OpiniiSoroca

Ziua Independenței: Dumnezeu ne dă, dar nu ne pune în torbă

Guvernarea actuală a luat recent (încă) o decizie de criză pandemică, de data aceasta logică și ușor de înțeles – de a sărbători Ziua Independenței într-un cerc mai restrâns, fără fanfare și cântece, ceea ce înseamnă, probabil, și fără vorbă multă și laude nemeritate. Când zic aceasta nu am în vedere falsa modestie de care niciodată nu am dus lipsă sau dorința autorităților de a economisi niscaiva bani. Totul este ceva mai prozaic – nu poți organiza bairamuri pe vremuri de pandemie. Mai cu seamă când nici nu au cu ce te da în spectacol. Or, pentru a justifica această ultimă frază vreau să vă propun să trecem telegrafic în revistă cele mai importante domenii de activitate, care ar fi trebuit să ne aducă satisfacții în acești 29 ani de independență, dar ne-au adus doar dureri de cap și dezamăgire. Și să facem acest lucru aproape după calapodul unei emisiuni de știri: politică, economie, agricultură, sport și… meteo.

POLITICĂ. În condițiile actualei societăți moldovenești aceasta (politica) este totul, deși, în mod normal, altceva ar trebui să prevaleze. Adică, tot ce mișcă și ce nu mișcă, mai cu seamă, în această republicuță ține de politicieni – de mofturile, ambițiile, orgoliile, patimile, năravurile, tradițiile lor. Astăzi, când spunem „politică” subînțelegem interese personale și de grup (de gașcă), trădare, ipocrizie, bădărănism și cinism fără margini. Și dacă cuiva nu-i plac astfel de etichetări, nu are decât să privească în oglindă, fiindcă aceasta nu minte niciodată. Sunt, bineînțeles, și excepții fericite, dar acestea sunt prea puține ca să schimbe impresia despre această îndeletnicire, care a devenit la noi cea mai influentă și cea mai bănoasă. Numai nu mă obligați să dau nume concrete, fiindcă le cunoașteți și Dvs.

ECONOMIE. Nu știu ce ziceți Dvs., dar eu nu prea simt pe propria piele reflecțiile acestei ramuri, care trebuie să bubuie în condițiile de piață liberă. De altfel, aceasta există, cu siguranță, dar mai mult în subteran, fiindcă la suprafață se vede doar dezastru și indicii care pălesc și în fața economiei din anul 1913. Or, pentru a face o radiografie a ceea ce se întâmplă în domeniu este de ajuns să tragem cu ochiul la ceea ce se întâmplă la Soroca, fiindcă avem un paradox – agenți economici avem (la număr), iar economie – nu prea, spre deloc. Dacă nu erau investițiile din exterior și nu erau câțiva agenți economici care au avut noroc de conducători-gospodari, dar nu de conducători-bișnițari, pe acest domeniu se putea pune o cruce mare.

AGRICULTURĂ. Având cel mai bogat pământ și cei mai harnici oameni (cum ne place să accentuăm, cu și fără ocazie), am ajuns să importăm aproape tot ce se mănâncă – de la mărar și pătrunjel, până la ouă, lapte, carne de pasăre și de porc. Apropo, chiar ieri am citit că Ucraina exportă în Republica Moldova tot ce se mănâncă și mai mult decât în orice altă țară. La ce am ajuns! Dacă nu mai erau japonezii cu proiectele lor și dacă nu era Uniunea Europeană cu investițiile masive și granturile generoase, ne mâncau păduchii, cum se zice în popor. Ba mai mult, astăzi este aproape imposibil să găsești persoane care vor să muncească – nici cu 300 de lei/zi +mâncare și cinste nu găsești pe cine să angajezi. Bineînțeles, și aici avem excepții fericite, poate mai multe decât în industrie, dar cu un gospodar-doi nu se face agricultură.

SPORT. În acest domeniu chiar am devenit de râsul curcilor. „Regele” sportului, fotbalul, este în cădere liberă de ani buni, iar izvorul de talente se pare că seacă cu fiecare zi. Dacă cineva îmi spunea vreo 5-6 ani în urmă că selecționata RM la fotbal va fi în clasament mai jos ca Vietnamul sau Mozambicul îl consideram un răuvoitor, acum însă aceasta este o realitate. Campionatele europene sau mondiale la toate genurile de sport (cu excepția unor probe de atletism, haltere, tir cu arcul, lupte) sunt o nucă prea tare pentru sportivii noștri, iar jocurile olimpice sunt pentru moldoveni ceea ce înseamnă principiul olimpic „principalul este să participi, nu să și câștigi”.

METEO. Și aici suntem la pământ, deși cu natura nu te pui. Și totuși, alte state pot face față intemperiilor naturii, nu și RM. Și când te gândești că Dumnezeu ne-a ferit de cutremure, inundații, incendii și alte nenorociri, iar noi nu putem să beneficiem de astfel de „facilități”, chiar îți aduci aminte de vorba populară despre aceea că „Dumnezeu îți dă, dar nu îți pune și în torbă”.

Despre (in)dependență în alte sfere ale vieții sociale – medicină, învățământ, cultură, protecție socială, infrastructură, drumuri, poduri, șomaj, leneși, migrație, pensionari, copii, persoane cu handicap… vă las pe Dvs. să meditați, fiindcă nu vreau să par prea răutăcios și să pun sare pe rana cuiva. Dacă, după meditații, veți fi satisfăcuți și împliniți – mă bucur și vă felicit, iar dacă nu – să tragem concluzii și să remontăm ce se mai poate.

În rest, sărbători fericite de august pentru toată lumea!

Articole similare

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker