Mă întreba cineva cât de dramatică va fi situația în Republica Moldova dacă referendumul constituțional din 20 octombrie va fi un eșec și dacă noi mai avem șanse de a repeta exercițiul și de accede într-o lume mai bună. Bineînțeles, nu sunt eu persoana care să răspundă la astfel de întrebări cu tentă existențială, dar în postura de om care mereu și-a dorit un prezent și viitor decent sunt de părere că nu este loc pentru interpretări. Personal consider că în caz de eșec situația noastră ar fi mai mult decât dramatică. În ceea ce privește alte șanse de a mai repeta exercițiul nu cred că o să le avem în următorii câțiva zeci de ani.
De altfel, oamenii noștri sunt deprinși să creadă în ceva material, care se poate de pus în gură și în buzunar, dar nu în scenarii populiste și rupte de viața reală. Or, faptul că relațiile strânse dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova, din ultimii ani, nu ar trebui să mai stârnească neînțelegeri și dubii, fiindcă, slavă Domnului, ni s-a pus pe limbă și în buzunare destul ca la 20 octombrie să răspundem și noi cu aceeași monedă. Pe unde mai pui că cealaltă parte, care „ne face cu ochiul” și care ne cheamă într-o uniune efemeră cu viitorul desenat cu fuiorul pe apă, și-a demonstrat, în repetate rânduri, vulnerabilitatea și totalul dispreț în relațiile nu doar cu potențialii săi parteneri (gen Republica Moldova), dar și față de colegii cu drepturi depline (vezi conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan și de partea cui a fost Moscova). Și dacă acestea nu sunt exemple care să nu facă să le tremure mâna celor care se gândesc să spună NU la referendum, atunci ce trebuie să se mai întâmple ca să piară mazochismul din noi și să nu-l mai tolerăm pe acel care ne bate acolo unde ne prinde. În acest context, nu trebuie să cunoști multă politică ca să înțelegi cine ne are de oameni și ne vrea egali între egali și cine ne dorește să ne aibă în continuare în rol de ciuca bătăilor și de vasali la curtea lor. Ce ar fi de neînțeles și de ce ne mai punem întrebări la care răspunsul este mai mult decât evident? Adică, ce mai la deal-la vale, să spunem DA și să dăm o nouă dimensiune și nou elan relațiilor dintre cea mai săracă republică din Europa și cel mai bogat și puternic organism de pe vechiul continent.
În acest context, ar fi cazul să medităm la această temă prin prisma a două nivele, macro – ce ar însemna beneficiile aderării RM la nivel de comunități – și micro – ce ar avea de câștigat de la aderare fiecare dintre noi. Chiar dacă la nivel macro lucrurile stau la suprafață (vezi cât de furtunos s-au dezvoltat după aderare România sau Țările Baltice), mai există multă lume care stă ca struțul cu capul în nisip și se lasă amăgită de acei care sunt bine plătiți pentru a desena scenarii sinistre ce ar putea să aibă loc după aderare. Păcat că există multe exemple în acest sens, dar și mai păcat că cineva încă crede în fantasmagoriile unor propagandiști ai Moscovei.
Noi, cei de la Observatorul de Nord, am făcut un mic efort și am organizat o vizită de lucru în județul Botoșani, care este considerat drept unul dintre cele mai sărace din România (în ceea ce privește economia, fiindcă în domeniul culturii acest județ este fruntea!). Am mers în două localități, comuna Tudora și municipiul Dorohoi, unde am văzut cu ochii noștri ce înseamnă integrarea europeană și care sunt beneficiile acestui proces. Astfel, ambele localități sunt aidoma unui mușuroi de furnici – peste tot șantiere, peste tot lume preocupată de a trăi cu prezentul și viitorul, dar nu nostalgică după trecut. La Tudora, bunăoară, am vizitat o sală de sport la care cele mai importante orașe din Republica Moldova, inclusiv și în primul rând Soroca, pot doar să viseze. La Dorohoi am fost la Spitalul municipal, în care au fost investiți peste 30.000.000 de euro și unde își doresc să se trateze nu doar dorhoienii, dar și bucureștenii…
Și la nivel micro lucrurile stau bine, chiar dacă mai există și nostalgici după vremurile demult trecute (raportul ar fi de un pesimist la zece optimiști). Păi, cum ar putea fi altfel, dacă omul are tot ce e mai important în viață – LIBERTATE (o să ziceți că libertate avem și noi, mergem unde dorim și când dorim, dar… să nu ne îmbătăm cu apă rece, fiindcă în caz dacă referendumul pică ni se vor închide toate părțile. Dacă nu mă credeți, vă aduc exemplul Georgiei, care s-a transformat, la dorința unui oligarh, dintr-o țară cu clare perspective europene într-o enclavă a Moscovei, cu toate consecințele de rigoare). Până la urmă, în cazul acestei țări a avut de suferit nu oligarhul, dar cetățeanul de rând.
Fără îndoială, și în Uniunea Europeană există greutăți și neajunsuri (dar unde acestea nu există?), dar nu de ordinea celor care se implementează în mințile celor care au cap doar ca să poarte pălărie – vă asigur, cetățenii UE nu au probleme cu sacrificarea porcilor, cu prepararea țuicii, egalitatea de gen sau, Doamne ferește, cu persoanele care sunt pe invers (și dacă eu, să zicem, voi zice că există din acestea și în Duma de stat – o să mă credeți?). Adică, nu avem motive de griji în plus și mai bine ar fi să nu răspândim fel de fel de falsuri, dar să-i punem la respect pe acei care vorbesc de rău UE, dar își trimit acolo odraslele la învățătură…
În fine, să nu mai batem apa în piuă – la 20 octombrie spunem DA! aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană și punctum.
Text publicat în „Observatorul de Nord”
