Un fost hasdeian, stabilit în Toronto, Canada, vrea să reînvie la Buzău tradiția jocului de Bridge. Mihai Radu, absolvent al Colegiului Național „B.P. Hasdeu” în anul 1984, a postat pe mai multe grupuri Facebook ale buzoienilor care au fost sau se află în băncile acestei instituții de învățământ un text prin care își arată disponibilitatea de a-i învăța Bridge pe tinerii hasdeieni. Extragem din ce spune el, ca jucător de performanță atât în România – fost membru al echipei naționale de tineret – cât și în Canada, că deși este un joc de cărți, Bridge este, precum șahul, un sport al minții.
„Salutare tuturor Hasdeenilor! Numele meu este Mihai R. Absolvent 1984 la B, diriginte Salomia (Cornel, profesor de Matematică, n.r.), la Fizică – Iacob (Nicolae, n.r.), Chimie – Ermac (Virigilia, n.r.), Biologie – Prodan (Cecilia, n.r), Româna – Ciocalteu (Viorel, n.r.) etc. Caut unul, doi, trei sau patru, sau orice număr de Hasdeeni interesați pe care să-i pot învăța jocul de bridge GRATUIT. Bridge-ul este considerat un sport, la fel ca șahul. Bridge-ul este un sport al minții, are Campionate Mondiale și chiar o Olimpiadă proprie! În 1988, promovam cu echipa Universității din București în Divizia A, unde ne-am clasificat pe locul 6 în 1989. Sunt fost membru al echipei Naționale de Tineret a României la sub 25, sub 30. În 1994 și 1997 am luat medalii de bronz la turnee de importanță națională din România. Din 2000 sunt în Toronto, Canada, unde de asemenea am luat un număr important de premii. Încă sunt în Canada – lecțiile vor fi pe WhatsApp, e-mail și pe o platformă specializată care este gratuită. Pentru cei care vor dori să participe la jocuri în persoană, există un club de Bridge în Buzău, încă din anul 1990, a cărui siglă o atașez. Cei interesați contactați-mă, vă rog, la [email protected], WhatsApp +40.757.581.653 (numai pentru mesaje și audio/video chat) sau pe Facebook Messenger”, este mesajul buzoianului Mihai Radu.
Tot el a prezentat pentru OPINIA, un scurt istoric al mișcării oficiale de Bridge din Buzău. Conform lui Mihai Radu, în perioada martie 1990 – mai 1992, Fundația pentru Tineret (fosta Casă a Tineretului), a pus la dispoziție în mod gratuit un spațiu pentru Clubul de Bridge începând din mai 1992. „Eram prieten cu cei de la FSN (fostul Front al Salvării Naționale, actualul Partid Social Democrat, n.r.) de pe vremea aceea și am vorbit și domnul doctor Ion Vasile (primul lider social-democrat buzoian, n.r.) a fost amabil și drăguț să ne permită să jucăm acolo, duminică dimineață, de la 10.30-11.00, pe terasă și înăuntru (vechiul sediu FSN-PDSR-PSD de pe strada Colonel Buzoianu colț cu Independenței, unde a funcționat în anii ’90 și un bar, n.r.). Din cauză că ne cereau să facem consumație și să plătim o suma modică pentru <deranj>, a trebuit să implementăm un sistem de taxă de participare 50-50 la sută. Jumătate din bani se dădeau pe loc în premii la primii 10 la sută din participanți. În restul timpului puteam juca <gratuit> la FSN pentru că ne plăteam din acei 50 la sută <taxa de deranj> duminica”, spune Mihai Radu. Din ianuarie 2005, Mihai a plecat la București cu serviciul, sistemul a fost preluat de medicul Narcis Costache – și el hasdeian, decedat între timp – și el a reusit să găsească un spațiu la Casa Armatei.
Mai trebuie specificat că înainte de 1989 la Buzău – ca și în centrele universitare – se juca la greu Bridge, însă nu în mod organizat oficial. Se spunea, însă, că datorită faptului că „prințișorul” Nicu Ceaușescu era un împătimit al jocului de Bridge – nu doar al jocurilor de noroc -, practicanții acestuia erau tolerați de autoritățile comuniste care nu priveau cu ochi buni nicio formă de asociere.
Acum, la Buzău se joacă Bridge sub egida filialei județene a Asociației Generale a Inginerilor din România.
Ce este jocul de Bridge
Bridge este un joc de cărți între patru jucători. Se joacă cu un pachet întreg de cărți împărțite egal între jucători, care alcătuiesc două perechi adverse numite axe. Jucătorii aflați pe două laturi opuse ale mesei de joc constituie o pereche, de unde, probabil, denumirea de „bridge” (pod) în engleză.
Milioane de oameni joacă bridge în toată lumea în cluburi, turnee, online și cu prietenii în privat, fiind unul dintre cele mai populare jocuri de cărți din lume. Federația Mondială de Bridge (WBF) este organismul de conducere pentru bridge competitiv internațional, cu numeroase alte organisme care guvernează jocul la nivel regional.
O teorie este că numele de bridge vine de la numele unui joc anterior. Bridge s-a diferențiat de whist odată cu crearea lui Biritch (sau whistul rusesc) în secolul al XIX-lea, și a evoluat până la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea în forma actuală de joc.
O altă teorie este că soldații britanici au inventat jocul de bridge în timpul războiului din Crimeea. Jocul și-a luat numele de la Podul Galata (Galata Bridge), un pod care se întinde pe Cornul de Aur și leagă părțile vechi și noi ale Istanbulului din Europa, pe unde se pare că treceau în fiecare zi să meargă la o cafenea pentru a juca jocuri cu cărți de joc.
Istoric
Varianta actuală a jocului de Bridge este Kontrakt-Bridge, (în engleză Contract-Bridge) care a evoluat în mai multe etape din Whist. Variante anterioare abandonate azi au fost Auction-Bridge și Bridge-Plafond. Regulile de competiție utilizate în prezent au fost definitivate de miliardarul american Harold Stirling Vanderbilt. O contribuție importantă la stabilirea principiilor moderne ale jocului a avut jucătorul american (născut în România) Ely Culbertson în deceniul patru al secolului XX.
Cea mai veche carte cunoscută cu reguli pentru Biritch datează din 1886, autorul fiind John Collinson. Această carte și versiunea sa ulterioară, The Saturday Review, din 28 mai 1906, consideră că Biritch a fost jucat inițial de comunitatea rusă de la Constantinopol, având unele caracteristici comune cu varianta de whist Solo. Jocul a suferit, în timp, mai multe schimbări semnificative spre bridge. Acest joc, și variantele sale cunoscute sub numele de bridge și bridge-whist, au devenit populare în Statele Unite și în Marea Britanie în anii 1890, în ciuda dominației de multă vreme a jocului de whist.
În 1904 s-a dezvoltat auction bridge. Jocul modern de bridge este rezultatul inovațiilor în scor la auction bridge, făcute de Harold Stirling Vanderbilt și alții.
În SUA, cea mai mare parte a jocului de bridge jucate azi e contract bridge, jucat în cluburi, în turnee, și online.
În Anglia rubber bridge este încă popular atât în jocurile domestice cât și în cluburi, la fel ca jocul de bridge duplicat. În România jocul de bridge este practicat de oameni de toate vârstele în multe orase. Federația Română de Bridge listează 26 de cluburi unde se joacă la nivel competițional, dar în plus există locuri diverse unde jucătorii de bridge se intâlnesc pentru partide amicale. La Campionatele Naționale de Bridge ale României participă în fiecare an sute de jucători.
Mihai Radu ne-a mai spus că în regiunea metropolitană Toronto (cu o populație de 11 milioane de locuitori), în care locuiește, există 20 de cluburi de Bridge, cu un număr de aproximativ 8.000 jucători înregistrați la Federația Nord-Americană de Bridge (American Contract Bridge League – ACBL).
