FOTO | Operele mai puțin cunoscute ale lui Eminescu, în volumul profesoarei Aurora Ionescu

„Vreme trece, vreme vine“, așa cum spune poetul, dar important este și ce rămâne în urma noastră. Sigur v-ați dat seama că este vorba despre poetul Mihai Eminescu, în urma căruia au rămas opere ce au marcat literatura românească și universală. Cu gândul acesta, la ceea ce rămâne în urmă, profesoara de limba română Aurora Ionescu, pasionată de opera eminesciană, continuă studiul ei și după pensionare și, cu un salt remarcabil peste nemărginimea timpului, a adus în fața elevilor un volum intitulat „Lirica și dramaturgia eminesciană”.
Acesta este cel de-al treilea volum al profesoarei Aurora Ionescu, pe care l-a lansat la Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul”, în prezența directorului, pr. prof. dr. Gheorghe Sava-Popa, a cadrelor didactice și a elevilor clasei a XI-a, coordonați de dirigintele lor, pr. prof. dr. Mihail Milea, care au și realizat un scurt moment literar–artistic inspirat din operele eminesciene. „Teatrul lui Eminescu” și „Comicul între mister și luciditate la Gogol și Caragiale” sunt celelalte două volume publicate de profesoara Aurora Ionescu în vremea în care se afla la catedra de Limba română a Liceului Economic din Buzău. Ea colaborează în continuare cu liceul și cu colegii, în special cu Emilia-Elena Bodea, inspector de management, dar a ținut ca acest volum să fie lansat mai întâi la Seminar din mai multe considerente. Iată ce mărturisește autoarea volumului: „Nu am lansat cartea la Economic pentru că fusese deja ziua școlii și ei făceau simulări și am zis că o să fac acest lucru mai târziu, în «Săptămâna altfel». Am ales să organizez evenimentul de lansare a cărții la Seminar pentru că este o școală cu prestigiu și pentru că domnul director al liceului este în parohie, în 23 august, la Biserica «Sf. Parascheva». De asemenea, am beneficiat de sprijin din partea ÎPS Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, care m-a sponsorizat și a acoperit un sfert din prețul cărții. M-am bucurat foarte mult, pentru că a fost singurul sprijin din oraș”.
„… să îmi împlinesc visul și să îmi extind cercetarea”
Realizarea volumului reprezintă o veche dorință a sa, pe care a dus-o la îndeplinire, după trei-patru ani de muncă asiduă, poate și pentru că a primit încurajări, de la persoane avizate, încă de la apariția primului său volum, „o carte mai subțirică”, dar bogată în informație. „La prima carte, «Teatrul lui Eminescu», domnul profesor Paul Androne – atunci inspector la română -, m-a sfătuit să extind cercetarea, după ce a văzut bibliografia. A fost și domnul profesor universitar Mihai Zamfir de la București. Acesta din urmă a venit atunci când mi-am dat gradul I și mi-a zis: «Este cercetare pură; să mai continuați». De aceea, am zis că, dacă am ieșit la pensie, să îmi împlinesc visul și să îmi extind cercetarea făcând legătura între lirica și dramaturgia eminesciană, mai ales că unele teme și motive se regăsesc și unele texte – am dovedit în carte – care s-au dus din textul dramaturgic din poezie și invers. Unele poezii erau încorporate în unele replici din teatrul eminescian, teatru care nu a fost terminat. Marele profesor Petru Creția a reușit să adune la un loc aceste texte. O singură piesă a fost terminată de Eminescu, dar celelalte au fost încorporate, pentru că, în proiectul eminescian urma să facă un dodecameron pornind de la istoria noastră, cu războiul lui Decebal, care este prezentat și în «Memento mori», cu «Dacia Felix», apoi cu Ștefan cel Mare, în dinastia Mușatinilor, cu Ștefăniță Vodă, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu. Voia să facă un periplu prin istoria națională; însă știm cât de puțin a trăit și câte neajunsuri a avut și le-a lăsat în manuscris. Domnul academician Eugen Simion, care mi-a fost profesor și care ne-a părăsit în urmă cu câteva luni, a fost de acord să se editeze manuscrisele eminesciene și datorită dânsului și cercetătorilor de la Academie a fost posibilă redactarea acelor caiete, pentru că, așa cum spunea Nicolae Iorga, «orice rând al lui Eminescu ar trebui tipărit»”, spune profesoara Aurora Ionescu.
O mare încercare să scrii azi despre Eminescu!
În acest volum, am constatat cu bucurie că profesoara de limba şi literatura română, cu pregătire filologică, poate avea şi serioase preocupări teologice în analiza unor poezii mai puțin cunoscute ale poetului. Este vorba despre poezia religioasă, precum „Doina”, apoi poeziile „Rugăciune”, „Răsai asupra mea” și „Învierea”. „Sunt poezii care nu se predau în liceu și am insistat asupra lor pentru că Eminescu este și un poet care prin toată ființa lui a vibrat și prețuia istoria, religia, credința noastră strămoșească. Am vrut să realizez o privire sintetică asupra acestui mare poet”, evocă autoarea imaginea poetului național Mihai Eminescu, prin marile lui creaţii, rod al întâlnirilor cu Dumnezeu în iubire, pentru că el nu este numai autorul imnurilor „mariane” sau al unor poezii în care se celebrează marile sărbători ale creştinătăţii („Colinde, colinde”, „Învierea”), ci şi un poet al iubirii creştine, poezia lui erotică fiind învăluită de o aură de sacralitate.
Profesoara Aurora Ionescu amintește și despre studiul realizat de Înalt Preafinţitul Arhiepiscop Bartolomeu Anania care susţinea că există în opera lui Eminescu texte de o sensibilitate creştină autentică: „Rugăciune”, „Colinde, colinde”, „Învierea”, „Christ”, „Răsai asupra mea”, cărora li se adaugă poezii în care, deşi sentimentul religios nu este declarat, el poate simboliza un act de credinţă din care răzbate prezenţa sacrului: „Luceafărul”, „Melancolie”, „Scrisoarea I”, „Venere şi Madonă”, „Mortua est”, „Rugăciunea unui dac”, „Cu mâne zilele-ţi adaogi”, „Sara pe deal”, „Atât de fragedă…”, „Speranţa”, „Dumnezeu şi om”, „Din cerurile-albastre”, „De ce nu-mi vii”, care dovedesc religiozitatea poetului.
Formată la Liceul Pedagogic

Aurora Ionescu este absolventă a Liceului Pedagogic, promoția 1974; este perioada despre care își amintește cu drag, mai ales la capitolul mentori. „Am fost la «Pedagogic» și am avut profesori pe doamna Floarea Marinache și pe doamna Emilia Benescu. Erau foarte mândre că le-am urmat cariera și am avut această pasiune pentru Eminescu”, mărturisește Aurora Ionescu. De aceea, o parte dintre volumele sale vor ajunge și la biblioteca Liceului Pedagogic. „Am luat legătura cu doamna directoare, doamna Iacob și cu Paul Androne și am stabilit ca la ziua liceului, în aprilie, să mai donez cărți, în «Săptămâna altfel»”, afirmă Aurora Ionescu. Alte cărți au ajuns în biblioteca Seminarului, iar o altă parte vor ajunge la Liceul Economic.
În perioada Liceului a căpătat o mare experiență pedagogică și mărturisește că regretă măsurile care ar putea duce la desființarea acestor instituții. „Desființarea este o mare greșeală; Liceul Pedagogic este un liceu cu tradiție. Se făceau cinci ani. Cu practică. Noi făceam practică din anul III, iar în anul V aveam comasate ore o jumătate de semestru la o școală. Eu am fost la Școala Nr. 15, unde era director o doamnă Ionescu; aici aveam posibilitatea să facem practică și aveam o bază solidă când terminam, ca să nu ne fie teamă, să mergem mai departe pe propriile forțe. Astăzi la clasele I-IV sunt foarte mulți profesori care predau și se generalizează acest sistem cu studii superioare. Cea mai multă practică se face însă la liceu și nu la facultate”, mai spune cadrul didactic buzoian.




