Alexandru Marghiloman în viziunea epigramiștilor

Mihai SĂLCUȚAN
La 10 mai 2025 se împlinesc 100 de ani de la trecerea la cele veșnice a ilustrului buzoian Alexandru Marghiloman, avocat, om politic conservator ce a deținut funcția de ministru în mai multe guverne și cel de-al 25-lea mandat de prim-ministru al României în anul 1918 (martie–noiembrie), cu rol important în soarta Primului Război Mondial.
Organizatorii celei de a 26-a ediții a Festivalului Național de Epigramă „Cât e Buzăul de mare” din acest an – Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman” al municipiului Buzău şi Cenaclul umoriștilor „Nicolae Grigore Mihăescu – Nigrim” – u lansat un concurs de epitafuri pentru Alexandru Marghiloman și pentru vestita Cafea Marghiloman.
Epitaful este precursorul epigramei, cuvântul vine din limba greacă și desemnează o inscripție pe piatra funerară. Creștinarea timpurie a poporului român a dat naștere unei mitologii potrivit căreia viața omului parcurge trei etape importante: nașterea, nunta și înmormântarea (moartea). După deces, sufletul se desparte de trup, se integrează cosmosului pentru a se uni cu natura și a forma împreună un întreg. În religia creștină moartea nu reprezintă un sfârșit, nu este moarte de tot, există Înviere, adică viață veșnică, aceasta fiind esența credinței. Viața de după moarte, continuare a celei terestre, este ideea dezvoltată și în epopeea pastorală „Miorița”, unică în lume, operă fundamentală a folclorului literar românesc, cum a definit-o criticul George Călinescu. În comuna Săpânța din județul Maramureș există un cimitir faimos, „Cimitirul Vesel”, în care crucile mormintelor sunt viu colorate cu picturi naive inscripționate cu epitafuri ce caracterizează viața, ocupația și metehnele persoanelor înhumate.
La ceas de comemorare, semnatarul prezentelor rânduri și-l închipuie pe Alexandru Marghiloman privind cu seninătate din oceanul de albastru infinit al cerului asupra României Mari, de la Tisa pân´ la Nistru, după judecata divină a Tatălui Ceresc când balanța dreptății s-a înclinat în favoarea faptelor sale bune și ale adevărului-adevărat.
Iată ce propun epigramiștii contemporani spre consemnare pe monumentul tombal al lui Alexandru Marghiloman, aflat în Cimitirul Bellu din București:
Epitaf pentru Alexandru Marghiloman
În cavou își doarme somnul
Omul zilelor slăvite,
Care-a fost și este Domnul
României întregite!
Ion Diviza, Chișinău
Unionistui Alexandru Marghiloman
Înțelegem la mormântul
Iubitorului de glie,
Că-nfrățirea cu pământul
E unire pe vecie.
Mihai Sălcuțan, Buzău
La mormântul lui Alexandru Margiloman – 10 mai 2025
De-un veac în ceruri e nălucă,
Dar lumea nu l-a dat uitării,
Trezește-l, Doamne, să ne-aducă
Moldova iar la trupul țării!
Doru-Mihai Lungescu, Tg. Jiu
Epitaf patriotului Marghiloman
Pe marele Marghiloman
L-a condamnat la nemurire
Osârdia întru Unire,
De patriot și buzoian.
Gheorghe Șchiop, Porumbacu de Jos, jud. Sibiu
Epitaf de zece… Mai
Zăcând aici sub stratul dens de rouă
E-acela care-a dus cafeaua-n Rai.
O viaţă bună-avu… De nota nouă!
Şi-o moarte şi mai şi, de zece… Mai!
Sanda Nicucie, Holboca, Iași
Epitaf pentru (calul lui) Marghiloman
Sub imensul bolovan,
Monument în plin Buzău,
Nu zace Marghiloman,
Ne-ncăpând cu calul său.
Sanda Nicucie, Holboca, Iași
Lui Alexandru Marghiloman, mare iubitor de cai
Și-acolo unde ești acum,
Să te-ngrijești de telegari,
Că fi-vor doritori, duium,
Ca să ajungă pe… cai mari!
Gheorghe Dănăilă, Smârdan, Galați
Lui Alexandru Marghiloman și celui mai iubit cal al său, Albatros
Trecut-a timpul strop cu strop,
Și-n ceruri, astăzi, maiestos,
Zbori printre stele, în galop,
Pe-naripatul… Albatros!
Gheorghe Dănăilă, Smârdan, Galați
Uitare de Marghiloman
Premier, cum altul nu-i,
Fost-a-n vremea veche-o stea.
Astăzi, mulți, numele lui
Cred că-i nume de cafea!
Daniel Bratu, Holboca, Iași
Document
Deși înmormântat de un sobor –
Un rit prin care trece-ntreaga fire,
Marghiloman e-n fapt, nemuritor,
Căci și-a lăsat pecetea pe Unire.
Petru-Ioan Gârda, Cluj-Napoca
De numele lui Alexandru Marghiloman se leagă o rețetă de cafea unicat, marghilomanul (marghilomana), creată în timpul unei vânători. Marghiloman, care era un mare băutor de cafea, a comandat valetului băutura și acesta, negăsind apă, a folosit coniac (după altă legendă rom). Epigramiștii au înveșnicit-o în frumoase catrene:
Epitaful cafelei cu rom
Sub cruce este o comoară,
Averea unui gentilom,
Ce-a fost lăsată-ncet să moară
De cei ce vor să bea doar rom.
Mihai Sălcuțan, Buzău
Perenului „Marghiloman”
Vigoare dându-mi și confort
Cu gustu-i care mă seduce,
Cafelei ăsteia, nici mort
Nu cred că îi voi pune cruce!
Vasile Vajoga, Iași
Epitaful cafelei Marghiloman
Și-a lăsat poza pe cruce,
Ca cel plin de amintiri,
Când omagiu îi aduce,
Să o soarbă din priviri.
Bazga Toader Dorel, Maieru, jud. Bistrița Năsăud
Mă pui la încercare?
– Cafea cu rom, autograf
Îți dau în zaț, la o chemare,
Dar cum să-mi ceri un epitaf
Când te-ai născut… nemuritoare?!?
Doru-Mihai Lungescu, Tg. Jiu
Moştenirea lui Marghiloman
S-a dus la cer (ce veste tristă!)
Un om de stat, conservator.
În schimb, în mod măgulitor,
Cafeaua lui e… progresistă.
Violeta Urdă, București
Cafeaua de „iepocă”
Păcăleam măsura-aceea tristă –
Pân’ la zece fără de alcool –
Cu Marghilomana comunistă:
Ochii lui Dobrin în nechezol.
Gheorghe Șchiop, Porumbacu de Jos, jud. Sibiu
Epitaful cafelei „Marghilomana”
Cafeaua asta, n-am ce face,
Cam două zile-n mine zace,
Iar eu, făcând un scurt bilanţ,
Cam tot atâtea zile-n şanţ.
Janet Nică, Ostroveni, Dolj
Ecoul cafelei lui Marghiloman
Aicea zace el ca stana,
Dar fapta lui avu urmări:
Când beau cafea „Marghilomana”,
Eu merg, o zi, pe trei cărări.
Janet Nică, Ostroveni, Dolj
Cafeaua Marghiloman, în „epoca de aur”
A dispărut așa, de-odată,
Cafeaua cea aristocrată
Și-nlocuită-a fost în rol,
Cu proletarul… nechezol!
Ion Moraru, Galați
Cum a dispărut marghilomana
Am să spun părerea mea:
A înmormântat-o omul
Ce-a servit cafea-cafea,
Că se terminase romul.
Petre Ioan Gârda, Cluj Napoca
Deziluzii la restaurant
Ca-n mormânt pun catifeaua
Peste ceașca mea din crom,
C-am cerut, cu rom, cafeaua
Și-au trimis un chelner rrom.
Daniel Bratu, Iași
Epitaf pentru cafeaua Marghiloman
Așa record, nici că se poate,
Ceva cum nu s-a mai aflat:
Născută din necesitate,
A devenit un unicat!
Bolobițe Elena, Falticeni, jud.Suceava
Epitaf cafelei Marghiloman
Speranțe și păreri de rău,
Stau îngropate-n zațul tău
Și în parfumul diafan,
Emis de romul… jamaican!
Gheorghe Dănăilă, Smârdan, Galați
Epitaf cafelei Marghiloman
Pe fundul ceștii cele mici,
Cafeaua-i doar o fudulie,
Ca să-i încânte pe amici,
Spre cea mai strașnică… beție!
Gheorghe Dănăilă, Smârdan, Galați
Epitaful consumatoarei de cafea Marghiloman
Marghilomană până la păcat,
Întânsă-aici, tăcută şi cuminte,
E-o doamnă care mult a savurat
Cafea la pat şi rromul… înainte.
Sanda Nicucie, Holboca, Iași
Epitaful meu şi al cafelei Marghiloman
Cafeaua asta bestială,
Din care sorb acum când scriu,
Vă spun cinstit, fără-ndoială,
O iau cu mine şi-n sicriu!
Sanda Nicucie, Holboca, Iași
Să admirăm fantezia epigramiștilor și puterea lor creatoare!




Un mesaj pentru domnul Mihai Salcutan: Multumesc ptr.frumosul dvs. articol.Cavoul familiei Marghiloman, din pacate apartine unei persoane straine de familie iar osemintele sunt disparute.