Olivia Anastasia Ene, eminesciana cu trei calificări la olimpiadele naționale

Olivia Anastasia Ene este unul dintre elevii cu performanțe excepționale pe care îi are Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Definită de pasiune autentică pentru cunoaștere, o rigoare intelectuală rar întâlnită și o maturitate emoțională impresionantă pentru vârsta ei – este în clasa a VII-a -, Olivia  s-a calificat anul acesta la trei olimpiade naționale de unde s-a  întors cu brațul plin de premii. Participările constante la olimpiadele naționale, încă din prima clasă de gimnaziu, nu sunt doar dovada unui talent remarcabil, ci și expresia unei ambiții cultivate prin muncă susținută, curaj și disciplină. Prin felul în care vorbește despre experiențele sale, Olivia dezvăluie o personalitate profundă, ancorată în valori solide precum spiritualitatea, cultura, autenticitatea și respectul față de tradiție. Pentru ea, performanța nu este un scop în sine, ci o etapă dintr-un proces mai amplu de autodepășire și formare interioară, o veritabilă „călătorie spre sine”, așa cum ea însăși o numește. Aflată la granița fină dintre rigoare și sensibilitate, Olivia este un model de elev care reușește să transforme efortul academic într-o experiență de viață și de suflet.

Ea a relatat într-un interviu despre preocupările ei, despre modalitatea în care reușește să se împartă între cerințele zilnice de la școală și cele pentru olimpiade.  Cu o voce calmă, dar hotărâtă, Olivia transmite în acest interviu un mesaj puternic: că succesul durabil se construiește pe fundamentul efortului constant, al curajului de a ieși din tipare și al dorinței de a te cunoaște pe tine însuți. Prin seriozitatea pregătirii, modestia exprimării și claritatea valorilor asumate, Olivia  este un exemplu de excelență școlară,  și un model de echilibru interior și autenticitate pe care dorim să îl prezentăm în cele ce urmează. Drumul ei confirmă faptul că, acolo unde există pasiune, susținere și credință în propriile forțe, orice vis poate deveni realitate.

Reporter: Prin ce este diferită olimpiada națională față de cea județeană?

Olivia Anastasia Ene: Olimpiada națională este considerabil diferită față de cea județeană, deoarece nivelul de dificultate este mult mai ridicat, iar participanții sunt elevi foarte bine pregătiți. Cred că, pentru a obține un premiu la etapa națională, este esențial să te diferențiezi de ceilalți, fie prin originalitatea eseului scris, fie prin claritatea și coerența discursului susținut la proba orală.

Același lucru este valabil și în cazul Olimpiadei Naționale Interdisciplinare „Cultură și Spiritualitate Românească”. Anul acesta am obținut premiul I, iar acest rezultat a venit în urma unei munci susținute. A fost o provocare pentru mine, pentru că a trebuit să mă pregătesc la două discipline – Limba română și Religie – , în timp ce, până acum, eram obișnuită să lucrez intensiv doar la Limba română sau la Limba latină, cum s-a întâmplat anul acesta, pentru că m-am calificat și aici la etapa națională.

Chiar dacă a fost dificil, mi-a făcut mare plăcere ceea ce am făcut. M-am pregătit cu pasiune și nu am privit studiul ca pe o povară, ci ca pe o cale spre cunoaștere. Iar la final, munca mea a dat roade.

Rep: La Olimpiada Națională de Cultură și Spiritualitate ai obținut nota 10 atât la proba scrisă, cât și la cea orală,  un rezultat destul de rar la acest nivel!

O.A.E.: Da. Într-adevăr, am obținut nota 10 atât la proba scrisă, cât și la proba orală. A fost o mare bucurie pentru mine; la început, nici nu îmi venea să cred, cu toate că am fost  foarte mulțumită de ceea ce am scris, iar pregătirea intensă, realizată alături de doamnele profesoare, m-a ajutat foarte mult să obțin acest rezultat. În ceea ce privește proba orală, pot spune că aveam deja experiență, participând anterior la trei olimpiade naționale de Limba română, unde exigențele sunt foarte ridicate, și profesorii sunt foarte stricți la proba orală, iar discursul trebuie să se încadreze într-un cadru bine structurat.

Faptul că în anii trecuți am obținut punctajul maxim (100 de puncte) la proba orală de română m-a ajutat și de această dată, chiar dacă abordarea a fost diferită. La  Olimpiada de Cultură și Spiritualitate, proba presupune analiza unei imagini și a unui text, cu identificarea unei legături semnificative între cele două, ceea ce m-a provocat, dar m-am adaptat destul de repede.

Obținerea notei 10 la ambele probe mi-a confirmat, încă o dată, că pregătirea temeinică și ambiția pot aduce rezultate deosebite. Cred cu tărie că nu ar trebui să ne impunem limite sau să ne mulțumim cu un anumit nivel; e important să ne dorim mereu mai mult și să visăm cu încredere.

Rep.: Cum te pregătești pentru olimpiade?

O.A.E.: Un rezultat foarte bun la Olimpiada Națională  se obține doar dacă pregătirea se face  pe parcursul întregului an. Eu mă pregătesc chiar și în timpul verii, pentru că îmi place foarte mult să citesc. Lectura mă ajută enorm, mai ales în pregătirea pentru olimpiadele de limba și literatura română.

Așa cum am spus, fac totul din pasiune; lucrez din pasiune pe tot parcursul anului. Este adevărat că, înainte de o etapă județeană, mă pregătesc serios, dar dacă mă calific la națională, pregătirea devine și mai intensă, foarte diferită față de cea pentru etapa județeană.

Cred cu tărie că munca constantă aduce rezultate bune. Nu poți obține un rezultat care să te mulțumească fără efort pe termen lung. Eu sunt mulțumită de toate rezultatele mele, pentru că știu cât am muncit pentru ele. De asemenea, cred că este esențial să ai alături un profesor care știe să te îndrume și să te pregătească pentru o etapă națională.

Rep.: Ce înseamnă cultura și spiritualitatea pentru tine?

O.A.E.: Pentru mine, Olimpiada Națională de Cultură și Spiritualitate este o cunoaștere de sine, cum spune și vechiul proverb latin, „Nosce te ipsum” („Cunoaște-te pe tine însuți”, n.r.).

Această olimpiadă mi-a adus cunoașterea de sine. Nu doar că m-a învățat să scriu un eseu sau o compunere, ci m-a învățat să trăiesc autentic tot ceea ce fac, pentru că, până la urmă, spiritualitatea implică o dedicare. Cultura și spiritualitatea, în opinia mea, sunt într-o relație de simbioză. Una nu poate exista autentic fără cealaltă. Ca să fii un om cult, nu este suficient doar să ai cunoștințe – trebuie să ai și profunzime, să fii un om „încăpător pe dinăuntru”, cum spune  scriitoarea Ioana Pârvulescu. Cred că această participare la Olimpiada Națională de Cultură și Spiritualitate m-a făcut un „om încăpător pe dinăuntru”, un om care respectă tradiția și își dorește să păstreze întotdeauna  această identitate spirituală.

Participarea la Olimpiada Națională de Cultură și Spiritualitate a fost o experiență profundă, care m-a ajutat să mă cunosc mai bine, mi-a oferit ocazia să reflectez asupra valorilor, credințelor și rădăcinilor mele.

Rep.: Alături de tine au fost profesoarele  Mihaela Nicolae și Mirela Crăciunescu . Au mai fost și alte persoane care te-au sprijinit în pregătire? Cum a fost această experiență?

O.A.E.: În pregătirea mea pentru Limba Română și Religie, profesorii  m-au privit cu încredere, m-au format și m-au susținut pe tot parcursul acestei călătorii. Doamna Mihaela Nicolae și doamna Mirela Crăciunescu au avut un rol esențial în evoluția mea și le sunt profund recunoscătoare. Dar, dincolo de profesori, sprijinul cel mai constant și sincer a venit din partea familiei mele.

Părinții mei au fost mereu alături de mine, indiferent de rezultatele pe care le-am obținut. Ei au fost cei care m-au însoțit la această olimpiadă de la Suceava. Cred cu tărie că este extrem de important să ai alături o familie care te susține necondiționat, pentru că dragostea lor nu depinde niciodată de note sau premii. Familia este cea care te cunoaște cel mai bine și care te iubește cel mai profund. Iar această cunoaștere de sine, despre care se vorbește atât de des în contexte de performanță, nu cred că ar fi fost posibilă fără sprijinul lor neclintit.

Rep.: Dacă ai putea să rezumi această experiență printr-o idee, care ar fi aceea? Și de ce?

O.A.E.: Cred că această experiență a fost, fără îndoială, o călătorie. O călătorie atât către cunoaștere, cât și către mine însămi. A fost un drum care m-a format, m-a provocat și m-a învățat cine sunt cu adevărat. Cum se spune adesea, drumul e mai important decât destinația; și așa a fost. Deși Suceava, orașul în care a avut loc olimpiada, a fost o destinație minunată, ceea ce am trăit și am învățat până să ajung acolo a avut o valoare mult mai profundă.

Rep.: Ai menționat cât de solicitantă este olimpiada, mai ales că vine „în plus” față de școală. Cum ai gestionat această dificultate și ce i-ai spune cuiva care poate simte că e prea mult?

O.A.E.: Da, cu siguranță participarea la olimpiadă presupune o muncă suplimentară. Așa cum ați spus, nu suntem scutiți nici de teste, nici de teme, nici de proiecte. Avem aceleași cerințe ca toți colegii noștri și, pe lângă acestea, ne ocupăm și de pregătirea pentru competiții. Uneori e dificil să recuperezi tot ce pierzi în perioada în care ești plecat la olimpiade, dar cred că se merită din plin.

Am învățat să ies, cum îmi place să spun, „puțin din tipar”, să merg mai departe de programa obișnuită și să aprofundez lucruri care mă pasionează cu adevărat. Fac toate acestea nu pentru că mă obligă cineva, ci pentru că iubesc ce fac. Scrisul, lectura, analiza textelor, toate îmi aduc bucurie și mă împlinesc.

Cred că atunci când faci ceva din pasiune, chiar dacă e greu, nu se mai simte ca o povară, ci ca o alegere. Și asta e ceea ce le-aș spune și altora: dacă îți place ceea ce faci, dacă îți dorești cu adevărat să evoluezi, merită fiecare efort. Olimpiada nu e doar despre premii, ci despre descoperire, disciplină și bucuria de a învăța.

Rep.: Ce poți să ne spui despre parcursul tău olimpic?

O.A.E.: Am avut șansa și bucuria să particip, încă din clasa a V-a, la olimpiadele naționale, acolo unde pasiunea mea pentru Limba română a fost pusă în valoare. În clasa a V-a, m-am calificat la Olimpiada Națională de Limba și Literatura Română, unde am obținut punctaj maxim la proba orală, o experiență care m-a încurajat să merg mai departe.

În clasa a VI-a, m-am calificat din nou la această olimpiadă și am obținut mențiune și un premiu special, o apreciere acordată pentru faptul că am fost singurul elev din țară care a rezolvat primul subiect perfect, fără nicio greșeală, și pentru corectitudinea întregii lucrări, fără erori de exprimare sau ortografie.

În clasa a VII-a, am avut bucuria să particip la nu mai puțin de trei olimpiade naționale: Olimpiada Națională de Limba și Literatura Română, Olimpiada Națională de Limbi Clasice, la secțiunea limba latină, și Olimpiada Națională Interdisciplinară „Cultură și Spiritualitate Românească”. În clasa a VII-a, am participat la Olimpiada Națională de Limbă și Literatură Română, unde am primit mențiune și un premiu special pentru expresivitatea discursului din proba orală. Am fost singura elevă din țară care a primit acest premiu special și sunt foarte mândră de această realizare, mai ales în contextul unei competiții în care au fost copii care au obținut punctajul maxim. De asemenea, la Olimpiada Națională de Lectură și Spiritualitate, am obținut premiul I, cu nota 10 absolut. Sunt recunoscătoare pentru aceste experiențe și determinată să continui pe acest drum.

Rep.: Care sunt valorile pe care le-ai câștigat prin participarea la olimpiade?

O.A.E.: După olimpiadă și în timpul pregătirii pentru aceasta, am realizat că am aprofundat mai multe valori importante pentru mine. În primul rând, ambiția a fost esențială. Când participi la o olimpiadă națională, îți dorești din tot sufletul să obții un rezultat cât mai bun. Toți cei care ajung acolo vin cu același scop: să dea tot ce au mai bun. M-au motivat foarte mult colegii mai mari, care au obținut performanțe remarcabile la olimpiade, și mi-am dorit la rândul meu să le urmez exemplul. La Olimpiada Națională de Cultură și Spiritualitate de la Suceava, am reușit să obțin Premiul I, iar această reușită a fost mai mult decât o recunoaștere a cunoștințelor mele – a fost o dovadă că ambiția, curajul și munca susținută dau rezultate.

O altă valoare pe care am descoperit-o și consolidat-o este curajul. Sunt mulți elevi care nu au curajul să participe la o olimpiadă din teama de a fi judecați sau de a nu face față așteptărilor. Eu mă consider o persoană curajoasă pentru că reușesc să-mi gestionez emoțiile, chiar și în fața unor examene importante. Faptul că am avut curajul să concurez cu cei mai buni colegi ai mei m-a ajutat să cresc, atât intelectual, cât și ca persoană.

Rep.: Ai primit o diplomă și din partea Patriarhiei!

O.A.E.: Alături de diploma oferită de Ministerul Educației, am primit și o diplomă din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, precum și medalia care a celebrat Anul Centenar al Patriarhiei Române. Da, într-adevăr, e o mare onoare; am primit această distincție cu  recunoștință.

Rep.: Ce sfat le-ai da colegilor tăi sau celor care vor să urmeze un drum similar?

O.A.E.: Le-aș spune să nu se teamă. Da, există și momente dificile de oboseală, de îndoială, de efort care pare uneori prea mare. Și eu am avut momente în care mi s-a părut că e prea mult: prea mult de învățat, prea mult de scris, prea multe așteptări. Dar în acele momente m-am gândit nu la un premiu, ci la rezultatul muncii mele , la ceea ce devin zi de zi prin această experiență.

Participarea la o olimpiadă nu ar trebui să fie despre frică sau despre teama de a-i dezamăgi pe ceilalți. Din păcate, mulți copii foarte buni aleg să nu participe pentru că se tem că nu vor fi „destul de buni”. Eu cred că important este să încerci. Să-ți dai voie să greșești, să înveți, să crești. Îi încurajez pe toți să aibă curaj, încredere și ambiție. Să continue chiar și atunci când le vine să renunțe. Pentru că, indiferent de obstacole, dacă nu te oprești, dacă te ridici de fiecare dată, vei ajunge departe. Și da, vei obține un rezultat frumos, o experiență unică, o mai bună înțelegere a propriei persoane.