Sărbătoarea din ajunul Floriilor este strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania de către Iisus Hristos. Este cunoscută în popor drept „Moşii de Florii”, când se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate.
În această zi, potrivit rânduielilor bisericești, la fiecare pomenire a celor adormiți, Lazăr este chemat să se roage pentru ei: „Pentru rugăciunile Sfântului și Dreptului Lazăr cel înviat a patra zi din morți”.
Tradițiile și obiceiurile specifice Floriilor diferă de la o zonă la alta. Astfel, în ajunul acestei zile, în Muntenia și Dobrogea se făcea un ceremonial complex, după modelul colindelor, dedicat lui Lazăr sau Lăzărică, zeitate a vegetației. Fetele obișnuiau să caute a afla prin diferite metode, dacă se vor căsători sau nu în anul în curs.
În anumite regiuni, la miezul nopții, fetele fierb busuioc, iar apa este folosită în ziua de Florii pentru a-și spăla părul, care astfel va fi frumos și strălucitor.
În această zi, gospodina casei scoate în curte veșmintele și le scutură de praf, în mod simbolic de tot ceea ce este rău.
Potrivit tradiției, în Sâmbăta lui Lazăr, dinaintea Floriilor, la sate femeile nu torc deloc pentru ca nu cumva morții, care se spune că așteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ.
