În urmă cu 130 de ani, se năștea pe 14 februarie, pe meleagurile buzoiene, poetul erou Constantin T. Stoika, în casele bătrâneşti unde bunicul său după mamă, Constantin Canella Ciorogârleanu, a înfiinţat în 1857 cea dintâi şcoală primară naţională şi a fost întemeietorul, în 1870, a primului ziar cu litere latine: „Independinţa română”. La o bătaie de pușcă de liniile germane, cu un ceas înainte să dispară într-un bombardament de artilerie, poetul Constantin T. Stoika, în vârstă de 24 de ani, îi scria mamei sale: „Iubită mamă, tu nu fi îngrijorată… Voi rămâne aici, lângă tunuri și mitraliere și poezia și arta pentru care mi-am sacrificat tinerețea întreagă mă vor învăța să mor mai frumos și mai demn”. Simţindu-şi sfârşitul aproape, i-a trimis mamei sale această scrisoare cu rugămintea că, dacă se va stinge, cărţile şi manuscriptele să le încredinţeze domnului Densuşianu pentru a le tipări. Astfel toate cele scrise de el în tranşee, când își notează zi cu zi până la retragere cele mai însemnate fapte de arme şi care apoi graţie împrejurării că nu i s-a pierdut lada de campanie unde se aflau, au fost tipărite cu ajutorul bănesc al Marelui Stat Major şi repartizate la toate corpurile de trupă din ţară, ca un adevărat catehism ostăşesc (cu o prefaţă de d. prof. O. Densușianu).
A murit eroic pe front şi a fost decorat post-mortem. El era absolvent al cursurilor Şcolii Militare de Artilerie (1915), și fusese repartizat cu gradul de sublocotenent, în Regimentul 1 grăniceri şi trimis la frontiera austro-ungară.
Cultul artei îi fusese sădit din copilărie de mama sa, Irena Canella, eleva signiorei Ricci Sebatelly de la Scala din Milano, o artistă prin temperament. Tatăl său, Titus Şt. Stoika, era proprietar de moșii, inițiator și director a multor publicații. Ultima lui poezie trimisă de pe front a fost: „Psalm către Iehova”, compusă pe muntele Suru, cu trei zile înaintea morţii sale, care a fost la 23 octombrie 1916.
A debutat ca elev, cu volumul de versuri „Preludii ”şi proze scurte, publicate în revista „Tinerimea literară şi artistică” (1909 – 1910), editată împreună cu fratele său Cezar.
