție majoră alocată în cadrul programului european amintit, pentru modernizarea obiectivului situat în imediata apropiere a podului spre Vadu Pașii.

În paralel, municipalitatea, în colaborare cu specialiștii de la Compania de Apă Buzău, au pus la punct un plan care vizează integrarea investiției amintite într-un program local structurat pe necesitatea folosirii resurselor regenerabile în sectorul agricol. Concret, intenția autorităților buzoiene este ca apele reziduale, odată trecute prin procesul de tratare, să fie folosite pentru irigarea de suprafețe agricole importante, situate atât în extravilanul orașului Buzău, pentru continuarea tradiției de bazin legumicol cu recunoaștere națională, dar și în câteva comune care au terenuri agricole în proximitatea canalului Iazul Morilor.

Într-un comunicat transmis de operatorul regional Compania de Apă Buzău, se arată că toate obiectivele din cadrul Sectorului 4 al Contractului de Lucrări 2 au fost finalizate și așteaptă recepția, cu excepția alimentării cu gaz natural, pentru care se fac demersuri în vederea realizării sale. Au fost instalate bazine de recepție a nămolului deshidratat – incinte acoperite și sisteme de transport către instalația de uscare. De asemenea, a fost construită o hală tehnologică de uscare a nămolului deshidratat, care găzduiește instalația de uscare de la 25 la sută substanță uscată la minim 90 la sută substanță uscată, precum și un biofiltru pentru tratarea aerului viciat extras din procesul de tratare a nămolului.

Pentru ca nămolul rezultat în urma procedurilor de uscare să poată fi folosit drept îngrășământ în agricultură, tot ceea ce se colectează din rețeaua de canalizare a orașului se supune unor procese alternative. Nămolul rezultat din procesul de epurare este tratat termic (fermentat) apoi deshidratat și stocat pe platformă minim trei luni. Urmează un proces de tratare termică (dezhidratare), urmat de un tratament chimic și unul biologic, materia finală putând fi folosită ca îngrășământ, în special la culturile mari.

Conform specialiștilor de la Compania de Apă, obiectivul rămas în derulare este alimentarea cu gaz natural, care va servi la alimentarea instalației de uscare a nămolului deshidratat, combustibilul fiind necesar pentru încălzirea aerului de uscare.

Cea de-a doua componentă, care prevede utilizarea apei uzate din staţia de epurare a municipiului Buzău, în vederea punerii în valoare a canalului gravitaţional Iazul Morilor, este un proiect aflat în faza de studiu de prefezabilitate. O primă dezbatere la temă a fost organizată la Primăria Buzău. El se adresează comunelor Ţinteşti, Smeeni, Gălbinaşi, Cilibia şi C.A.Rosetti şi prevede folosirea apei semi-epurate din staţia de epurare a municipiului Buzău şi a debitelor tranzitate de canalul Iazul Morilor, pentru irigarea a circa 30.000 de hectare de terenuri agricole, la care se adaugă terenul agricol al orașului.

Pentru a transporta apa uzată din staţia de epurare către terenurile agricole va trebui construită o reţea de canale şi conducte subterane care vor traversa o cale ferată şi vor fi amenajate două lacuri de acumulare. Execuţia lucrărilor ar urma să înceapă într-un interval de aproximativ doi ani, sistemul fiind prevăzut să funcționeze sub presiune.