Data de 1 august marchează pentru mediul rural începutul unui interval de timp bogat în activități gospodărești și casnice, precum coborârea vitelor de la munte și retezatul stupilor, și poartă numele de „Ziua Macoveilor”, „Macoveii”, „cap de post“ sau „Paștele vițeilor”.
În mentalul colectiv, perioadele de tranziţie ale anului, al schimbării ciclurilor sezoniere, cum este acesta, sunt patronate de divinități de tip zoomorf, iar Macaveiul reunește trei protagoniști ai lumii animale: ursul, cerbul și albina. În popor se spune că acum începe sezonul de împerechere al urșilor. De aceea, în calendarul popular, ziua de 1 august mai poartă numele și de „Macoveiul ursului”, „Ziua Ursului” sau „Împuiatul urșilor”.
După vechiul calendar, Macaveiul era serbat la 14 august, și era urmat, patru zile mai târziu, de o altă sărbătoare populară, „Pobrejenie” sau „Schimbarea la Faţă”. Numele de Macavei, face referință și la cei şapte fraţi Macabei, fiii Salomoniei şi ucenicii lui Eleazar. Aceștia au condus o revoltă împotriva asupririi regelui sirian, în anul 167 î.e.n., și au fost martirizați. În calendarul creștin ortodox, se arată că în ziua de 1 august, Biserica prăznuieşte scoaterea lemnelor Sfintei Cruci. Acest obicei a fost instituit pentru prevenirea molimelor și incendiilor, frecvente în perioada de vară.
De asemenea, data de 1 august este și prima zi din Postul Adormirii Maicii Domnului, unul dintre cele mai importante posturi de peste an care îi pregătește pe credincioși pentru cele trei sărbători ale lunii august și anume „Schimbarea la față”, care se prăznuiește în data de 6 august, și „Adormirea Maicii Domnului”, în data de 15 august, și „Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”, pe 29 august. Aceste zile de post amintesc tuturor de virtuțile Maicii Domnului şi de postul pe care aceasta l-a ţinut înainte de mutarea la cele veșnice.
Pe parcursul celor două săptămâni, credincioșii se roagă la Maica Domnului și citesc în special Acatistul şi Paraclisul Maicii Domnului.
„Românii au un cult deosebit faţă de Maica Domnului. Toţi voievozii români au zidit biserici şi mănăstiri cu hramuri în cinstea Maicii Domnului. Poeţii români i-au dedicat cele mai frumoase poezii. Mulţi pictori români au zugrăvit-o pe Maica Domnului în cele mai frumoase culori. Călugării de la Muntele Athos din Grecia au numit-o «OCROTITOAREA ROMÂNIEI», iar ţara noastră este numită «GRĂDINA MAICII DOMNULUI» (…) Dintre toţi sfinţii, cea mai aleasă şi preamărită este Sfânta FECIOARA MARIA, numită şi MAICA DOMNULUI, deoarece ea L-a născut prin puterea DUHULUI SFÂNT pe Mântuitorul IISUS HRISTOS FIUL LUI DUMNEZEU. De la un capăt la celălalt, Sfânta Scriptură, Cartea lui Dumnezeu, ne oferă atâtea mărturii şi dovezi biblice despre cinstirea după cuviinţă a Maicii Domnului. Noi creştinii o cinstim în primul rând pentru că Însuşi DUMNEZEU a cinstit-o prin alegerea ei dintre toate fiinţele pământeşti, ca ea să-L nască pe IISUS HRISTOS”, explică părintele Mihail Milea în lucrarea „Mărturii în lumina dreptei credințe”.
Originea acestui post, arată ziarul lumina.ro „a fost fixată în secolul al 5-lea, la Ierusalim, după care practica de a posti în cinstea Maicii Domnului s-a generalizat în tot Imperiul Bizantin. De fapt, era un lucru firesc acela de a se generaliza în Biserică o perioadă dedicată Maicii Domnului, în care creştinii să postească şi să se roage mai intens, deoarece în acest fel este exprimată concret evlavia Bisericii faţă de Fecioara Maria, cea din care S-a întrupat Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu şi S-a făcut Om pentru mântuirea noastră. Aşadar, postind în cinstea Maicii Domnului o venerăm pe ea şi îi aducem slavă Fiului ei, Iisus Hristos Mântuitorul lumii. Maica Domnului este persoana cea mai însemnată dintre toţi sfinţii, pentru că a acceptat ca Fiul lui Dumnezeu să ia trup din ea şi să Se nască din ea. Aşadar, zămislirea şi naşterea Fiului este un act care pune în valoare voinţa Fecioarei Maria de a se face ascultătoare voinţei divine. De aceea, răspunsul ei oferit Arhanghelului Gavriil, «Fie mie după cuvântul tău!», este socotit consimţământul întregii firi omeneşti exprimat prin consimţământul personal al Maicii Domnului”.
Potrivit cimec.ro există obiceiuri și tradiții specifice acestei perioade de post cuprinsă între Macavei (1 august) şi Sântămăria Mare (15 august), cunoscută în calendarul popular, sub numele de „Postul Sântămăriei”. Despre Postul Sfântă-Măriei Mari, informează cimec.ro, se povestește că ar fi fost rupt din Postul Paștelui, pentru a ușura cel mai lung post de peste an și era ținut cu mare strictețe, având o singură dezlegare la peşte la „Probejenie”, pe 6 august, și cu interdicție privind utilizarea untdelemnului și vinului. În legendele populare se povestește că la Adormirea Maicii Domnului toți pomii cu roadele cele mai frumoase s-au întâlnit și, dând ce avea fiecare mai bun, au alcătuit un pom ce a fost purtat în fața procesiunii. Dovleacul și porumbul au făcut un buchet de floarea-soarelui pe care l-au așezat pe coșciug. Se spune că, de atunci, dovleacul și porumbul îngălbenesc la sărbătoarea Adormirii.
