Toamna lui 1957. La 44 de ani, Albert Camus primește Premiul Nobel pentru literatură.
O săptămână mai târziu, este intervievat la televiziunea franceză. Autorul și interlocutorul său nu stau într-un studio confortabil, discutând despre puterea cuvântului scris. Se așează pe Parc des Princes, alături de alți 35.000 de oameni, uitându-se la Racing Club de Paris-Monaco, unul dintre meciurile tari ale Franței postbelice.
Înregistrările alb-negru sunt păstrate pe YouTube. Este, probabil, cel mai neobișnuit interviu acordat de vreun laureat al Nobelului. Deloc surprinzător însă pentru presa din acele zile, dată fiind pasiunea algerianului pentru fotbal. Marele romancier, dramaturg și filosof a descoperit fotbalul pe maidan și a jucat chiar pentru echipa Universității din Alger, însă destinul a avut alte planuri pentru tânărul îndrăgostit de sportul cu balonul rotund. Diagnosticat cu tuberculoză și slăbit din cauza incapacității pulmonare, a fost obligat să renunțe.
Fotbalul, însă, a fost o prezență constantă în romanele sale. Măcar câte-o frântură: Meursault privește cu jind la tramvaiele ticsite de suporteri, jubilând la întoarcerea de la stadion în „Străinul”. Alt stadion, în „Ciuma”, de data aceasta transformat într-un mini-lagăr în care sunt izolați bolnavii. În „Căderea”, meciurile de fotbal, jucate duminica, pe un stadion aglomerat, sunt singurele locuri unde introspectul Clemence se simte nevinovat.
Camus a sfârșit tânăr, într-un accident auto. Întâmplare controversată, misterioasă. Mașina care l-a condus către moarte mergea la Paris dinspre Provence, acolo unde își cumpărase o casă, cu banii de Premiul Nobel. Plătise pentru echipamentele echipei locale, se împrietenise cu jucătorii și era prezent la mai toate meciurile. Fotbaliștii au fost cei care i-au purtat sicriul către mormânt.
După accident, asupra sa a fost găsită o lucrare neterminată intitulată „Le Premier Homme” (Primul Om), o poveste autobiografică despre copilăria și tinerețea sa în Algeria. Romanul urmărește un băiat pe nume Jacques. În copilărie, fotbalul este „regatul” puștiului, obsedat de joc și în adolescență. Jacques era Camus, ale cărui experiențe timpurii de a juca fotbal s-au petrecut pe terenuri algeriene, cu o minge făcută din cârpe.
