Roxelana RADU
A trecut și 2025. Spun asta cu un fel de ușurare. Despre fiecare an spunem cu toții că a fost greu, dar parcă niciunul ca acesta. N-o să reiau explicațiile și argumentele, ori cauzele și motivele, pentru că le știm prea bine. Șase rânduri de alegeri, anularea primului tur al alegerilor prezidențiale, dezastrul economic al României la final de 2024, măsurile de austeritate care au lovit în populație etc. Despre fiecare din acestea am scris la vremea respectivă, căci fiecare în parte poate constitui o temă de discuție în sine.
Despre anularea alegerilor, raportul de activitate prezentat zilele acestea în Parlament de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, menționează clar existența atacurilor cibernetice care au avut ca scop influențarea corectitudinii procesului electoral. Și mai spune CSAT un lucru îngrijorător, și anume că în actualul context de Securitate, România (alături de alte state de pe Flancul Estic al NATO) a devenit o prioritate pentru acțiunile unor actori precum Federația Rusă. Iată că pohta ce-a pohtit cândva Rusia e mai de actualitate ca oricând, jinduind dumneaei de bună seamă, cu nostalgie, la trecute vremi – nu de domni și domnițe, ci de destabilizare și sfere de influență muscălească. Dar să nu vă închipuiți că toată lumea a simțit glonțul trecându-i pe la ureche. Unii tânjesc și acum după vremile acelea trecute. Se străduia cineva deunăzi să mă convingă cât de bine era înainte de ’89, și cum n-a murit nimeni de foame, și cum „ăştia de-acum” au vândut țara străinilor și ne-au transformat în slugile Europei. Suntem în 2026 și unii încă își amintesc cu dor și alean de vocea dogită articulând împiedicat și bolovănos la miezul nopții „Dragi tovarăși și pretini!”. Îi recunoști cu ușurință, înfierează numaidecât „cu mânie proletară” pe oricine este și gândește altfel decât ei. Îi vezi de multe ori cu o fâșie de tricolor pe care-l mototolesc în fel și chip, agățându-l la gât pe post de fular, sau punându-l pe cap în chip de broboadă, mimând ostentativ ceea ce nu poate fi mimat niciodată.
Dar hai să vedem cum prestația excepțională a dirijorului canadian Yannick Nézet‑Séguin în cadrul Concertului de Anul Nou de la Viena 2026, a fost prilej de execuție publică făcută de către o parte din români, pe rețelele sociale. De ce? Pentru că acest profesionist desăvârșit – director muzical al Operei Metropolitane din New York din 2018, director muzical al Orchestrei din Philadelphia din 2012, care conduce Orchestra Metropolitană din Montreal de 25 de ani și care este dirijor onorific al Orchestrei Filarmonice din Rotterdam -, este homosexual. Nu ne întrebăm care parte din români au declanșat „jihadul”, că știm: cei care-și spun „suveraniști” (de parcă nu ne-am dori toți suveranitatea), creștini turbați de furie ideologică (neapărat creștină și ea!) care dețin adevărul absolut, singurii care știu ce e bine și ce nu pentru popor, moraliști și înveninați, care au dezlănțuit iadul împotriva lui Yannick Nézet‑Séguin. Citesc în presă că pentru 1 ianuarie 2027 este anunțat dirijorul rus Tugan Sokhiev, care va conduce Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena. Pun pariu că niciunul din cei menționați mai sus nu va sufla atunci nicio vorbuliță despre Ceaikovski (sau chiar despre Mikhail Kuzmin). Prietenii știu de ce, nu mai intru în detalii.
Asta e, am ratat și de data asta civilitatea și toleranța, bunul-simț și umanitatea. Cum și cei nouă judecători ai Curții Constituționale au ratat posibilitatea de a rămâne în istorie cu o decizie curajoasă de validare a reformei pensiilor speciale. „Ladies and gentlemen, you missed the moment!”, am exclamat și eu precum în „Clipa” lui Dinu Săraru, văzând deznodământul care a înnodat și mai tare ițele reformei mult așteptate. Una peste alta… dum spiro, spero!
Altminteri, opt din zece români au petrecut Crăciunul acasă, în familie, în timp ce doar șase din zece români au petrecut Revelionul în altă parte decât acasă. Buzunarele-s goale, HoReCa lăcrimează nostalgic întrebându-se unde sunt încasările d’antan, vremea voucherelor de vacanță a trecut, hipermarketurile au râs la soare de fericire, iar românii cu greu s-au lăsat convinși de mega-oferte și reduceri de vacanță, preferând să stea acasă.
*
Dar s-au întâmplat și lucruri bune în România, în anul care tocmai a trecut. Și eu despre acestea vreau să vorbesc acum, la început de an nou.
Bunăoară, Cazinoul din Constanța a fost redat vizitatorilor, căci 2025 a marcat finalul restaurării clădirii simbol de la Marea Neagră, spre bucuria turiștilor. Că tot veni vorba de restaurări, chiar dacă nu s-a întâmplat la noi, ci în Hexagon, amintesc pentru informare și Notre-Dame, care a renăscut din propria cenușă, precum pasărea Phoenix. Catedrala din Paris a devenit cel mai puternic simbol global al rezilienței culturale din 2025, după finalizarea lucrărilor de restaurare exemplară.
Pentru români, 2025 a însemnat și îmbogățirea rețelei de drumuri de mare viteză cu 146 km de autostradă și drum expres (50 km din A7, între Focșani și Adjud). Iar 2026 vine cu o promisiune și mai mare: alți 250 de km noi de drumuri de mare viteză. Să tot călătorești, zic.
Și la capitolul „Sănătate” am înregistrat o reușită. Pentru Spitalul „Marie Curie”, construit exclusiv din donațiile a peste 350.000 de români și mii de companii, 2025 a fost primul an complet de funcționare. „Catedrala binelui”, așa cum a fost supranumit Spitalul „Marie Curie”, a schimbat standardele în oncologia pediatrică din România doar prin puterea societății civile, oferind condiții de tratament la nivel occidental pentru mii de copii.
Că tot vorbim despre sănătate, întrebarea „Nu cunoști pe cineva la spitalul cutare… n-ai vreun doctor de specialitatea cutare”, devenită celebră la români, a căzut în desuetudine, grație proiectului pilot de caravane medicale digitale susținut de ONG-uri, în parteneriat cu statul. Astfel, mii de vârstnici pe care nu-i mai văzuse/consultase niciun medic de ani de zile, au primit diagnosticare la distanță, grație telemedicinei care a ajuns în cele mai izolate sate din Deltă și din munții Apuseni. Prin stații mobile conectate la internet, medicii au putut prescrie tratamente în timp real. Alte caravane cu medici au oferit servicii de screening și servicii medicale generale și de specialitate, precum și servicii de educație medicală, în regim mobil, pe durata weekend-urilor.
Vești bune au venit și dinspre Ministerul Sănătății care a finalizat primul corp nou de spital județean construit de la zero în România după 1989, așa cum a anunțat ministrul Alexandru Rogobete. Este vorba despre un nou corp al Spitalului Județean de Urgență Bistrița-Năsăud, construit cu fonduri din PNRR. „Este cel mai mare proiect de sănătate realizat prin Planul Național de Redresare și Reziliență în județ și una dintre cele mai mari investiții din fonduri europene nerambursabile pentru sănătate, la nivel național”, spune ministrul.
În altă ordine de idei, în munții Făgăraș se întorc vulturii, și asta mulțumită Fundației Conservation Carpathia care, în parteneriat cu ING și comunitățile din Argeș (un consorțiu format din comunele Lerești, Rucăr și Valea Mare Pravăț), precum și cu Direcția Sanitar-Veterinară Argeș, face pași mari pentru refacerea biodiversității munților Făgăraș, în scopul reintroducerii vulturului sur (Gyps Fulvus), o specie dispărută din fauna României de mai bine de 70 de ani. Este prima inițiativă de acest fel din România, urmând exemplul țărilor care au reușit reintroducerea vulturului sur și a zăganului.
Și lucrurile nu se opresc doar la vulturi, căci vorbim și despre zimbri. Biodiversitatea continentului rămâne o prioritate și, din această perspectivă, revenirea zimbrilor în Carpați este un succes biologic total. Astfel, programele de reintroducere a zimbrilor în Munții Făgăraș și Țarcu au atins un prag de stabilitate în 2025. Rapoartele europene au menționat România în 2025, ca un exemplu de „rewilding” (resălbăticire) de succes.
Dar vești bune vin și dinspre UNESCO. În decembrie trecut, Comitetul Interguvernamental al UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a aprobat înscrierea elementului „Cobza – cunoștințe, tehnici și muzici tradiționale”, nominalizare comună a României și Republicii Moldova, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. România și Republica Moldova au demonstrat membrilor Comitetului că acest instrument tradițional este un simbol identitar cu rezonanță universală, și totodată creator de repertoriu muzical transmis din generație în generație.
Sunt voci care spun că UNESCO ne ia bunurile și identitatea, și că odată înscrise, acestea nu mai aparțin României. Nu există dezinformare mai grosolană ca aceasta! Patrimoniul UNESCO reprezintă bunuri culturale, naturale și imateriale de valoare universală excepțională, protejate de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) prin convenții internaționale (ex: Convenția privind Protecția Patrimoniului Cultural și Natural 1972) în scopul de a fi transmise generațiilor viitoare. El este considerat Patrimoniul Comun al Umanității și include situri fizice (monumente, orașe), peisaje naturale și expresii culturale vii (tradiții, ritualuri).
2025 a fost și anul în care România a urcat din coada clasamentului European la reciclarea ambalajelor. Sistemul Garanție-Returnare și-a arătat beneficiile, ambalajele de pe piață fiind recuperate în procent de peste 80%, conturând astfel cel mai mare proiect de economie circular implementat în țară. Un progres s-a înregistrat și în clasamentul global al economiilor, conform datelor Fondului Monetar Internațional (FMI) privind PIB-ul nominal. România a urcat pe poziția 41, în 2025, de pe poziția 43 în 2024, ceea ce arată o creștere a dimensiunii economiei.
Altminteri, să nu uităm că 2026 este Anul „Constantin Brâncuși”, anul în care aniversăm 150 de ani de la nașterea artistului. Și tot 2026 este și Anul „Nadia Comăneci”, când aniversăm 50 de ani de la momentul primului 10 perfect din gimnastica mondială. Două personalități emblematice ale României, doi oameni care, deși vin din timpuri diferite și-au lăsat definitiv amprenta în istoria României moderne. Doi oameni care, într-o țară care citește cel mai mult din social media și crede cel mai puțin în instituțiile staului, ar trebui să ne aducă aminte despre cine suntem și ce ne unește pe noi, românii.
