În latină, expresia de mai sus ilustrează mai degrabă o întrebare retorică. În română, s-ar putea traduce cu „pe noi cui ne lași”, sintagmă populară, folosită adesea de bocitoare, în împrejurări din cele mai sumbre.
Joia trecută, seara, Cristina Neagu și-a anunțat retragerea, în direct, în cadrul unui jurnal de știri. Este dovada certă că timpul nu face concesii nimănui. La 36 de ani, cea mai bună handbalistă din istoria României a decis că acest sezon va fi ultimul: „Am decis ca la finalul acestui sezon să mă retrag din activitatea de handbalistă, am decis asta de ceva timp, nu a fost peste noapte, m-am tot gândit la momentul potrivit, dar acesta nu e niciodată” .
Cariera Cristinei a fost una la superlativ: nenumărate trofee, individuale sau cu echipele de club. Unii au numit-o „Messi” al handbalului, datorită celor patru distincții de cea mai bună jucătoare a lumii. Neagu e, de asemenea, una dintre cele trei jucătoare din istoria Champions League care a încris peste o mie de goluri, fiind în prezent la doar nouă reușite distanță de a stabili un record absolut, 1.132, față de 1.141 ale Jovankăi Radicevic. Cea mai bună handbalistă din istorie, așa cum e considerată de forurile internaționale, punctează și la capitolul longevitate, trăindu-și, practic, toată viața pe terenurile de handbal.
Marile speranțe și marele regret
Dacă tot am început prin a parafraza un titlu celebru, o facem încă o dată. 2015 a fost anul marilor speranțe pentru România, la o ediție de Campionat Mondial, a XXII-a, unde se părea că tricolorele vor sparge, în sfârșit, blocada nordică, în drumul către o medalie de aur. În sferturi, Neagu a fost absolut fabuloasă, perforând poarta danezelor de 15 ori, cifră halucinantă într-un meci cu o astfel de miză. Din păcate, scenariul semifinalei cu Norvegia a fost scris de zeii nordici. Cu „doar” opt goluri din 17 aruncări, Cristina n-a mai dus România în spate. Iar ratarea Valentinei Elisei din ultimele secunde a dus meciul în prelungiri. Ce s-a întâmplat după știe toată lumea… România ar fi jucat finala cu Olanda, o partidă în care mai toată lumea le vedea pe tricolore ca mari favorite. Bronzul din finala mică a fost o consolare palidă.
Adio, alarme
După 25 de ani de handbal. Neagu va avea parte de acel „farewell tour” de care se bucură, în NBA, marile vedete în anul retragerii. Mizele vor fi mai mici, alarma ceasului deșteptător va suna, probabil, mai târziu. Aproape ca un an sabatic. De la autografe, sesiuni foto și discuții, până la schimburi de tricouri memorabile și standing-ovations prin toate sălile Ligii Florilor, Neagu va scrie un ultim capitol al carierei sub sunetul aplauzelor. Pe care le merită cu vârf și-ndesat.
P.S.: În 2021, CSM București a smuls un egal în ultima secundă într-un meci jucat în Sala Sporturilor „Romeo Iamandi” împotriva Gloriei Buzău. Reușita de 22-22 a „Tigroaicelor” îi aparținea Cristinei care înscria de la jumătatea terenului un gol contestat vehement de gazde. În ciuda situației destul de tensionate, publicul buzoian a găsit puterea să nu huiduie, poate și grație faptului că era vorba despre Neagu.
