Valere BURLACU
Recent, un bun prieten și patron al uneia dintre cele mai mari societăți comerciale din industria alimentară, singura cu capital integral românesc, mi-a relatat o situație de-a dreptul dezarmantă pentru oricine care privește dincolo de ziua de mâine. La un interviu pentru selecția unor noi angajați a avut surpriza să constate că patru dintre candidații provenind din comuna mea natală, tineri având până în 30 de ani, erau analfabeți în sensul plenar al cuvântului, abia putând să-și măzgălească numele pe cererea de angajare! Cu toții i-au mărturisit, cu privirile ațintite în pământ, că au abandonat școala până-n clasa a patra după ce părinții le-au plecat la muncă în străinătate și i-ar fi lăsat în grija unor rude în vârstă care au preferat să-i folosească pentru efectuarea unor lucrări în gospodărie sau chiar la munca ogoarelor în loc să-i îndrume spre ușa școlii.
Dacă veți face greșeala mea de a vă interesa la oricare dintre autoritățile locale sau județene în legătură cu situația exactă a copiilor de vârstă școlară ai căror părinți sau al unuia singur dintre ei sunt plecați pe alte meleaguri ale vastei străinătăți primitoare de forță de muncă necalificată prost plătită, vi se va trânti cu siguranță un răspuns cu care să-și acopere incapacitatea organizațională de genul „sunt date cu caracter personal și nu vi le putem furniza!”. În tot acest răstimp ar fi bine ca aceleași autorități locale, dar în primul rând guvernamentale, să-și arunce privirea asupra datelor puse oricui la dispoziție de către EUROSTAT, din cuprinsul cărora rezultă negru pe alb că România ocupa, la nivelul anului 2024, ULTIMUL LOC dintre toate țările Europei la numărulul de cărți citite de către fiecare cetățean al său pe durata acelui an, respectiv că doar 29,5 la sută din totalul populației peste 16 ani intervievate s-a delectat cu lectura măcar a unei singure cărți, indiferent că era vorba de beletristică sau lucrări de specialitate din alt domeniu!!!
Șansele ca această situație greu de acceptat pentru oricare guvernanți câtuși de cât responsabili să se schimbe în viitorul apropiat este greu, dacă nu imposibil, de intuit ținând cont că de la 1 august editurile și librăriile aflate deja la limita supraviețuirii economice vor fi supuse unor noi biruri ce se vor regăsi în prețurile finale ale cărților. În privința analfabetismului funcțional al tinerilor din grupa de vârstă 16-24 de ani, i-am întrecut pe toți ceilați colegi ai lor din țările membre UE, cu șanse reale ca și în acest an clasamentul să rămână neschimbat!
Ca răspuns la această situație uluitoare pentru unul ca mine, în contestatul proiect de măsuri vizând reducerea păcătosului deficit bugetar citesc cu stupoare și nu-mi pot crede ochilor că s-a subțiat semnificativ numărul și cuantumul burselor acordate elevilor, primii afectați dintre aceștia fiind, se înțelege de la sine, cei din mediul rural, acolo unde rata abandonului școlar este cam de cinci ori mai mare decât al celor din mediul urban! Propunerea prof. univ. dr. Mircea Miclea, fost ministru la Învățământului și fondator al Institutului de cercetare-dezvoltare COGNITROM, de a se menține neschimbat numărul și cuantumurile burselor cu condiția convertirii acestora în vouchere destinate exclusiv cumpărării de cărți și rechizite școlare pentru a-i stimula astfel pe elevi să frecventeze cursurile, și mai ales să citească, a fost considerată o simplă și neavenită glumă de către mai marii administratori ai sistemului de învățământ.
Trageți aer adânc în piept, stați liniștiți la locurile voastre și bucurați-vă că și în aceste două domenii țara noastră viitor de aur are! În prag de noapte abia scursă, distinsul și destinsul ministru al Învățământului, Daniel David, tocmai și-a pus ilustra semnătură pe un nou „plan de măsuri” vizând digitalizarea completă a activităților din domeniul învățământului și cercetării pentru a fi astfel în ton cu muzica inteligenței artificiale ce trebuie să ia în primire și școala din ultimul sătuc al țării fără profesori calificați și cu latrina în fundul curții! Nu-i așa, chelului tichia de mărgăritar îi mai lipsește!
Dar să nu ne mai lamentăm că asemenea paradoxuri ce ar trebui să ne pună pe gânduri pe oricare dintre noi, dar mai ales pe cei cărora le-am dat de atâtea ori voturile noastre pline de speranță, situația pare a fi cam aceeași și în lumea divertismentului autohton, acolo unde numărul spectatorilor de la un singur meci de fotbal depășește de câteva ori bune pe cel înregistrat într-un semestru de cel mai renumit teatru din țară. Dacă ne-am lua după datele ce se sifonează în spațiul public de către cele două foruri ce toacă an de an zeci și zeci și zeci de milioane de euro ar trebui să-i credem pe cuvântul lor de (dez)onoare că investițiile făcute per total au crescut substanțial de la un an la altul de când jupânii lor administratori au preluat frâiele destinului fotbalului românesc. Fără să-mi fi propus acest lucru, în zorii acestei zile dădu-i însă peste o statistică UEFA ce consemnează o (contra)performanță nemaiîntâlnită până acum și anume că în clasamentul european al echipelor de fotbal profesionist România a reușit să egaleze în acest an de succese mărețe pe cele din Republica Moldova și să se situeze la doar o palmă în urma celor din Malta și Feroe, ultima dintre ele având un număr de sportivi legitimați mai mic decât numărul comunei ce deținea pe vremuri celebra echipă de fotbal „Scânteia”, la care am debutat și eu ca un talent promițător și mi-am încheiat cariera ca speranță îmbătrânită înainte de vreme!!!
Valere BURLACU este publicist și avocat în Baroul București
