Alexandru PRIPON
Există oameni care sunt croiți după chipul și asemănarea lumii în care trăiesc, dar și oameni care își hrănesc rădăcinile din lupta împotriva stereotipului. Oameni care sunt „cum trebuie” și oameni care sunt, cu orice preț, „pe contră”. Și e păcat că alternativele atât de limitate ale acestui veac nu ne îngăduie altfel de manifestări, iar existența noastră tinde să se încoloneze de o parte sau de alta a regulilor încrustate în moment, lăsându-ne tributari regulilor stricte, „pro” sau „contra”.
Chipul destinului pe care ni-l făurim poate fi privit din diferite unghiuri. De ce, așadar, nu ar exista diverse feluri de a fi, nesupuse cutumelor sau contrariilor? Unii acuză „gura lumii”, alții inerția grupurilor sociale în care se găsesc ori, pur și simplu, comoditatea. Puțini privesc, însă, imaginea de ansamblu spre a vedea cum și de ce îi transformă nimicurile cotidiene, ca un pat al lui Procust modern, în ceea ce trebuie să fie, cu toate că nu sunt…
L-am întâlnit pe omul și scriitorul Nicolae Peneș în urmă cu doi ani, pe 22 septembrie 2023, în Sala Amfiteatru a Muzeului Județean din Buzău, cu prilejul lansării volumului său de poezie Cheia din vis și al sărbătoririi celor 88 de anotimpuri ale autorului, așezate în preajma verii. Am scris atunci despre „Aniversarea dintr-un ceas de întomnare”, cu emoție și bucurie – bucuria revederii multor oameni de cultură apropiați, însă și a descoperirii, în persoana domnului Peneș, a unui autor discret și distins, cu zâmbetul pe buze și o snoavă elegantă mereu pregătită. Un scriitor ieșit din tipar, neafectat de patul lui Procust mai sus amintit, hotărât să supraviețuiască prejudecăților la modă și să își impună propriul fel de a fi. Un exemplu care merită urmat!
„Omul anului 2015” și Cetățean de onoare al Municipiului Buzău; membru al Uniunii Scriitorilor din România; autor căruia i-a fost decernat, în anul 2010, pentru cele două volume „Alexandru Marghiloman – lordul valah”, premiul „Mihail Kogălniceanu” al Academiei Române; prozator, poet, eseist, editor; jurnalist de investigație (să amintim doar suita de reportaje reunite sub numele „Mihaela Runceanu. Un cântec ucis”); simbol cultural și tezaur de cunoaștere a vieții, așa cum este ea, cu bune și cu rele. Acestea sunt cuvinte, prea puține și prea simple, menite să-l descrie, foarte succint, pe Nicolae Peneș, în pragul unei minunate aniversări. Realizările din 90 de ani pot fi comprimați în doar câteva vorbe? Fără îndoială că nu. Oricât talent descriptiv am avea, oricâtă forță de a sintetiza și cataloga sec decadele de trudă în slujba cuvântului, efortul nostru ar păli, descurajat, în fața unei lungi vieți dedicate studiului și creației.
Fragilitatea întipărită pe chip și în mișcări, ca urmare a trecerii timpului, îi este contrazisă de privirea pătrunzătoare și de replicile adesea detonante, care ascund, sub un sarcasm fin, maxime subtile. Flerul gazetarului de investigație, intuiția cercetătorului prin documente vechi și fapte noi, reflexul gânditorului de a diseca atent ideea, toate par îmbrăcate într-o manifestare ușor jucăușă, până când, deodată, prin câteva cuvinte, cu incizie de bisturiu și precizie de chirurg, Nicolae Peneș spulberă orice aparență ludică, dezvăluindu-și spiritul ascuțit. Este o plăcere să discuți cu un astfel de aristocrat al cugetului, stăpân de necontestat al cuvintelor, care, fără a rămâne ancorat permanent în metaforă, mânuiește vorbele cu dexteritatea celui care le-a îmblânzit de multă vreme, devenindu-le prieten.
Chipul destinului pe care ni-l făurim poate fi privit din diferite unghiuri. De ce, așadar, nu ar exista diverse feluri de a fi, nesupuse cutumelor sau contrariilor? Puțini privesc imaginea de ansamblu, spre a descoperi OMUL ridicat pe vârfuri spre a culege, din pomul vieții, roadele înțelepciunii. Puțini înțeleg importanța covârșitoare a înaintașilor întru cugetare, a celor care ne-au fost, ne sunt și ne vor fi mereu aici, ocrotitori și călăuzitori! Dincolo de stereotip și de percepția contemporană asupra literaturii de orice fel, dincolo de locul autorului – aparte, până la surghiun – în acest veac, Nicolae Peneș este o pildă vie, un model pentru generațiile noi și, pentru cei care au onoarea de a-i fi în preajmă, un izvor de bucurie complexă, deși, cumva, necomplicată.
Mulți, mulți ani să ne trăiți pe mai departe, maestre!
