Cum a devenit România „colonie franceză”?

„România colonie franceză” sau „România sub ocupaţie franceză” sunt sintagme recente aruncate în spaţiul public de propaganda extremistă, anti-occidentală şi, adesea făţiş, pro-rusă. Deloc întâmplător, cei care hulesc azi Franța, propagând minciuni, dezinformări la adresa acesteia și a relațiilor sale cu România, sunt aceiași care, în anii trecuți, rostogoleau manipulări similare care vizau SUA, numind România „colonie americană”. Scopul e acelaşi.

În ultima vreme, pe rețelele de socializare şi într-o parte a mass-media, cea cu linie editorială anti-occidentală, s-au înteţit mesajele virulente, dezinformările la adresa Franței – deşi e un stat aliat al României de zeci de ani, care ne-a ajutat să intrăm în UE, în NATO şi, de dată recentă, în OECD.

Această campanie de denigrare a Franţei nu este întâmplătoare. Cum, de altfel, nu este întâmplător faptul că e derulată prin contribuția (directă sau indirectă) a maşinii de propagandă ruse. S-a ajuns aici pentru că Franța este considerată de Vladimir Putin drept principal inamic al Rusiei în Europa, fapt confirmat, luna aceasta, de șeful Statului Major al Armatei franceze, generalul Thierry Burkhard. Kremlinul e deranjat de poziţionarea fermă a Franţei – singura putere nucleară din UE – de partea Ucrainei. La unison cu cancelarul german Friedrich Merz, preşedintele Emanuel Macron a condamnat „tentativa metodică a Rusiei de a destabiliza ţările europene şi a contesta ordinea globală”, iar înaintea Summitului NATO din luna iunie, cei doi au subliniat „determinarea de neclintit” a Europei de a înfrunta războiul imperialist al Rusiei. Kremlinul e deranjat, de asemenea, de sprijinul constant pe care Franţa îl acordă Republicii Moldova pentru a adera la UE. Apoi, e deranjat de rolul de actor european esenţial pe care Franţa îl are în apărarea zonei de est a flancului NATO, în acest scop pe teritoriul României fiind staţionat un grup de luptă.

Discursul anti-francez a fost preluat rapid atât de către politicienii români din zona „suveranistă”, a căror agendă se suprapune, în multe puncte, intereselor geopolitice ale Rusiei, cât şi de canalele lor de propagandă. Așa se face că, în ultimele luni, corul aurist-georgist-„suveranist” aruncă în spaţiul public, pe „n” voci, mesaje prin care susţine (desigur, fără absolut nicio dovadă) o serie de minciuni. Care, toate, au ca scop crearea de panică şi revoltă. Nu întâmplător, au fost aruncate pe reţelele de socializare după ce, în luna martie când, aflând că CCR i-a interzis candidatura la alegerile prezidenţiale din luna mai, fostul candidat pro-rus la Preşedinţie Călin Georgescu a scris pe X următorul mesaj: „Azi, stăpânii au decis: fără egalitate, fără libertate, fără fraternitate pentru România!Trăiască Franţa şi Bruxelles-ul! Trăiască colonia lor numită România!”. Urmărind aceste mesaje, par să indice o coordonare structurată, sistematică și perfect armonizată. Iată câteva:

• România a devenit „colonie franceză” sau, ca alternativă semantică, „România se află sub ocupaţie franceză”.
• Franța a imixtionat în alegerile prezidenţiale din luna mai a acestui an din România, „împunându-l” pe Nicuşor Dan.
• Înainte de alegeri şeful serviciului francez de informații externe, Nicolas Lerner, a venit la Bucureşti, în misiune – idee susținută și de fondatorul Telegram, rusul Pavel Durov. Niciuna dintre multele surse de dezinformare nu au preluat ulterior anunţul Serviciului de Informații Externe care a transmis că nu a existat nicio vizită în România a lui Nicolas Lerner, înainte de turul al doilea al alegerilor prezidențiale.
• Franţa pregăteşte România pentru un conflict militar cu Ucraina. Ni se spune că îşi doreşte război cu Rusia, dar pe care să îl ducă din România şi de aceea şi-a trimis trupe la noi în ţară – când de fapt era vorba despre un exerciţiu de consolidare a cooperării şi securităţii din regiune. În altă variantă de dezinformare, militarii francezi staţionaţi la Cincu au fost aduşi în România pentru a da o lovitură de stat în cazul în care nu ar fi fost votat Nicuşor Dan.
• Preşedintele Macron pregăteşte terenul pentru închiderea bazelor militare americane din România.
• Franţa ne siluiește valorile creștine.
• Franţa ne face sclavi la multinaționalele sale (deşi acestea oferă mii de locuri de muncă).
• Şi, ca informație de dată recentă, via Lungulețu, Franţa ne ia apa din „pământul strămoșesc”, în defavoarea agricultorilor români. Pentru ei nu contează că Apa Nova – la care face trimitere propaganda „suveranistă”/anti-occidentală/pro-rusă care instrumentalizează politic răzmeriţa de la Lunguleţu, plătește pentru apa din Dâmboviţa, aprovizionând cu ea Bucureştiul, în timp ce „suveraniștii patrioți” consideră că li se cuvine să o folosească fără să dea un ban, doar pentru că, nu-i așa?, e apa „țărișoarei”…

Sunt, toate, mesaje care fie pornesc de la un punct minuscul de adevăr pe care propagandiştii fie îl scot din context, dându-i o cu totul altă conotaţie, fie îl ambalează în minciuni pentru ca acel sâmbure de adevăr să valideze un ghem de minciuni care servesc scopului propagandei. Sunt, toate, mesaje gândite pentru a acutiza tensiuni în societate, acolo unde ele există deja, sau pentru a crea altele noi. Sunt mesaje concepute special pentru a semăna confuzie, teamă, revoltă, pentru a submina încrederea oamenilor în instituţiile statului şi în clasa politică pro-europeană şi, implit, în politicile occidentale. Iar pentru a-şi atinge scopul, propaganda (pro-)rusă mizează pe exploatarea unor emoţii puternice negative în general (spaima, furia, ura) şi pe viralizarea conţinurilor false pe reţelele de socializare, ceea ce se şi întâmplă.

Aceste campanii de dezinformare sunt ţintite şi coordonate. Alături de atacuri cibernetice şi de activităţi de spionaj, sunt parte a războiului hibrid dus de Rusia în Europa, pentru destabilizarea statelor, pentru înlocuirea conducerilor pro-europene cu altele care fac jocul Moscovei, pentru a forţa o sperată dezintegrare a Uniunii Europene şi a NATO.

Deloc întâmplător, cei care hulesc azi Franța, propagând minciuni, dezinformări la adresa acesteia și a relațiilor sale cu România, sunt aceiași care, în anii trecuți, rostogoleau manipulări similare care vizau SUA. Adică, ultranaționaliștii, izolaționiștii, „suveraniștii” anti-occidentali/pro-ruși. Scopul e acelaşi: jocul în favoarea Rusiei, care încearcă să-şi impună la vârful statului politicieni prieteni, ostili Occidentului, care să scoată România de pe linia euroatlantică şi să o readucă în sfera de influenţă a Rusiei. Or, tocmai Moscova a încercat să transforme România în colonie. Şi a şi făcut-o în istoria recentă, după ce, în noiembrie 1946, a dictat şi coordonat fraudarea alegerilor, impunând la putere comuniştii. Statutul de colonie a Rusiei, sub ocupaţie militară până în 1958 – oficial, ţară-satelit a URSS –, ne-a adus zeci de ani de teroare, sărăcie şi izolaţionism.

Text publicat în „Puterea a cincea”