Scriitorul Tudor Cicu semnalează premierea scriitorului buzoian Mihai Sălcuțan de către Liga Scriitorilor din România cu distincția „Virtutea Literară” pentru cartea sa de nuvele „Căderea În Paradis”, apărută la Editgraph, Buzău, 2023, dar și pentru întreaga activitate literar-artistică.
Gestul Ligii Scriitorilor este îndreptățit, explică scriitorul Tudor Cicu, de prodigioasa activitate a scriitorului.„ Activitatea literară îndelungată și prodigioasă a lui Mihai Sălcuțan este bine cunoscută și noi, în mai multe rânduri, am avut ocazia să ne referim la ea în cronici și expuneri la diferite evenimente. Cu o operă consistentă, autor al celor 24 volume de proză scurtă, eseuri, publicistică, nuvele, epigramă, rondeluri, coautor la patru volume, îngrijitor al altor 3 volume, prefațator, Mihai Sălcuțan a devenit membru al Ligii Scriitorilor din România, al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, al Uniunii Epigramiştilor din România, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova”, spune scriitorul Tudor Cicu, membru al USR. Tot el amintește și de premiile obținute de scriitorul Mihai Sălcuțan la peste 100 de concursuri de epigramă și festivaluri de creație literară, dar și faptul că este prezent în 115 antologii și culegeri literare de referință națională, precum și în „Antologia de poezie română contemporană”, volumul IV, ediția în limbile română, franceză, engleză și germană.
Liga Scriitorilor din România i-a mai acordat în urmă cu ceva ani și alte premii. Amintim aici „Premiul pentru volum de proză” în anii 2016 și 2018 și „Premiul pentru cartea de satiră și umor” în anul 2020.
La aceste premii se adaugă și cel acordat de Uniunea Epigramiștilor din România. Este vorba despre „Premiul național pentru carte”, în anii 2014, 2021 și 2024.
„Credem că volumul <Căderea în Paradis> a atras atenția juriului, care a decis acordarea distincției, pentru faptul că nuvela este o specie a genului epic mai puțin abordat în ultima perioadă. Pe bună dreptate, prefațatorul acestuia, Georgică Manole, ne atrage atenția că <O nuvelă se scrie mai greu pentru că nu e uşor ca pe un spaţiu restrâns să conciliezi elementele de subiectivitate extremă ale personajului. E mai greu să preiei realitatea exterioară şi s-o pui ca leitmotiv de analiză a stărilor interioare ale acestuia>”. Sub imperiul acestor considerații, lectorul prefațator al cărții acordă spațiu de semnificare fascinației pentru cuvântul în care locuim ca parte a Creației, oferindu-ne cheia în care autorul a descifrat, în aceste nuvele, sensul lumii, împingându-ne la reflecție”, afirmă Tudor Cicu.
Acesta face și o încadrare a textelor prezentate de Mihai Sălcuțan raportându-le la curentele literare cunoscute. „Corect e să le încadrăm în categoria nuvelelor psihologice. Cu o construcție epică riguroasă și un fir epic evident, urmărind un conflict unic, concentrat, narațiunea se desfășoară cronologic, prin înlănțuirea secvențelor narative și granițele unor trăiri care ne tulbură destinul. Întâmplările sunt relatate alert și obiectiv, autorul intervine relativ puțin prin considerații personale, descrierile sunt minime. Legătura cu realitatea este puternică, timpul derulării evenimentelor este bine precizat, ceea ce le conferă verosimilitate și o viziune proprie, despre lume și viață.
Personajele nuvelelor sunt de o complexitate psihologică deosebită, au caractere bine portretizate ce se dezvăluie cititorului treptat, pe măsura desfășurării conflictului, totdeauna puternic și surprinzător. În funcție de rolul lor în acțiune este construită cu minuțiozitate biografia, mediul, relațiile motivaționale, în care (și noi ca cititori) ne situăm simultan ca participanți la acțiune, și ca spectatori”, argumentează scriitorul Tudor Cicu în favoarea scrierilor colegului său de condei Mihai Sălcuțan, dar și a gestului Ligii Scriitorilor din România de a a-i răsplăti eforturile cu această distincție.
