Trecută în anul 2007 din administrarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional în administrarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), fosta închisoare comunistă Râmnicu-Sărat – alături de cele de la la Jilava, Pitești, Sighetu Marmației și Făgăraș – se numără printre obiectivele din România care au fost incluse pe „lista tentativă” UNESCO, ceea ce va permite înscrierea lor pe viitoarea listă a patrimoniului mondial. Vestea vine din partea Comitetului Patrimoniului mondial UNESCO, reunit în New Delhi, India, cu o zi înainte ca ansamblul monumental „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu și granițele Imperiului roman (Limes) de pe teritoriul fostei provincii Dacia să fie incluse în lista patrimoniului mondial UNESCO, scrie romania.europalibera.org.
Este vorba despre „Ctitorii domnești din Țara Românească și Moldova” (biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași și biserica episcopală „Adormirea Maicii Domnului” a mănăstirii Argeșului din Curtea de Argeș), „Reședințe regale din Sinaia” (Peleș, Pelișor, Foișor), „Peștera Movile” de lângă Mangalia, județul Constanța, și „Fostele închisori comuniste din România”, respectiv Fortul nr. 13 Jilava, închisorile de la Râmnicu Sărat, Pitești, respectiv fostele penitenciare de la Făgăraș și Sighetul Marmației.
Închisoarea de la Râmnicu Sărat este atestată pentru prima dată într-un document datând din octombrie 1901. Închisoarea a primit mai întâi deținuți de drept comun, pentru ca mai apoi, din 1938, să fie folosită pentru deținuții politici.
„După instalarea dictaturii regelui Carol al II-lea, la Râmnicu Sărat au ajuns primii deţinuţi politici, mai exact vârfurile Mişcării Legionare, printre care şi Corneliu Zelea Codreanu, asasinat împreună cu alţi 14 legionari, <Nicadorii> şi <Decemvirii>, în drumul spre închisoarea Jilava în noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938. După 1940 au fost transferate la Râmnicu Sărat Ana Pauker şi Liuba Chişinevschi, aspect speculat ulterior de propaganda comunistă. Astfel, într-un articol din 1950, regimul comunist blama condiţiile şi tratamentul aplicat fruntaşelor comuniste în închisoarea de la Râmnicu Sărat. După instaurarea totalitarismului roşu, în închisoarea de la Râmnicu Sărat a ajuns o serie de reprezentanţi ai grupărilor politice, clerici greco-catolici şi romano-catolici, precum şi alţi indezirabili”, se arată pe site-ul memorialulramnicusarat.ro. Cei care au ajuns aici erau consideraţi „duşmani de clasă”, „bandiţi” şi „contrarevoluţionari”.
Din 1955, închisoarea a găzduit o mare parte a elitei ţărăniste care supravieţuise altor închisori. Aici au ajuns personalități precum Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Victor Rădulescu Pogoneanu, Nicolae Adamescu, Victor Anca, Corneliu Coposu, Mihai Balica, Jenică Arnăutu, Ioan Bărbuş, Ion Ovidiu Borcea, Mălin Boşca, Alexandru Bratu, Ion Diaconescu, Constantin Hagea, Ion Puiu, Cornel Velţeanu, Augustin Vişa, Ion Lugoşianu şi alţii. O altă figură reprezentativă care apare printre deţinuţii de la Râmnicu Sărat a fost liderul social-democrat Constantin Titel-Petrescu. Un alt grup de deţinuţi a fost acela al reprezentanţilor fostei guvernări antonesciene.
Închisoarea de la Râmnicu Sărat a fost închisă în mod oficial în aprilie 1963. După 1963, închisoarea a fost folosită ca depozit.
