FOTO/VIDEO | Vernisaj NED, la BIAF: „Lucrări credibile, adevărate, să le crezi mai mult decât adevărul”

Buzoienii au avut parte, în premieră, de o întâlnire emoționantă  cu pictorul scenograf Ion Nedelcu, cunoscut în cercul de prieteni drept NED. Întâlnirea a fost facilitată de organizatorii BIAF, care au pus la cale, la Galeriile de Artă, vernisajul expoziției acestuia intitulată, deloc întâmplător, „Pauză între gânduri. Universul unui artist”, și care va sta pe simeze până pe 8 septembrie.

Evenimentul de deschidere oficială a expoziției, moderat de Cristi Martin, care – fiind parte în echipa de organizare a BIAF -,  l-a prezentat publicului pe inegalabilul pictor și scenograf Ion Ned Nedelcu, dar și  pe invitații și prietenii în același timp ai artistului, respectiv pe compozitorul, criticul de artă și muzicianul Liviu Prossi și pe marele muzician Adrian Naidin. Într-un cadru elegant, vizitatorii și prietenii artistului i-au putut admira unele dintre cele mai noi lucrări și au aflat lucruri interesante despre procesul de creație al artistului, din experiența sa de peste Ocean, din perioada în care a lucrat la Hollywood; de asemenea, am înțeles cu toții că una dintre preocupările lui permanente este, cum sublinia și Liviu Prossi în cuvântul său, să inoveze în permanență.

„Veți observa arta scenografică din picturile lui. Picturile lui au o diversitate pe care un neavenit ar numi-o eclectică. Este vorba de capacitatea imensă de a folosi prin cunoaștere surse care deschid portaluri către lumi ce așteaptă să fie explorate cu mintea, cu fantezia”, a spus Liviu Prossi despre prietenul său, încercând să cuprindă cât mai mult din aria artistică a acestuia: „Nu este numai cel care vi se prezintă acum prin intermediul picturii – vorbim de o pictură scenografică nu o pictură în sine -, el este artist plastic pentru că se preocupă de scenografie, de film, teatru și monumente, de  desen, grafică, pictură, sculptură, design interior, design arhitectural și restaurare”.

Pentru a descrie mai bine arta lui NED, Liviu apelează și la caracterizarea făcută cu ceva timp în urmă de Manuela Cernat, profesor universitar și cercetător științific, pe care o citează: „Creația lui NED nu urmează traseul artiștilor ajunși la senectute. El nu simplifică, nu descarcă, nu esențializează. Dimpotrivă. Linia, compoziția, ansamblul și detaliul se complică din ce în ce. Prea-plinul sufletului încarcă pânza cu un dens păienjeniș de straturi succesive de culoare sub care realul sucombă descoperind privirii o țesătură contorsionată, un năucitor labirint de tușe în relief. Un abis de structuri și înțelesuri. Peisaje stranii, făpturi ciudate și animale fabuloase prind contur din magma păstoasă a unei genuni amenințătoare (…) Și de pretutindeni te pândesc, te fixează neliniștitor, te ard cu intensitatea privirii lor, imenși ochi exoftalmici. Ochi acuzatori. Ochii cailor în galop sălbatic, ochii păsărilor măiestre cu penaj irizat în nepământene culori. Ochii țăranilor, întunecați de ancestrală suferință. Și, mai presus de toate și de tot, ne urmăresc ochii Mântuitorului crucificat. Întruchipare christică sfâșietoare, de o forță și expresivitate rar întâlnite, această lucrare dă întreaga măsură a creației unui artist profund, rănit de spectacolul umanității în delir”.

De altfel, pictura care-l înfățișează pe Mântuitorul crucificat l-a impresionat și pe Liviu într-atât, încât  a plămădit această prietenie a lui cu NED. „Dumnezeu a vrut ca, la un prieten, să văd lucrarea <Iisus răstignit> a lui NED. Așa l-am cunoscut pe NED”, a mărturisit Liviu, care a dat celor prezenți la vernisaj și o lecție despre prietenie.

Tot despre prietenie a fost și momentul oferit de Adrian Naidin, care a venit la întâlnirea cu publicul buzoian cu tilinca lui NED. „NED are multe instrumente de suflat în atelierul lui. În această tilincă și în acest sunet se află copilăria lui din acel sat frumos, Zăvideni”, a spus Naidin, care a și exemplificat cât de frumos sună acest instrument. Naidin a relatat și câteva dintre impresiile puternice pe care i le-au făcut picturile oprindu-se asupra autoportretului despre care a spus că „este demiurgic, este puternic” și a continuat  făcând o comparație a lui NED citând din Brâncuși: „<Eu de mult sunt plecat din lumea asta> – nu în sensul fizic -, <mă mișc prin lucruri esențiale>”.

Impresiile puternice create de pictura expusă de NED la Galeriile buzoiene l-au determinat pe Naidin să-i facă artistului plastic și publicului deopotrivă o surpriză, formată din patru momente muzicale pe violoncel inspirate din această compoziție. Astfel, prima compoziție muzicală a fost intitulată „Autoportret”, a doua a numit-o „Eros”, de la femeia din pictura lui NED care strunește calul fără să-l supună, „Infernul lui NED” și compoziția care ilustrează galopul cailor. „Aceste compoziții”, a promis Naidin, „vor figura sub forma unor compoziții simfonice. Voi transpune ce voi cânta astăzi pentru orchestră simfonică”.

Cu emoție sau fără emoție, am recunoscut cu toții că observațiile lui Adrian Naidin referitoare la pictura lui NED sunt pe deplin îndreptățite. Lovit de o forță interioară puternică, NED șochează aproape privitorul cu pictura lui scenografică. „Intru în atmosfera pânzei albe și acolo clocotesc idei”, mărturisește chiar NED într-o scurtă discuție, unde dă dovadă de multă modestie și ne spune, citându-l pe Michelangelo, că „am ajuns la vârsta asta și nu am învățat nimic! Dar, totuși, am învățat să încep!”.

Povestea expoziției sale de la Buzău a pornit de la inițiativa lui Irinel Constantinescu. „Povestea asta s-a născut foarte repede. Irinel Constantinescu a fost la o expoziție a mea, la Biblioteca Națională, în București, și atunci a fost un mare spectacol acolo. A fost și Mălăele și  unul dintre marii noștri regizori și organizatori de festivaluri de film care a zis că vrea să-mi prezinte pe cineva. Mi-a prezentat-o pe Irinel, care este de la Buzău, și mi-a explicat că dorește să particip cu expoziție la festivalul BIAF. Eu am zis <da> de atunci. Apoi au fost la mine la atelier și am ținut contactul. Eu nu am fost până acum în Buzău. Am fost doar în trecere”, își amintește NED.

Fiecare tablou al său spune o poveste augmentată de detaliile aparținând unui spectru bogat. Sub fiecare pictură a sa se află o altă pictură. „Pot să lucrez și în miniatură, dar eu lucrez în format mare ca să exprim tumultul pe care îl am și oricum nu termin niciodată de spus. Nimic nu se termină. Sunt suprapuneri de sentimente. Unele peste altele, picătură cu picătură. A doua zi, cum suntem toți, ideile se învălmășesc. Și acum când vorbim îmi vin 17-100 de idei. Ce rămâne acolo sunt esențe. Apoi se unesc cu măiestria artistului într-o filosofie cu trecere dincolo de ceruri. De aceea, picturile mele mai au și figurativ, ca oamenii să se regăsească, că acolo e un om, că acolo e un ochi. Altfel era, nu abstract, ci așa cum este Universul, variat și atât de mozaicat. Este o profunzime. Este efectul spațiului scenografic și trebuie să fie credibile, adevărate, să le crezi mai mult decât adevărul”, spune artistul plastic.

Pictura sa evoluează, povestea acesteia purtând în permanență un dialog cu pânza. Vorbind despre acest proces de creație, artistul explică cumva și mesajul titlului expoziției „Pauză între gânduri. Universul unui artist”. Iată ce spune NED: „Trebuie să înveți să fii spectatorul gândurilor tale. Să fii din afară și să le vezi: <Știu că mă manipulezi tu, conștiință!>. Și începi să te descoperi pe tine sinelui tău și printr-o zonă luminoasă, care este partea de lumină a ta, și este prezentul. Trecutul – imediat după ce am vorbit noi nu mai există -, ca și cum nu a existat niciodată. De viitor, nu știm. Toate vor fi altfel decât ți-ai propus tu. Și prezentul, cât este? O clipă. Acea clipă este clipa ta de lumină! Atunci trăim noi. Dacă trăim în prezentul acesta nu ne vine gândul nici la moarte. Moartea vine singură, oricum. Nu ne interesează. E adevărat că ele au înrâurire asupra noastră. Trebuie să te străduiești să privești din afară”.

Despre Ion Nedelcu (NED)

Ion Nedelcu este membru al Uniunii Artiștilor Plastici, al Uniunii Cineaștilor din România, dar și al Uniunii Artiștilor Californieni, pictorul și scenograful Ion Nedelcu se bucură de o recunoaștere nu doar națională, ci și internațională. În activitatea sa, Ion Nedelcu a realizat costume și decoruri pentru peste 30 de filme istorice și contemporane, a luat parte la peste 20 de expoziții de pictură în țară și în străinătate și a colaborat la producții precum „Festivalul Dracula” – Transilvania sau „Scary Movie II” și „Streets”, în Los Angeles.

Prima lucrare de pictură realizată de Ion Nedelcu, a fost în 1961, o copie după un Nicolae Grigorescu, „Car cu boi”, pe care a făcut-o la îndemnul avocatului Aurel Iliescu din Zavideni, cel care de altfel îi și convinge părinții să-l trimita la Liceul de Artă din Craiova. Este admis la a cincea încercare la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția Arte decorative – Scenografie, fiind acceptat cu nota 10 cu distincție. După ce finalizează facultatea, este repartizat la Centrala România-Film, devenind asistent scenograf, la doar 25 de ani, la „Operațiunea Monstrul”, în regia lui Manole Marcus, în care jucau Marin Moraru, Toma Caragiu, Octavian Cotescu. Realizează apoi scenografia la „Povestea dragostei”, în regia lui Ion Popescu Gopo. Realizează costumele pentru filmul „Rug și flacără”, regizat de Adrian Petringenaru, pentru care primește Marele Premiu la Santa Rem, Portugalia, în 1980, iar ulterior costumele pentru filmul „Iancu Jianu Haiducul” și „Iancu Jianu Zapciul”, pentru care primește Premiul I. Cele două filme îi oferă accesul în Uniunea Artiștilor Plastici și în Uniunea Cineaștilor din România.

Este apreciat pentru realizările sale în ceea ce privește decorul și costumele pentru filmele „Declarație de dragoste”, regia Nicolae Corjos, care obține în 1986, Diploma de Onoare la Cairo, „Liceenii”, regia Nicolae Corjos, sau „Extemporal la dirigenție” al aceluiași regizor. În anii ’90 pleacă în Statele Unite, unde rămâne aproape șapte ani, timp în care realizează pictură murală în Los Angeles și Las Vegas. În timpul anilor petrecuți în Statele Unite, devine membru al Uniunii Artiștilor Californieni.

A realizat grafică de carte, a coordonat restaurări, una dintre ele fiind cea de la Spitalul Colțea, a creat proiecte arhitecturale, a realizat pictură religioasă, design interior, sculptură, a creat produse din piele, accesorii, dar a pictat și cu vin. Tablourile cu vin au devenit ulterior obiectul unor expoziții.