Am venit, am văzut, am pierdut. Impresiile unui antrenor care lucrează cu „materialul clientului”

Gloria ne-a obișnuit deja cu meciurile proaste, bifând peste zece întâlniri în care n-a reușit să marcheze. Cu Petrolul însă, spectatorii au avut senzația, încă din primele minute, că nu se poate scoate nimic. Buzoienilor le-a lipsit combativitatea, inspirația și chiar prospețimea, cu toate că de la meciul cu Iașiul și până luni după-amiază au trecut, totuși, câteva zile bune.

În spațiul tehnic din fața băncii de rezerve, Ilie Stan s-a învârtit ca un leu în cușcă, a urlat, a gesticulat, în speranța că-și va impulsiona cumva elevii. În cele din urmă, după 0-3, antrenorul s-a mai calmat, realizând probabil că bătălia e deja pierdută. Probabil și războiul.

După meci, s-a declarat dezamăgit de rezultatul final, însă nu a vrut să comenteze jocul prestat de către elevii săi. Mai mult, actualul tehnician al buzoienilor a vorbit și despre foștii antrenori ai echipei din acest sezon, Andrei Prepeliță și Eugen Neagoe: „Trebuie să dau în jucători și nu vreau asta. Îmi pare rău, dacă eram de la început nu eram aici, cu tot respectul pentru antrenorii care au fost aici. Neagoe este prietenul meu, Prepeliță este fostul meu jucător, dar am crezut că lucrurile stau altfel. Nu-mi pare rău”.

Se pare că „Iliesta” a evaluat lucrurile și ia serios în considerare posibilitatea retrogradării, dacă nu cumva o făcuse chiar mai devreme: „Dacă clubul pică și vrea un proiect adevărat, atunci putem să continuăm. Pot să spun că dacă eram de la început, atunci nu mai eram aici. Rămân în funcție de ceea ce își doresc conducătorii noștri. E nevoie de un an, doi pentru a construi o echipă puternică. Nu se știe (n.r., dacă retrogradăm), mai avem patru etape și ne gândim la meciul cu Botoșani. Asta este, trebuie să continuăm și să ținem capul sus” , a spus Ilie Stan.

Doar o minune ar mai scoate-o pe Gloria din groapa în care s-a afundat. Buzăul e la cota 16, are trei puncte mai puțin decât Slobozia și șase față de Sepsi și Botoșani, în contextul în care în joc sunt puse doar 12 puncte.

Poate pentru un oraș ca Buzăul, o echipă în Superligă a fost o pălărie cam mare. Pe de altă parte, Slobozia, un oraș mult mai mic și cu posibilități financiare infinit mai reduse, are o echipă care a acumulat mai multe puncte decât cea din Crâng, cu jucători modești la prima vedere, precum Constantin Toma (e doar o similitudine de nume), Șerbănică, Ibrian, Afalna sau Rusu. Toți cei menționați sunt fotbaliști care au făcut pasul din liga secundă, unde au jucat sezonul trecut. La polul opus, Gloria a folosit în această stagiune 42 – da, patruzeci și doi de fotbaliști! -, un număr respectabil pentru un loc de Champions League, nu de o întrecere mediocră din estul Europei.  Patruzeci și două de salarii, deci. Este numai unul dintre micile detalii care ar trebui să-i pună pe gânduri pe cei care au condus anul acesta clubul.