Am amintit de multe ori, de-a lungul timpului, în ceea ce am scris despre Fundația Titulescu. De cele mai multe ori aluziv, deoarece subiectul merită o investigație în profunzime.
Recentul scandal legat de prezența lui Adrian Năstase în China a readus numele fundației în atenția publicului. Asta pentru că la solicitările din diverse zone ale societății ca autoritățile să aibă o reacție de condamnare, partea care i-a luat apărarea fostului premier (și tangențial doamnei Dăncilă) a avansat scuza că ei au fost acolo în calitate de „persoane private”. Acuzatorii au revenit și au folosit calitatea lui Adrian Năstase de șef al Fundației Titulescu pentru a încerca să demonstreze că există, dacă nu o calitate oficială explicită, măcar una prin asocierea notorie a acestui ONG cu instituții precum Academia Română sau Ministerul de Externe. Previzibil, discuția a derapat, așa cum se întâmplă cel mai adesea la terți, la acuzații reciproce de participare la diverse evenimente și întâlniri. Nivelul a coborât până la scara blocului „Te-am văzut că vorbeai cu cei de la scara B”, „Ba tu ai fost la scara B acum doi ani”.
Îmi pare rău să spun că nimic din toate acestea nu sunt relevante pentru a înțelege de ce Adrian Năstase a fost invitat în China. Sunt chiar discuții aiurea care parazitează subiectul și îl duc, ca pe atâtea altele în derizoriul unei bălăcăreli generale cu șanse minime să lase ceva în urmă. În afară de niște înjurături, amenințări reciproce și mult, mult praf în ochi.
Prima chestiune. Subiectul principal este declarația fără echivoc și subliniată prin etalarea forței militare că începând de săptămâna aceasta China a devenit liderul celor care contestă supremația militaro-economică americană și a celor care contestă democrația europeană. Prudența și disimularea obișnuită au fost abandonate. Vulturii războiului, care și-au făcut loc cu abilitate și răbdare la vârful conducerii Partidului Comunist în ultimii ani, au preluat puterea. Acesta este strigătul lor de luptă. China își asumă noul Război Rece.
Pentru aceasta, China a făcut un tur de forță și și-a mobilizat toți aliații și toate aseturile pe care și le-a creat și le-a cultivat în ultimii ani. Simplu. Acea poză este poza noii alianțe anti-americane și antidemocratice. Cei care au închis ochii până acum la creșterea influenței chineze, la acapararea piețelor economice, la infiltrarea rețelelor de putere, la politica de vânare a resurselor naturale, pe ideea că Partidul Comunist Chinez nu este o amenințare la adresa lumii libere, că totuși China nu este un stat totalitar etc, au primit un pumn în stomac. Mulți știu de ani de zile că amenințarea reală este China, iar nu satrapii locali pe care chinezii i-au sprijinit și mânat discret din spate să perturbe ordinea mondială. Mulți au rămas la impresia că zâmbetul chinezesc nu e nimic mai mult.
De unde prezența lui Adrian Năstase, care nu este deloc nici un cadou, nicio întâmplare, niciun gest menit să stârnească controverse. Prezența lui Adrian Năstase este mult, mult mai gravă decât își imaginează publicul sau comentează politicienii și jurnaliștii. Fundația Titulescu a fost transformată, de ani de zile, sub conducerea lui, într-un veritabil hub pentru tot ce înseamnă discurs anti-european, anti-occidental, anti-democratic. De la lansări de cărți însoțite de elogii ale unor foști șefi ai Securității, la oferirea unei tribune publice legitimizante unor actori destabilizatori externi (Dughin) sau interni (aici lista este kilometrică), la promovarea și ajutarea (în termeni direcți, adică financiar și prin influență) unor aseturi fomate de fundație să ajungă în poziții importante în administrația românească, îndeosebi în Ministerul de Externe. Deloc întâmplător. Vă asigur că deloc întâmplător. Influența lui Năstase și a oamenilor săi în MAE este consistentă. Și asta de zeci de ani.
Sub acoperirea unor acțiuni de diplomație culturală sau acte de promovare a relațiilor internaționale, de dezbateri intelectuale, Fundația Titulescu este un actor care promovează cu asiduitate, consecvență și foarte abil de ani de zile toate narativele de la Moscova și Beijing. Absolut toate. Și, așa cum se folosește de girul și asocierea cu instituții ale statului, care din prostie pură și dezinteres (dar în unele cazuri din interes, pentru că unii din actorii statali sunt fie cointeresați material, adică au fost cumpărați, fie urmăresc să obțină beneficii de la „rețea”) se lasă manipulate, la fel se folosește de figuri publice pe care le invită la „evenimente” cu scopul ca acestea să gireze prin prezența lor legitimitatea.
Nu. Prezența lui Adrian Năstase în China nu este o întâmplare și nici nu s-a dus acolo în calitate de persoană privată. Este recunoașterea în cel mai important moment geo-politic al momentului, al rolului său de agent de influență al Blocului Antidemocraților. O decorație ar fi fost meritată.
