FOTO – VIDEO / Zilele Vasile Voiculescu la Buzău: Evocarea unei moșteniri culturale și spirituale

Municipiul Buzău găzduiește o nouă ediție a evenimentului „Zilele Vasile Voiculescu”, manifestare dedicată vieții și operei marelui scriitor născut pe meleaguri buzoiene. Organizate la Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman”, cu sprijinul Primăriei Buzău, activitățile au reunit personalități marcante ale lumii academice, culturale și teologice, într-un dialog despre identitate, credință și tradiție în creația voiculesciană.

Evenimentul a fost deschis de primarul Constantin Toma, urmat de intervențiile academicianului Marius Andruh, prof. univ. dr. Simona Modreanu, prof. univ. dr. Lucian Chișu, pr. prof. dr. Gheorghe Holbea și cercetătorul dr. George Neagoe,  sub moderarea scriitorului Dumitru Ion Dincă, membru al Uniunii Scriitorilor și cavaler al Ordinului Meritul Cultural. Discuțiile au conturat imaginea unui Voiculescu profund uman și spiritual, a cărui operă continuă să inspire generații prin frumusețea expresiei și forța credinței. În sală s-au aflat numeroase personalități ale literaturii și artei buzoiene: pr. Alexandru Pripon, delegat al Înaltpresfințitului Părinte Ciprian, Arhiepiscop al Buzăului și Vrancei, scriitorul Titi Damian, directorul adjunct al Colegiului Național „B. P. Hasdeu”, prof. dr. Anca Florea, fostul director al Bibliotecii Județene, Sorin Burlacu, scriitorul Theodor Cabel, scriitoarea Elena Căpățînă, bibliotecara Marcela Chiriță, artistul plastic Mihai Hlihor, alături de mulți alți oameni de cultură buzoieni care s-au alăturat gazdelor, directoarea Florina Potîrniche și Oana Paraipan.

În deschiderea manifestării dedicate memoriei și operei lui Vasile Voiculescu, primarul municipiului Buzău, Constantin Toma, a subliniat importanța cultivării valorilor umane și culturale care definesc identitatea locală. Într-un discurs centrat pe responsabilitatea comunității față de patrimoniul spiritual buzoian, edilul a vorbit despre proiectele educaționale și culturale prin care Primăria Buzău sprijină constant formarea tinerilor și promovarea marilor personalități ale locului. „Încercăm, la rândul nostru, să salvăm patrimoniul uman. Promovăm personalități buzoiene de ieri și de astăzi, pentru a ne îmbogăți spiritual și a căpăta mai multă încredere în noi înșine. La nivelul Primăriei Buzău, sprijinim acest eveniment care are loc anual – concursul de proză și poezie <Vasile Voiculescu>. De aproximativ șase ani, în fiecare an, fiecare elev din Buzău, de la clasa I până la clasa a XII-a, primește gratuit patru cărți, alese de profesorii de Limba și literatura română. Încercăm – și sperăm să reușim anul viitor – ca aceste cărți să fie chiar operele lui Vasile Voiculescu. În prezent există o problemă legată de ultimul descendent al scriitorului, care nu dorește reeditarea operei sale. Încercăm să-l convingem, astfel încât, anul viitor, cărțile lui Vasile Voiculescu să ajungă cel puțin în licee. Așa cum vă spuneam, anual sunt oferite gratuit aproximativ 80.000 de cărți. Încercăm să încurajăm cititul și să promovăm lectura în rândul tinerilor”, a spus primarul Constantin Toma.

Cultura și identitatea orașului, în centrul discuțiilor

În cadrul evenimentului a luat cuvântul și academicianul Marius Andruh, reputat chimist și vicepreședinte al Academiei Române. Într-un discurs cald și plin de admirație, acesta a vorbit despre importanța iubirii și a respectului pentru orașul natal, despre rolul culturii în formarea identității comunitare și despre responsabilitatea celor care conduc de a menține vie această legătură spirituală.

„Aș începe cu o întrebare retorică: <Știți de ce un oraș poate să fie frumos?> Atunci când este iubit. Când este iubit de cei care îl conduc. Când tot ceea ce se face, se face cu ambiția de a-l face să intre în constelația culturală și științifică. Orașul Buzău este un oraș iubit, pentru că pune cultura pe primul loc, pentru că se organizează aici numeroase manifestări. Eu am participat la multe activități în acest oraș — toate culturale. Nu au fost neapărat legate de profesia mea; am fost și la conferințe pentru publicul larg, dar cel mai mult m-a impresionat expoziția <Andreescu>, organizată aici. Există un teatru, iar acum ar mai fi nevoie și de o filarmonică”, a spus Andruh, cu privirea îndreptată către primarul Constantin Toma. Și a continuat ideea: „Este un oraș iubit. Am încercat să evit să vă laud, dar pot să o fac acum, pentru că iubiți acest oraș – și se vede. M-am inspirat și eu din decorația dumneavoastră, pentru că, anul viitor, Academia Română sărbătorește 160 de ani, iar eu sunt implicat în organizare. Vom vedea ce putem face pentru publicul larg. Mă bucur în egală măsură de prezența colegilor de la Institutul <George Călinescu>, care aduc Academia ca prezență culturală în orașele țării, iar prezența lor este chiar mai importantă decât a mea aici (…) Cel mai important lucru este că evenimentul are loc, că sunteți aici, că ne bucurăm împreună de Buzăul cultural. Voi participa cu bucurie ori de câte ori voi fi chemat aici”.

Academicianul buzoian a făcut la rândul lui gesturi personale pentru încurajarea lecturii. „Astăzi am făcut un lucru bun pentru cultura buzoiană, pentru Liceul <Hasdeu>, donând câteva zeci, poate 100-200 de volume din colecția editată de regretatul profesor Eugen Simion, consacrată operelor fundamentale ale limbii române. Cred că un liceu mare trebuie să aibă aceste colecții. Cu ceva timp în urmă am mai făcut o donație, nu din partea mea personal, ci a Academiei Române: cele 38 de volume ale manuscriselor lui Eminescu”, a dat vestea în celor prezenți la manifestarea comemorativă dedicată lui Vasile Voiculescu.

Conexiunea spirituală și isihasmul în opera lui Voiculescu

Cu prilejul evenimentului dedicat evocării operei lui Vasile Voiculescu, organizat la Buzău – locul de naștere al marelui scriitor –, între participanții de seamă s-a numărat și prof. univ. dr. Simona Modreanu, reputat cadru universitar și director al Editurii Junimea din Iași. În intervenția sa, aceasta a vorbit cu emoție despre legătura spirituală dintre tradiția junimistă, personalitatea lui Alexandru Marghiloman și moștenirea literară a lui Voiculescu, pe care o consideră una dintre expresiile cele mai profunde ale isihasmului românesc.

Redăm în continuare luarea sa de cuvânt: „Sunt emoționată că mă aflu aici, unde, din câte am văzut și am citit, suflă și duhul Junimii. Alexandru Marghiloman a fost un apropiat al junimiștilor, iar eu sunt aici nu doar ca reprezentant al Universității, ci și ca director al Editurii Junimea din Iași, care ar fi, de altfel, încântată să publice sau să republice din opera lui Vasile Voiculescu — un autor care îmi este foarte apropiat. M-am gândit, pregătindu-mi câteva cuvinte pentru astăzi, la Voiculescu prin filiera isihasmului, așa cum se regăsește ea și în cărțile lui Marin Tarangul, un extraordinar gânditor român, din păcate aproape ignorat. Editura Junimea îi reeditează operele, care conțin numeroase texte despre isihasm”.

Dumitru Ion Dincă a continuat ideea spunând: „În timp ce dânsa (n.r., prof. univ. dr. Simona Modreanu) vorbea, mi-am adus aminte de o remarcă făcută de unul dintre marii cărturari: nu instituția l-a determinat pe Vasile Voiculescu să se apropie de Dumnezeu, ci tocmai suferința și drama umană. Poate că de aici provine acea poezie antologică a lui: <Țara mea mâncată de jivine, / cu traista Lui de cerșetor în spate, / azi umblă iarăși Dumnezeu prin tine>”.

Invitându-l să ia cuvântul pe un alt invitat al său, prof. univ. dr. Lucian Chișu, cercetător  al Institutului „G. Călinescu”, Dumitru Ion Dincă a mai adăugat: „Dacă extindem viziunea asupra operei voiculesciene, și mai ales asupra prozei, ajungem la <Zahei orbul>; Vasile Voiculescu este considerat la noi <creatorul realismului magic>, nu doar de public, ci și de toți cercetătorii care s-au apropiat și s-au ocupat de opera lui”. Lucian Chișu, cercetător la Institutul „G. Călinescu” al Academiei Române, a explicat punctul de plecare al expunerii sale. Acesta a amintit că, în urmă cu mulți ani, a avut ocazia să studieze cărțile lui Florentin Popescu, care au abordat teme legate de obârșiile și domniile unor personalități culturale și politice românești. Anul 1884, amintește el, în care s-a născut Vasile Voiculescu, a fost unul fast pentru literatura română. La centenarul din 1984, aceste personalități au fost sărbătorite în mai multe locuri: Panait Istrati (1884–1935) – prozator cu renume internațional, supranumit „Gorki al Balcanilor”, autorul romanelor „Chira Chiralina” și „Codin”, Vasile Voiculescu (1884–1963) – poet, prozator și medic, una dintre cele mai mari voci mistice ale literaturii române – și Gib Mihăescu (născut în 1894, un deceniu mai târziu) – important prozator interbelic, autor al romanelor „Donna Alba” și „Rusoaica”.

„În 1937”, continuă Chișu ideea, „cercetătorul și universitarul Radu I. Paul a publicat o teză de doctorat cu titlul aproape surprinzător: <Viața estetică>, o lucrare apărută în două volume, extrem de rară astăzi. Aceasta se referea la filozofia naturală a frumosului și a artei, concentrându-se pe datele esențiale despre frumos, artist și artă, cu Mihai Eminescu ca punct central”. Recitind astăzi „Viața estetică”, Lucian Chișu observa că, alături de Mihai Eminescu, ar putea fi așezat fără doar și poate și Vasile Voiculescu. Argumentul său se bazează pe portretul profesional special al lui Voiculesc: „În rândul medicilor scriitori îl putem încadra și pe Vasile Voiculescu, care a făcut un an de Filologie, dar a terminat Medicina; locul său este mai aproape de zona scriitorilor, datorită contribuției sale literare excepționale și a dimensiunii sale spirituale. Ar trebui să ținem cont de faptul uluitor că o mare parte a creației sale este postumă; ea nu își pierde cu nimic valoarea; acest lucru arată esența curată a celui care a fost artist Vasile Voiculescu. A fost deopotrivă artist, a fost deopotrivă animator cultural, a fost ca medic cunoscut cu numele de <medicul fără arginți>, o personalitate care s-a impus în toate sferele de activitate. Există câteva localități la dumneavoastră și în Dâmbovița unde numele lui Voiculescu, care a trecut pe acolo în prima parte a vieții sale a lăsat urme. Există undeva lângă Dâmbovița un nume: <Fântâna doctorului >”.

Chișu subliniază în alocuțiunea sa faptul că poezia lui Voiculescu  este atât de pătrunsă de spirit încât are sentimentul că „apartenența la rădăcinile din care a apărut și bucuria de a-și reaminti locurile în care a copilărit, sunt puternic infuzate de sentimentul religios al curățeniei sufletești”.  În analiza sa, Lucian Chișu a evidențiat una dintre trăsăturile profunde ale poeziei lui Vasile Voiculescu: pasiunea pentru folclor și pentru forma populară. Poetul surprinde frumusețea și demnitatea omului simplu, transformând viața satului într-o adevărată sărbătoare a spiritului. Așa cum remarcă Chișu, „în folclorul nostru, în ziua în care cineva se căsătorește, el devine împărat — iar orațiile de nuntă arată acest lucru”. Prin filtrul unei sensibilități profund creștine și al unei iubiri neclintite pentru tradiția populară, Vasile Voiculescu transformă viața satului într-un spațiu al demnității, al bucuriei și al comuniunii cu divinitatea.

Poezia și credința ortodoxă

Părintele prof. dr. Gheorghe Holbea, de la Universitatea de Teologie din București, a continuat comunicarea, dezvoltând informațiile în direcția laturii isihaste a operei poetului Vasile Voiculescu. El a evidențiat, în discursul său despre isihasm și opera lui Vasile Voiculescu, legătura profundă a poetului cu credința ortodoxă. „Vasile Voiculescu mărturisește: <Dacă nu aș fi ajuns medic, cred că aș fi fost preot. Cel mai plăcut joc al meu a fost la biserică. Nu o maimuțăreală și nicio batjocură, ci o reală și sinceră practică copilărească a marilor taine>”, a subliniat părintele Holbea.

El explică faptul că această experiență constituie matricea creștină a lui Voiculescu, prezentă constant în creația sa. „Poemele cu îngeri”, de exemplu, „arată foarte clar că este ortodox, că operează în duhul tradiției. Îngerii lui Voiculescu sunt autentici și apar în poezia lui încă de la început”; Holbea a adăugat că aceste texte abordează teme fundamentale ale credinței: Nașterea Mântuitorului, prezentarea magilor și moartea Mântuitorului.

Ce trebuie să înțelegem din toate acestea? Părintele Holbea explică: „Ortodoxia lui Vasile Voiculescu este anterioară chiar revistei <Gândirea> și <Rugul Aprins>. Vorbește despre îngerime: prin mijlocirea îngerilor, omul se pune în legătură cu Dumnezeu”. El oferă și imagini poetice ale acestei relații: „Îngerul Luminător a luat secera durerii și a spart clădirea vieții, umplând cu soare cocioaba sufletului. În poezia <Luminătorul>, este prezentată liric și profund rugăciunea inimii”.

Părintele a încheiat cu un citat din Marin Sorescu: „Mai înainte de a vorbi despre Vasile Voiculescu, trebuie să rostești o rugăciune”.

Cenzura și accesul la creația integrală

Manifestarea a fost încheiată cu alocuțiunea cercetătorului dr. George Neagoe. Acesta a a anunțat încă de la început că va vorbi  despre Vasile Voiculescu în contextul societății în care trăim, o societate informațională, bazată pe cunoaștere, care a intrat decisiv în era digitalizării. Și a pornit de la exemplul cercetărilor care atestă data de naștere a scriitorului buzoian: „Niște cercetări elocvente pornind de la documente de arhivă atestă faptul că data de naștere a poetului Vasile Voiculescu este 13 octombrie 1884. Internetul face abstracție de acest lucru și pe siteuri gen Wikipedia și oriunde veți căuta, într-un referat, veți găsi data de naștere 27 noiembrie”.

Referindu-ne strict la poezie, putem observa cum dimensiunea patriotică și autenticitatea creației sale se disting prin sinceritate și independență față de orice constrângere ideologică. Acest lucru este amintit și de cercetătorul dr. George Neagoe. „Și pentru poezie există criterii care ne dau măsura valorii unui scriitor. În cazul lui V. Voiculescu, avem de-a face cu o poezie patriotică autentică, ferită de orice imixtiune ideologică. Mă refer aici atât la creațiile scrise pentru Primul Război Mondial, în preajma sacrificiului pentru Marea Unire, cât și la câteva poezii scrise în jurul anului 1940, care sunt integrate în volumul <Tresăriri>”, spune acesta.

Și pentru că subiectul este tratat în contextul societății cunoașterii, el explică faptul că „momentul editorial ne face să trecem sub tăcere aceste texte, pentru că ele nu au fost puse în circulație după 1990. Înainte de această dată, din cauza regimului comunist, și pentru că unele dintre ele făceau referire la Basarabia și la Bucovina, ele nu au putut intra în circulație (…) Din păcate, nu avem acces la o integrală V. Voiculescu, la tot ceea ce presupune reașezarea sistemului de valori”.

Prin intervențiile invitaților, s-a conturat imaginea unui Vasile Voiculescu profund uman, spiritual și patriot, a cărui creație literară — de la poezie la proză — reflectă autenticitatea, credința și legătura cu tradiția populară. Discuțiile au subliniat importanța promovării operei sale, a lecturii și a culturii locale, dar și necesitatea valorificării întregului patrimoniu literar, adesea afectat de perioadele de cenzură. Astfel, manifestarea a fost un prilej de reflecție asupra moștenirii voiculesciene și a responsabilității comunității de a o păstra vie pentru generațiile viitoare.