Izvoare narative despre Buzău şi buzoieni în anii Primului Război Mondial (III) | „Strălucite afaceri băneşti” pe spinarea popu­laţiei româneşti

Unii dintre oamenii politici ai timpului, şi nu numai, au consem­nat amin­tiri sau impresii din anii Primului Război Mondial (note zil­nice, memorii etc.), unele dintre scrieri având şi referiri despre Buzău şi evenimente petrecute în oraş sau în judeţ.

Regina Maria, care a fost de câteva ori oaspete la Vila „Albatros”, a ţinut să noteze câteva impresii:

„Alexandru Marghiloman era omul elegant al partidului, bine îmbrăcat, zâmbitor, apropiat și plăcut în purtare. Era bogat, ținea cai de curse și avea o casă întocmită cu belșug. Îi plăcea să primească și primirile lui dovedeau o largă risipă și oarecare dorință de a uimi. Relațiile noastre înfățișau pentru mine latura plăcută și ușoară a vieții; la el politica părea de mai mică însemnătate decât câștigătorii derbiului, decât Parisul și eleganţele modei.

În locuința lui de vară de lângă Buzău soția lui, născută Știrbei (mai târziu d-na Ion Brătianu) de care am mai vorbit, îl ajutase să întocmească o prea frumoasă grădină. Tot acolo își avea herghelia. Ne plăcea foarte mult să mergem la Vila Albatros; ne aducea aminte de viața în țările străine; îmi plăceau caii și prețuiam mult căpșunele cultivate, precum și frumoșii trandafiri care deosebeau casa lor. O zi petrecută la vila lui Marghiloman era totdeauna o zi plăcută și Marghiloman ne făcea să uităm cu totul că era ministru”.

*

Elena Negrescu, soţia contraamiralului Nicolae Negrescu, comandantul Diviziei de Dunăre, refugiată la Buzău, la familia paternă (G. Constantinescu), într-un caiet de în­semnări, nota la 2 ianuarie 1918: „Seara a venit domnul Te­odoru, care mi-a spus că Iarca și Ioaniţescu (Constantin Iarca şi Pompiliu Ioani­ţescu, primarul şi ajutorul de primar, n.n.) fac stră­­lucite afaceri băneşti pe spinarea popu­laţiei româneşti. Amândoi erau fu­rioşi pe mine că mă plânsesem autorită­ţilor germane de ei. Puţin îmi pasă, am să mă mai plâng”. La 22 februarie 1918 amintea: „Aici a avut loc un banchet la care au fost poftiţi Iarca și Ioaniţescu. Aflu că amândoi s-au sărutat cu nemţii. Iar la 10 martie 1918 nota: „Ofiţerul Leihauzer, de la serviciul paşa­poarte îi căinează pe băştinaşi. A descris autori­tăţile noastre, rămase la Buzău, în culori triste spunând că au dat dovadă de calităţi morale cât mai josnice”.

*

Într-un studiu  apărut în anul 2000 sunt şi câteva informaţii care privesc evenimente petrecute în judeţul Buzău. Se face menţiunea că „Într-un sat de dincolo de Schitul Ciolanului – se arată într-o relatare – am văzut cum un ofițer german umbla din casă în casă cu patru soldați și cu doi câini dresați, căutând după alimente; câinii indicau locul unde bieții oameni își îngropaseră în pământ anumite articole de hrană, haine, rufe etc.”.

Iar când este vorba de modul de a se comporta al ocupanţilor, se preci­zează: „Li se ia sătenilor totul, fără nici o plată, ignorând cu totul protestele, țipetele femeilor și copiilor. Am văzut o biată femeie care, cu cei opt copii ai săi, s-a pus în genunchi înaintea ungurului ca să nu o lase să moară de foame. Ungurul a lovit-o cu piciorul! I-am văzut în Buzău oprind o femeie cu căruța, deshămându-i calul și prinzându-l la căruța lor; femeia a rămas bocindu-se cu căruța în drum”;

„În unele orașe ocupate, precum București și Buzău, prin afișe se aducea la cunoștință populației că toți bărbații români între 16 și 46 de ani cu serviciul militar satisfăcut sau nu, trebuiau să se prezinte în fața autorităților militare ger­mane. Circula zvonul că urmau să fie transportați în Germania pentru diverse munci în scopul suplinirii bărbaților trimiși pe front”;

„În țară, tabere de prizonieri români erau la Focșani și Râmnicu Sărat. Ei erau folosiți la săparea tranșeelor și adăposturilor pentru armata ocupantă, la transportul munițiilor și hranei, la trasul căruțelor, fiind adesea insultați și loviți. În tabăra de la Râmnicu Sărat, din peste 5.000 de prizonieri, au supraviețuit mai puțin de 2.000”.

*

Într-o altă lucrare găsim alte informaţii care se referă la judeţul Buzău, pe care le prezentăm în continuare:

„Deși se găseau într-o situație foarte grea, Armata I și a II-a română au mai găsit totuși resurse să susțină, în timpul retragerii, unele bătălii mai mari precum cele de la Râmnicu Sărat și Focșani, dar care s-au soldat cu victoria inamicului, permițându-i să înainteze până la limita cursului inferior al Siretului. În același timp însă, rezistența eroică a forțelor de sub comanda generalului Eremia Grigorescu, pe linia Carpaților Orientali, nu a lăsat nicio speranță de in­fil­­trare a dușmanului în Moldova pe această direcție, fixându-l în zona mun­toasă”;

„Sub aspect administrativ, zona cotropită a inclus o suprafață de peste 100.000 kmp din totalul de 130.903 kmp, cât avea România în ajunul războiului. Sub ocupație au căzut 22 de județe, din 34 câte existau în anul 1916. Ne referim la județul Putna (ocupat în parte), la județele din cadrul Olteniei (Dolj, Gorj, Mehedinți, Romanați și Vâlcea), la județele din Muntenia în număr de 12 (Argeș, Brăila, Buzău, Dâmbovița, Ilfov, Ialomița, Muscel, Olt, Prahova, Rm. Sărat, Teleorman, Vlașca) și la județele dobrogene (Caliacra, Constanța, Du­rostor, Tulcea)”;

„Situat în nord-estul Munteniei, județul Buzău avea în anul 1916 două orașe (Buzău și Mizil) și 97 de comune organizate în 9 plase. Principala țintă urmărită de părțile adverse după ocuparea capitalei a constituit-o pătrunderea în Moldova, spre care au fost orientate forțe considerabile. Retragerea trupelor ro­mâne și rusești spre Râmnicu Sărat și Brăila a dat posibilitatea inamicului să ocupe în întregime și județul Buzău, în cursul lunii decembrie. Reședința ju­de­țului a fost invadată în noaptea de 1 spre 2 decembrie 1916-st.v. de că­tre Divizia a XII-a Bavareză de Cavalerie”;

„Județul Rm. Sărat a ocupat zona din colțul nord-estic al Munteniei, cu­prin­zând în anul 1916 un oraș (Rm. Sărat) și 76 de comune grupate pe 6 plase. Teritoriul județului Rm. Sărat, ca și cele ale județelor învecinate, au constituit, începând cu luna decembrie până la încheierea păcii separate, principalul loc al desfășurării operațiilor militare ce au urmat”;

„Grupul Morgen a reușit să ocupe la 14/27 decembrie Rm. Sărat punând apoi stăpânire împreună cu alte trupe dușmane pe întregul județ”;

„În județele Buzău și Râmnicu Sărat, comandaturile de etapă au acționat în interesul trupelor dușmane de operații și depindeau de comandamentul Armatei  IX-a”;

„Întreaga zonă a teritoriului românesc vremelnic cotropit a fost cuprinsă ca imensă pânză de păianjen de către poliția militară de ocupație care-și exercita rolul coercitiv și de spionaj și contraspionaj pe seama populației române (…)

Poliția decampanie a Armatei a IX-a, cu județele: Buzău, Putna, Rm. Sărat și Brăila avea un număr corespunzător de oficii polițienești cu sediile la Buzău, Focșani, Rm. Sărat, Brăila”;

„În zona operațiilor militare (județele Buzău, Rm. Sărat, Putna și Brăila) existau 42 moșii cuprinzând în total 36.296 ha ce se administrau prin arendare în loturi mici țăranilor, aducând un venit anual de 1.289.000 lei”;

„Puterile invadatoare au continuat cu aceeași intensitate acțiunea de rechiziționare a animalelor de la populație în tot cursul anului 1918, până la retragere. Pretura plășii Slănic-Beceni județul Buzău, sesiza, de pildă, Prefectura Buzău la 5 noiembrie 1918, despre ordinul emis de Etapa 246 privind ridicarea forțată din comunele Cărpiniștea, Beceni și Niculești a câte 150 capete bovine, în total 450”;

„În multe din județele căzute sub ocupația dușmană-suprafața acoperită cu păduri depășea cifra de 100.000 ha, județul Buzău deținea 117.900 ha”;

„Bogatele resurse lemnoase ale județului Buzău au îngăduit și aici dezvoltarea industriei forestiere. Se remarcă în special Societatea anonimă fostă P.C.Göetz, cu centrul principal în Nehoiu-Buzău. În momentul ocupării teritoriului țării, forța motrice a acestei unități era de 2.255 CP și realiza o producție anuală în valoare de 6.965.644 lei”;

„Forțele de ocupație au lăsat o dureroasă amintire în urma lor prin comportamentul inuman manifestat față de populația cotropită și prin barbarismele comise (…) În cadrul județului Râmnicu Sărat, pe lângă faptul că au fost asasinate 110 persoane și s-au comis numeroase acte de vandalism, se adaugă și omorârea unui grup de femei din comuna Bisoca, prin aruncarea lor dezbrăcate în zăpadă, pe motiv că erau bolnave și nu puteau munci”;

„În județul Buzău s-au ridicat, după retragerea trupelor străine, numeroase glasuri de protest ale cetățenilor la adresa primarilor și notarilor din comunele: Glodeanu-Cârlig, Brăești, Policiori, Ciolanu, Fundeni-Zărnești sau a polițiștilor din Buzău care, în vremea ocupației, au comis numeroase abuzuri pe seama populației, jefuind fără cruțare pe locuitori și persecutându-i în colaborare cu forțele inamice”;

„Într-o serie de localități (din, n.n.) județul Rm. Sărat, lupta împotriva sechestrării bunurilor a cunoscut forme dramatice, mai mulți locuitori fiind executați (…) Modul în care populația a acționat în direcția înfruntării inamicului (…) a îmbrăcat diferite aspecte. Amintim, de pildă, ordinul comandantului etapelor Rm. Sărat din 23 mar­tie 1917, prin care li se interzicea locuitorilor părăsirea domiciliului înainte de ora șapte”.

(Va urma)