În cadrul celei de-a XVI-a ediții a Festivalului „Primăvara Poeților”, desfășurat la Biblioteca „V. Voiculescu”, într-o sală ce părea neîncăpătoare sub dulcea povară a emoțiilor iubitorilor de literatură veniți să celebreze poezia, a avut loc un moment în care intensitatea trăirilor a atins cerurile cu aripa versurilor. A fost momentul în care jurnalistul Florin Zafiu, corespondent pentru județul Buzău al Agenției Naționale de Presă „Agerpres”, a lansat cartea „Toamnele mele”, un omagiu adus mamei sale, Genoveva Zafiu, care s-a stins din viață în 2015, la vârsta de 65 de ani. Această lansare a fost mai mult decât un eveniment literar, a fost o celebrare a memoriei, un gest de iubire și de recunoștință, un arc peste timp între o mamă și fiul său, legat acum prin puterea cuvântului scris.
„Toamnele mele” impresionează și prin faptul că nu este doar un volum de versuri, ci și o mărturie lirică a unei vieți trăite în sensibilitate și introspecție. Marcela Chiriță, bibliotecară pensionară, care împărtășește cu autoarea versurilor același an și aceeași lună de naștere, a evidențiat în cadrul evenimentului valoarea literară a poeziilor, remarcând influențele marilor clasici ai literaturii române. „Este un jurnal în versuri, o confesiune lirică ce traversează decenii, evocând peisaje autumnale, doruri, iubiri și pierderi. Se disting accente bacoviene, imagini eminesciene și ecouri minulesciene, însă fiecare vers vibrează de sensibilitatea unică a autoarei”, a subliniat aceasta.
Marcela Chiriță a povestit și despre procesul de publicare al volumului: „Florin Zafiu a cerut ajutorul fiicei mele (bibliotecara Iulia Irimia, de la Biblioteca Județeană „V. Voiculescu”, n.r.) pentru a afla cum să publice o carte în memoria mamei sale. Fiica mea l-a îndrumat către mine, deoarece nu știa cum să obțină un ISBN. Primul pas era să meargă la tipografie, apoi să discute la editură ca să obțină ISBN-ul de la Biblioteca Națională. Am corectat textul tehnoredactat după manuscris și am fost impresionată de versurile scrise de mama sa, păstrate cu grijă în biblioteca personală. Ea nota locurile pe unde a călătorit: Boteni, Buzău, Câmpulung Muscel și multe altele; toate păreau să spună povestea vieții sale. Erau pasteluri de toamnă, poezii de dragoste și de tristețe, influențate de Bacovia, Eminescu și Minulescu. Este povestea vieții ei, iar poeziile sunt datate. Această poveste începe de la vârsta de 17 ani. Prima poezie este datată februarie 1967, când avea 17 ani, iar eu aveam aceeași vârstă, însă nu o cunoscusem atunci. Tot ce știu despre ea este din postfața scrisă de Florin, care menționează că s-a născut în ianuarie 1950, în județul Bacău. M-a emoționat gestul lui de a publica această carte ca omagiu, deoarece și mama mea a plecat dintre noi tânără. Este o poveste plină de emoție, un jurnal de viață în versuri, o confesiune a sufletului”.
Pentru jurnalistul Florin Zafiu această lansare nu a fost doar un act editorial, ci o redescoperire a propriei mame prin versurile pe care le-a lăsat între filele unui jurnal îngălbenit de vreme. Poeziile scrise cu decenii în urmă, păstrate într-un manuscris îngălbenit de timp, au fost reunite acum între coperțile unei cărți, grație sprijinului care i-a fost acordat de bibliotecarele Iulia Irimia și Marcela Chiriță și de tehnoredactorul Romică Neagu. „Știam de mult timp despre acest manuscris, dar nu avusesem inspirația să-l scot la lumină. După ce mama nu a mai fost, mi-a fost greu să mă uit peste el. Însă, atunci când am început să citesc, nu l-am mai putut lăsa din mână. Am descoperit-o pe mama altfel, prin trăirile și gândurile ei așternute în versuri”, a mărturisit cu emoție jurnalistul.
Florin a dorit inițial ca această carte să fie un omagiu privat, destinat celor apropiați, dar sprijinul bibliotecarelor l-a convins să o lanseze public. „Orice carte înseamnă istorie, iar prin această carte i-am cucerit mamei oarecum nemurirea”, a spus el cu aceeași emoție. De asemenea, Florin a mărturisit că el nu scrie poezie, dar pentru că scrie zilnic texte, poate spune că a moștenit pasiunea pentru scris de la mama sa, iar biblioteca generoasă pe care o are astăzi acasă există, în mare parte, datorită ei.
Evenimentul a fost marcat de recitarea unor poezii din volum, fiecare vers citit aducând o emoție aparte în sufletele celor prezenți. „Toamnele mele” nu este doar o colecție de poezii, ci și un testament literar, o fereastră către sufletul unei femei care și-a pus trăirile pe hârtie și care, prin fiul său, a reușit să fie citită și apreciată, chiar și după trecerea sa în neființă.
