În fiecare primăvară, în perioada martie-aprilie, fânețele din comuna Siriu devin locul unei tradiții păstrate cu sfințenie de localnici. La poalele Carpaților de Curbură, toporașii își fac apariția în nuanțe delicate de albastru și alb, oferind nu doar un spectacol vizual deosebit, ci și ingredientul principal al unei băuturi tradiționale: toporata. Această citronadă de toporași, asemănătoare cu socata, este apreciată pentru aroma sa dulceagă și parfumată, fiind preparată cu miere naturală, scrie „Agerpres”.
Tradiția preparării toporatei datează de sute de ani, fiind transmisă din generație în generație. Maria Rădulea, locuitoare a comunei Siriu, își amintește cu nostalgie de copilărie, când toporașii erau așteptați cu nerăbdare: „În copilărie așteptam cu nerăbdare înflorirea toporașilor. Primii toporași pe care îi culegeam, îi mâncam, erau căutați pentru gustul lor dulce. Făceam un fel de citronadă, îi culegeam, îi puneam la macerat cu miere, era o băutură foarte plăcută la gust pentru noi, în condițiile în care nu se găseau în comerț băuturi răcoritoare. Toporașii îi foloseam pentru a face parfum, abia așteptam să se desprimăvăreze să îi culegem. Era o plăcere deosebită în a-i găsi pe cei albi în special, ni se părea că au un parfum mai intens și erau mai dulci decât ceilalți, făceam limonadă de toporași”, a declarat aceasta pentru „Agerpres”.
Culegerea toporașilor este un ritual respectat de localnici. Dis-de-dimineață, cu coșulețe de răchită, oamenii pornesc spre fânețele din apropierea satelor, având grijă să nu smulgă florile cu tot cu rădăcină, pentru a asigura regenerarea acestora și în anii următori. O regulă nescrisă a locului spune că toporașii pot fi culeși până în luna iunie, atâta timp cât cucul încă mai cântă. După această perioadă, florile își pierd dulceața și parfumul.
Prepararea toporatei este un proces simplu, dar meticulos. Florile sunt puse la macerat timp de patru-cinci zile, alături de apă, miere și câteva felii de lămâie. Rezultatul este o băutură răcoritoare, cu o culoare violet intens și un parfum inconfundabil, care aduce aminte de venirea primăverii. „Se culeg toporașii, se pun cu apă la macerat patru, cinci zile, și cu miere, după gust, în funcție de cât de dulce dorim să fie, și se adaugă câteva felii de lămâie. Sucul ia o culoare violet și este plăcut la gust, dulce, parfumat, răcoritor și are mirosul primăverii. Când facem această băutură, simțim că a venit primăvara. Pentru o cană de jumătate de litru, se culeg cam 50 de grame de toporași”, explică Maria Rădulea pentru sursa citată.
Dincolo de utilizarea lor în prepararea băuturilor, toporașii sunt apreciați și în industria cosmetică și de parfumerie, datorită aromei lor delicate. Specialiștii Băncii de Resurse Vegetale Genetice (BRVG) confirmă că aceste flori sunt valoroase nu doar pentru parfumul lor, ci și pentru coloranții naturali pe care îi conțin. „Sunt apreciați pentru aportul lor medicinal, pentru coloritul pe care îl pot imprima în diverse preparate, în ceaiuri, băuturi, cosmetice, de la albastru până la diverse nuanțe de roz. Vorbim despre coloranți naturali valoroși, apreciați, pentru că în spatele unor coloranți naturali stau substanțe benefice sănătății, cum ar fi pigmenții antocianici sau flavonoidele, cunoscute pentru puterea lor antioxidantă, care mențin starea de sănătate. Se recomandă ca tot ce este colorat natural să fie folosit, pentru că sunt pigmenți foarte puternici. Toporașii sunt de mai multe varietăți în flora spontană, de la cei albi, puternic parfumați, până la cei cu diverse nuanțe de albastru, din aceeași familie a panseluțelor. Sunt rudele sălbatice ale acestor flori”, explică directorul BRVG, Costel Vînătoru.
Cunoscuți încă din Grecia Antică pentru frumusețea și proprietățile lor terapeutice, toporașii continuă să fie simboluri ale primăverii și ale regenerării naturii. În comuna Siriu, această tradiție vie reprezintă nu doar o legătură cu trecutul, ci și un mod de a celebra venirea anotimpului cald printr-un obicei plin de farmec și autenticitate.
