O opinie puternică asupra educației a directorului adjunct al Colegiului Național „B. P. Hasdeu”

Anca Florea, director adjunct al Colegiului Național „B.P. Hasdeu”, transmitea la începutul acestui an școlar un mesaj pentru elevi, care era catalogat, pe bună dreptate, de „Q magazine”, cel mai frumos mesaj transmis de vreun profesor elevilor. Era frumos nu numai pentru eleganța exprimării, ci mai ales pentru ideile pe care le transmitea elevilor care pășeau pentru prima dată pe porțile Colegiului „B.P. Hasdeu”. Ea vorbea despre începuturi, despre alegerea pe care au făcut-o și, mai ales, transmitea un mesaj puternic despre performanță, libertate, dreptate. Anca Florea amintea elevilor despre două drepturi fundamentale pe care le au: acela de a spune nu și acela de a se răzgândi, atunci când simt că faptele sau vorbele celor din jur le lezează propria demnitate. În același mesaj directoarea îi îndemna pe elevi să țintească să devină caractere, acesta fiind cel mai important obiectiv care trebuie atins în viață.
Zilele acestea, directorul adjunct al Colegiul „B.P. Hasdeu” a răspuns invitației „Q magazine” de a vorbi despre performanță, libertate, dreptate și despre egalitate în educație în cadrul unui interviu în care spune tranșant că „Și libertatea trebuie educată”. Când spune acest lucru, pune degetul pe rana profundă a sistemului de învățământ românesc. „Sistemul de învățământ, la acest moment, nu educă forme de libertate, doar are impresia că reușește acest fapt. El educă forme de pasivitate morală, ignoranță cognitivă asumată; avem prea puțină gândire critică și implicit prea puțină pregătire a indivizilor pentru piața muncii”, explică, pentru revista „Q Magazine”, directoarea Anca Florea.
Avem de-a face cu o radiografie „la firul ierbii” a sistemului de educație, cu atenția îndreptată către toți elevii care ajung în băncile școlii, împrumutând parcă simplitatea și claritatea versului lui Vieru: „Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi”. Explică pe îndelete, foarte clar și argumentat, multe dintre hibele sistemului care îl depărtează din ce în ce mai mult de ceea ce se întâmplă în lumea educată – deși nu și-a propus asta -, dându-ne indicii de ce nu avem o școală ca afară, acolo unde tot mai mulți tineri merg să se pregătească și acolo unde pleacă olimpicii noștri, unii în timpul liceului, alții pentru studiile universitare, pentru ca apoi să nu se mai întoarcă. „Olimpicul român nu e doar elevul a cărui reputație e confiscată de stat, dar a cărui performanță nu e niciodată finanțată, e și individul care va rămâne veșnic în spate, în urma unor standarde, a unor forme de alfabetizare și modernizare, în urma propriei vieți”, mai spune directoarea, care simte că ar fi putut face mult mai mult pentru elevii săi dacă „nu aș fi purtat piatra lui Sisif”, făcând referire la faptul că sistemul împovărează directorul să trudească, precum Sisif din Legendele Olimpului, de unde și expresia cunoscută de toți de „muncă sisifică”, ce desemnează o activitate realizată în zadar, fără a ajunge la un punct final.
Anca Florea a obținut doctoratul în Filosofie la Universitatea din București și este directoarea adjunctă a celui mai titrat colegiu buzoian, cu o carte de vizită impresionantă în privința rezultatelor, naționale și internaționale ale elevilor săi, dar viziunea sa este cuprinzătoare și nu poate fi suspectată că ar vorbi astfel pentru că „strugurii ar fi acri”. Face acest demers de a arăta punctele slabe ale sistemului din care este parte și pe care și le-ar dori îndreptate și din acest punct de vedere poate fi un model cel puțin pentru elevii săi, pe care îi îndemna la începutul anului școlar astfel: „Luați anii voștri de Hasdeu ca pe un pașaport către o libertate matură și faceți din ea tot ceea ce este mai bun pentru o viață în care să afirmați ceea ce un filosof numea foarte frumos a fi voința de putere, înțeleasă nicidecum ca dorință de a domina, ci ca voință de a crea valori”.
Interviul integral se găsește în numărul din decembrie al revistei „Q Magazine”.




Această doamnă oare înțelege ce spune?! De ce cu noi elevii este o dictatoare! Offff! Una sune, alta face!