Bilanț buzoian: 33 de ani, 47 morți la Revoluție, un parlamentar suspectat că a tras în eroii Timișoarei

Astăzi se împlinesc 33 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, mișcare populară anticomunistă căreia Buzăul i-a plătit din plin tributul de sânge. 47 de buzoieni au murit în acele zile, în municipiul declarat oraș-martir și în alte orașe din țară.

După 33 de ani, Buzăul a izbutit performanța de a fi reprezentat în Parlament de un militar care a acționat în acele zile la Timișoara și care este suspectat că ar fi ordonat foc asupra demonstranților din orașul în care s-a aprins flacăra Revoluției. De aemenea, Justiția se screme să îi pedepsească pe autorii morali ai masacrelor asupra civililor nevinovați, printre care și primul parlamentar de import din istoria contemporană a Buzăului, Gelu Voican Voiculescu.

47 de buzoieni au murit în Revoluție

25 dintre eroii martiri ai Revoluției din decembrie 1989 au murit pe raza judeţului Buzău, iar alţi 22, în Bucureşti, Braşov, Hunedoara, Târgovişte şi Timişoara.

Iată lista martirilor buzoieni din Revoluţia Română: Dumitru Alexandru, Pavel Androne, Vasile Antemir, Costică Apostoiu, Vasile Apostol, Valerică Bălan, Anton Baltac, Stroe Bobeş, Petru Bogdan, Diogene Burlacu, Traian Buzea, Petre Caraliu, Romeo Ciocârlan, Florica Ciortan, Alexandru Ciulin, Ion Constantin, Nicolae Cristea, Florin Cristian, Costel Dan, Costel Dascălu, Titi Dumitrache, Daniela Fercu, Iulian Florin, Dorin Hagima, Gheorghe Iacob, Traian Ilieş, Maricel Luiuz, Dorel Mănăilă, Săndel Marin, Alexandru Marinescu, Ştefan Mocanu, Mircea Munteanu, Ion Pălădoiu, Cătălin Patulea, Laurenţiu Purcherea, Viorel Samoilă, Costel Stan, Maria Tătăranu, Nicolae Tisăianu, Aurel Toader, Iulian Toader, Gheorghe Tudor, Stănică Vâlculescu, Constantin Vlad, Vasile Voican, Constantin Voinea şi Nicolae Zaharia.

O noapte de groază

Noaptea de 23 spre 24 decembrie a fost una de groază pentru buzoienii înspăimântaţi deja de evenimentele produse încă din seara de 22 decembrie, când în oraș a început să se tragă. Zvonurile circulau cu rapiditate în rândul populaţiei, iar militarii şi gărzile patriotice se pregăteau de un adevărat război. Pentru că exista riscul ca „teroriştii” să intre peste civili în locuinţe, oamenii erau sfătuiţi de binevoitori să blocheze intrările în blocuri şi să facă de pază cu rândul.

Primul foc de armă s-a tras la Buzău în Piaţa Dacia în după amiaza zilei de 22 decembrie. Era un glonţ rătăcit, tras de la distanţă, care nu a rănit pe nimeni. Detaşamentele de militari ajunse în centrul Buzăului îndemnau deja populaţia să plece către case.

În noaptea de 22 spre 23 s-au dat lupte grele în zona centrală a oraşului, între revoluţionarii din Palatul Comunal şi „teroriştii” ascunşi în Tribunal şi în anumite puncte-cheie din zona centrală. Armata le-a sărit în ajutor revoluţionarilor cu TAB-uri şi tancuri, iar în dimineaţa zilei de 23 decembrie a fost incendiat acoperişul Tribunalului, arhiva fiind distrusă.

În ziua de 23 decembrie „teroriştii” au fost zăriţi în zona şcolii generale din cartierul Micro 14, situat lângă unitatea militară de paraşutişti. După câteva rafale de arme automate ţintite către zonele unde martorii susţineau că au văzut cu ochii lor terorişti, blindatele uşoare ale armatei au plecat către centru. La lăsarea serii însă a devenit clar că ţintele aşa zişilor terorişti aveau să fie unităţile militare de paraşutişti şi de transmisiuni, ştiut fiind faptul că sediul Armatei a 2-a se afla la Buzău.

Lupte în Bariera Ploieşti

Cele mai intense lupte, soldate cu decese, s-au dus în Bariera Ploieşti. Dinspre cimitirul Eroilor se trăgea intens spre unităţile militare, iar militarii au răspuns pe măsură. „S-a tras spre unitatea militară din zona podului Drăgaica chiar şi dintr-o locomotivă staţionată în Depoul CFR. În altă zi, un individ în uniformă de miliţian a tras cu pistolul în direcţia militarilor din unitate. După câteva secunde, a dispărut. Din fericire, gloanţele trase de bărbat nu au atins pe nimeni dintre cei prezenţi în curte. Un alt individ se afla pe acoperişul blocului Olimpic. Era îmbracat cu o geacă neagră. A tras în noi timp de câteva minute, apoi s-a făcut nevăzut”, a povestit un militar buzoian pentru „Adevărul”.

La fabrica de mase plastice Chimica (actuala Romcarbon), muncitorii din cadrul gărzilor patriotice instalaseră o mitralieră. Sub influenţa băuturilor alcoolice, aceştia trăgeau în toate autovehiculele ce păreau suspecte. Cei mai mulţi buzoieni au murit răpuşi de rafalele celor care au primit arme, nu puţini la număr şi majoritatea sub influenţa băuturilor alcoolice, dar şi a militarilor în termen, slab instruiţi, în locul instrucţiei ei fiind trimişi la muncile câmpului.

Lupte la Palat

Palatul Comunal, care găzduia Comitetul Municipal al Partidului Comunist Român, a fost locul unde s-au înregistrat cele mai multe decese în Revoluţia din Buzău.

Un caz notoriu este cel al lui Vasile Apostol, de 53 de ani, operator chimist la Romcarbon, care pe 24 decembrie a fost împuşcat cu 18 gloanţe. Fusese omorât de un căpitan de securitate convertit atunci în ofiţer de gărzi patriotice. Ucigaşul a fost condamnat la 22 de ani de închisoare.

Tot în Palatul Comunal au murit Aurel Toader, de 39 de ani, ucis de un căpitan de securitate, şi Nicolae Zaharia, angajat la Oficiul Județean de Turism Buzău, care a fost găsit fără suflare, cu patru gloanţe în cap. Fusese omorât de un locotenent major de armată, identificat ulterior.

Tot aici, Constantin Voinea, de 33 de ani, matriţer la Contactoare, a fost împuşcat în torace de căpitanul de securitate Radu Gheorghe. Acesta l-a împuşcat şi pe Anton Baltac, un tractorist de 28 de ani, care a murit după ce un glonţ i-a intrat în gât. Securistul a primit nouă ani de puşcărie.

Un episod al Revoluţiei învăluit încă în mister, a avut loc pe 24 decembrie, în zona Episcopiei. În urma unui schimb de focuri, căpitanul de armată Dorin Hagima, de 45 de ani, a fost împuşcat în cap de o patrulă a miliţiei. În acelaşi loc şi-a găsit sfârşitul, tot în urma unei rafale de mitralieră trasă de miliţieni, şi locotenentul de securitate Săndel Marin.

Salvare mitraliată

Un caz impresionant este şi cel al asistentei Maria Tătăranu, în vârstă de 59 de ani, de la Ambulanţa Buzău. Pe 25 decembrie a fost împuşcată de militari în termen în abdomen, la intrarea în unitatea militară de transmisiuni din Bariera Ploieşti, în ambulanţa cu care mergea să ia răniţii. În această zonă, pe 25 decembrie au fost schimburi dure de foc între unitatea de transmisiuni şi o alta, din zona aerodromului. Au murit atunci maistrul militar Dumitru Alexandru, sergentul major Vasile Antemir şi geodezul Nicolae Cristea.

Un alt front al Revoluţiei, cu urmări dramatice, a fost şi unitatea militară de bruiaj electronic din Crâng. Maiorul Gheorghe Iacob a fost împuşcat cu o rafală de mitralieră de către căpitanul Alexandru Sceriba, care a vrut să preia comanda unităţii. Ulterior, a fost ucis şi el. În schimbul de focuri din unitate a murit şi subofiţerul Vasile Voican.