Centrul privat buzoian de cercetare agricolă, tratat cu spatele de autorități și de fermierii români

În județul Buzău, la Cioranca, a luat ființă în anul 2023 cel mai modern centru de cercetare și inovare în nutriția agricolă din Europa Centrală și de Est, o investiție a companiei Agro-Est Muntenia. Acest centru, care este coloana vertebrală a Fabricii de formulare, fertilizanți și biostimulatori Agro-Est, este dirijat de o echipă de experți dedicați, pasionați de cercetare. Pentru Mihai Răzvan Moraru, fondatorul Agro-Est Muntenia, accentul este pus pe importanța controlului calității și a etichetei produselor. „Pentru noi, la Agro-Est Muntenia, controlul calității și eticheta unui produs, ambele sunt foarte importante, pentru că dumneavoastră, ca fermieri, primiți aici recomandările de aplicare, de depozitare, compatibilități și așa mai departe. Și atunci, în acest Centru ne dorim ca fiecare cuvânt, fiecare recomandare pe care o vedeți pe eticheta unui produs să fie mai întâi testată în laborator, în așa fel încât dumneavoastră să primiți produse verificate”, a declarat fondatorul Agro-Est Muntenia. Acest centru face parte dintr-un program de inovație al companiei Agro-Est Muntenia, care include și platforma digitală Clever Farm, tehnologii și produse noi, program distins în SUA cu Premiul de Inovație pentru Export.

Dincolo de lipsa investițiilor în cercetare din partea statului, nici mediul privat nu este mai deschis. Deși se confruntă cu probleme grave cauzate de schimbările climatice, fermierii români nu sunt încă interesați de cercetare și nu sunt dispuși să investească în soluții. În schimb, fermierii din Bulgaria, deși au o agricultură mai mică și mai slab dezvoltată, înțeleg urgența și necesitatea investițiilor, spune Mihai Moraru, fondatorul Agro-Est Muntenia, de al cărui centru de cercetare agricolă de 6 milioane de euro beneficiază acum mai mult fermierii din statul vecin din sud.

„Anul trecut, am avut o întâlnire cu anumite asociații de fermieri, în care noi ne-am asumat un cost de finanțare al proiectului de cercetare de aproximativ 1 milion de euro, iar toți fermierii din România trebuia să suporte un cost de 200.000 de euro. Răspunsul lor a fost că nu vor să dea bani. Ce să zicem atunci? Am început programul noi, pe cont propriu, și lăsăm deoparte problemele care, deși stringente pentru fermierii din România, nu par să-i preocupe. În schimb, am găsit deschidere la fermierii din Bulgaria, care nu doar că sunt dispuși să suporte acel cost, dar vor să se integreze și mai mult în programul de cercetare. În România, mereu discutăm despre aceleași probleme: nu sunt bani, nu avem bugete, nu avem administrație”, a spus Mihai Moraru în emisiunea ZF Agropower. El spune că a investit în acest centru de cercetare pornind de la ideea de a identifica factorii care limitează producțiile fermierilor în noile condiții climatice – mai ales în ultimii cinci ani, afectați de secetă – și de a găsi soluții pentru a-i ajuta să economisească și să își reducă costurile.

Potrivit lui Moraru, centrul din Buzău dispune acum de un laborator considerat cel mai modern din Europa Centrală și de Est, unde se pot desfășura programe de cercetare pe sol, apă, nutriția plantelor aplicată atât la sol, cât și foliar, tratamente fitosanitare, îngrășăminte solide și apă de irigații. De asemenea, se analizează factorii limitativi recenți, precum infecțiile microbiene, care afectează în special fermele cu irigații intensive, și virozele tot mai frecvente în culturile din România.

„Am constatat că fermierul din România nu prea este interesat de cercetare. Noi am încercat, în ultimii doi ani, să pornim anumite programe de cercetare cu diverse cooperative și asociații de fermieri din România. Însă acestea se blochează în momentul în care fermierii trebuie să vină cu o parte de cofinanțare. Există programe europene cu finanțare privată sau programe europene care bonusează colaborarea dintre un actor privat, un institut de stat sau privat și fermierii. Dar costul finanțării trebuie împărțit în mod egal, în funcție de participarea fiecăruia”, a subliniat Moraru.

Acesta spune că, în ciuda faptului că multe companii multinaționale de profil vin către centrul de la Cioranca pentru anumite proiecte, structurile guvernamentale și private de profil nu sunt interesate să gândească programe de cercetare: „Avem singura investiție în cercetare agricolă privată din România cred că în ultimele decenii, cu un buget destul de consistent. Am ajuns într-un punct în care avem companii multinaționale puternice care vin către centrul nostru de cercetare pentru anumite proiecte. Pe de altă parte, ce nu ne bucură este lipsa de interes pe care o avem în România din mai multe structuri, nu mă refer doar la cele guvernamentale, în a gândi cu adevărat programe de cercetare. Programul de cercetare nu înseamnă doar urmărirea unei probleme. Este o parte din cercetare să urmărim ce se întâmplă într-o fermă, la anumite culturi sau în anumite perioade ale anului sau anumite probleme. Cercetarea în schimb se termină când găsești soluția. Nu e suficient să aduni date dacă acele date nu te ajută în a găsi soluția respectivă. Problema asta de a găsi soluția necesită foarte mult timp și necesită foarte mulți bani. Noi am investit într-un centru de cercetare și nu am plecat la drum doar cu scopul de a ne putea interconecta cu centrele din Europa, ci inclusiv cu centrele din Statele Unite, unde am fost și în 2023 și unde am fost premiați pentru programul de cercetare pe inovație pentru partea de nutriție în fermă. Dar costă foarte mult. Cercetarea are costuri continue. Nu este doar investiția în sine într-un centru, ea are costuri pe fiecare program”, mai spune fondatorul Agro-Est Muntenia.

„Ce ne oferă statul român? Nimic”

El subliniază și lipsa de sprijin a statului pentru programele de cercetare, dar și faptul că acei care investesc bani privați în acest domeniu „se bucură” de aceleași dobânzi bancare mari la împrumuturi, fapt neîntâlnit în Europa: „Ce ne oferă statul român? Nimic! Noi, de când am pornit acest proiect, am avut mai multe întâlniri, indiferent de partidul sau miniștrii care au fost la conducerea activității guvernamentale, și mi-am dat seama de un lucru: nu-i interesează, oamenii nu înțeleg (…) Ne-am concentrat mai mult pe a încerca să explicăm factorului decizional măcar necesitatea de a susține facilități de finanțare sau fiscale. Acum avem doar posibilitatea de a deduce din impozitul pe profit anumite costuri de cercetare, însă cu o birocrație excesivă. Costurile pentru a îndeplini condițiile din lege, care trebuie auditate de către un auditor independent, sunt destul de mari. Ajungi la concluzia că, după ce tragi linie și vezi cât te costă îndeplinirea condițiilor și auditul, comparativ cu cât îți oferă statul ca reducere din impozit, costul final este mai mare decât beneficiul în sine. O altă facilitate, care nu este doar pentru cercetare, ci pentru orice investiție în România, este deducerea cheltuielilor prin profituri reinvestite, dar și acolo există o limită legală. În rest, nimic. Noi am construit acest centru din finanțări europene și fonduri proprii. Este anormal ca, în România, să plătim investiții în cercetare cu o dobândă de aproape 9 la sută, cât este astăzi. Nicăieri în Europa unde mergem nu întâlnim o astfel de situație. În Bulgaria, de exemplu – unde avem colaborări –, tot ce înseamnă zona de cercetare primește finanțare cu dobândă subvenționată de stat și cu granturi. La noi, nu doar că nu am avut acces la granturi, dar nici măcar o subvenție pentru dobândă nu există, iar aceasta a crescut de trei ori în ultimii patru ani. În România nu doar că nu avem o autoritate națională care să supravegheze programele de cercetare și să poată oferi recenzii și evaluări bune pentru multe programe transnaționale, dar nu avem nici o legislație clară care să definească ce înseamnă cercetarea în România, în mod special în domeniul agricol. Aceasta este învechită. Când vorbim de cercetare, ne referim la îmbunătățiri pe porumb sau floarea-soarelui, dar astăzi, spre exemplu, vorbim despre microbiologie, iar dacă ne uităm la legislația din România, observăm că microbiologia nici nu este adusă la standardele actuale. Vom rămâne importatori de tehnologie pentru mult timp, dar lumea nu înțelege că cercetarea și inovația nu se fac doar pentru a nu mai fi importatori. Trăim într-o perioadă în care fermierii din România se confruntă cu mulți factori limitativi ai producției. Degeaba importăm tehnologie din Spania sau Franța, pentru că aceasta se comportă total diferit în România. Ne lipsește un program național. Am văzut în 2025 efecte evidente pe culturi mari, cum ar fi grâul și porumbul, dar și pe legumicultură sau pomicultură, care nu erau vizibile anul trecut: deprecierea masivă a producției. Avem nevoie urgent de un program național”, mai spune Moraru.