A încetat din viață, la vârsta de 78 de ani, Valeriu Diaconiță, fost director al Fabricii de Zahăr Buzău. A fost unul dintre oamenii care au contribuit la industrializarea Buzăului, participând la sistematizarea şi realizarea infrastructurii Zonei Industriale. De asemenea, Valeriu Diaconiță a pus pe picioare numeroase fabrici de profil din întreaga ţară.

Trupul neînsuflețit al lui Valeriu Diaconiță este depus la Capela Bisericii „Sf. Paracheva” din Cartierul 23 August, iar înmormântarea va avea loc vineri, 10 mai, la ora 12,30, la Cimitirul  “Sf. Vineri” (în apropierea Cimitirului Sf. Andrei).

Originar din Chişinău, trecut prin “focul” prigoanei staliniste, Valeriu Diaconiță a ajuns în România în 1944, când familia sa, pentru a scăpa de deportarea în Siberia (tatăl său fiind intelectual – învăţător), a fugit  noaptea, pe geamul de la bucătărie. A crescut “cu valiza pregătită” trecând prin Oltenia, Ialomiţa, Banat şi Ardeal, unde s-a statornicit. A absolvit Facultatea de Chimie Alimentară de la Galaţi, unde s-a dus pentru că a fost “impresionat de foametea din timpul războiului”. În 1965, după absolvirea studiilor universitare, inginerul Valeriu Diaconiţă a ajuns stagiar la Fabrica de Zahăr din Târgu-Mureş, construită în 1883, cu capital româno-german, utilată cu tehnologie nemţească pentru prelucrarea sfeclei de zahăr.

„Am participat la baterea primului ţăruş”

 „Când s-a decis înfiinţarea unei fabrici de zahăr la Buzău, am fost selectat şi trimis aici ca inginer tehnolog, odată cu primul buldozer care făcea nivelarea terenului pe care avea să se construiască viitoarea Fabrică de Zahăr. Am avut legitimaţia cu numărul 9. Am ajuns la Buzău pe vremea când Zona Industrială era <un teren virgin> şi am participat la baterea primului ţăruş, cum se spune. Fabrica de Zahăr a fost a doua construită pe Platforma Industrială, după Fabrica de Sârmă. Drumurile din Zona Industrială şi podul spre Metalurgica au fost făcute de noi. Îmi amintesc, drumul spre Spătaru l-am făcut într-o săptămână, pentru că veneau mărimile de la Bucureşti. Tot noi am adus în Zonă apa industrială (erau 30 de puţuri şi două bazine care deserveau întreaga platformă) şi utilităţile, energia termică şi aburul tehnologic s-a produs tot la noi, pe care l-am distribuit atât fabricilor ulterior construite, cât şi în oraş, consumatorilor casnici sau instituţiilor”, declara pentru OPINIA în urmă cu câțiva ani fostul director al Fabricii de Zahăr Buzău.

După ce Fabrica de Zahăr Buzău a fost cumpărată de austriecii de la Agrana Zucker, Diaconiță a s-a retras la pensie, începând cu anul 2000. Nu s-a putut împăca însă, cu statutul de pensionar, aşa că a acceptat provocarea companiei româno-americane Lemarco, unul dintre pricipalii actori pe piaţa zahărului din România, să conducă fabrica de la Lieşti, Galaţi. Din 2009, pentru aceeaşi companie, a “pus pe roate” Fabrica de Zahăr de la Urziceni.

 

DISTRIBUIȚI
loading...