Voluntariat, dans și visuri mari, parcursul incredibil al Anei-Maria Trentea, elevă la Pedagogic

La doar 16 ani, Ana-Maria Trentea, elevă în clasa a X-a B la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret”, dovedește că implicarea, bunătatea și dorința de a contribui la binele comunității pot transforma un adolescent într-un adevărat model pentru cei din jur. Pentru ea, voluntariatul este un ritm constant al vieții, o sursă de învățare și un drum sigur spre ceea ce își dorește să devină.

„Sunt implicată în activități de voluntariat care au legătură cu profilul pedagogic și nu numai”, povestește Ana-Maria. În timpul verii, a fost voluntar la „Ludoteca din Grădină”, iar în acest an școlar a lucrat într-un afterschool al Fundației Sfântul Sava, unde „am ajutat copiii să-și facă temele”. De câteva luni, este voluntar în cadrul Asociației Județene „Sportul pentru Toți”: „Ștampilez diplomele pentru concursuri și festivaluri naționale și internaționale și lucrez cu elevii școlii de dans, ajutându-mi colegii mai mici în timpul concursurilor”.

Dorința de a cunoaște, de a crește, de a face bine

În spatele acestor activități se află pasiunea pentru oameni și pentru experiențe noi. „Ideea de a cunoaște cât mai multe persoane, de a afla lucruri noi din diverse domenii m-au motivat să încep voluntariatul”, spune ea. Fiecare proiect a ajutat-o să se formeze: „Fiecare experiență de acest fel m-a ajutat să mă dezvolt și să devin o persoană mai bună”.

Deși are un program încărcat, își gestionează timpul cu maturitate. „Dedic voluntariatului undeva la patru ore pe săptămână… Încerc să nu neglijez școala, pentru a putea da randament maxim în toate activitățile”, afirmă Ana-Maria.

Momente memorabile: prima „lecție” la dansuri

Printre amintirile care au marcat-o, una rămâne de neuitat. Vorbește cu emoție despre ziua în care a ținut pentru prima dată o lecție de dans copiilor de 4–6 ani: „Doamna mi-a spus că și-ar dori ca astăzi să-i țin locul. Abia aflasem cu o zi înainte că am fost admisă la Colegiul Pedagogic și aveam foarte mari emoții”. Totuși, Ana-Maria a acceptat provocarea: „Am început ora cu o oarecare teamă și cu vocea tremurândă. Copiilor le-a plăcut cum am colaborat și de atunci îi vizitez de fiecare dată când am ocazia”.

Abilități formate prin voluntariat

Parcursul ei nu a dezvoltat doar empatia, ci și competențe esențiale pentru un viitor pedagog. „Consider că voluntariatul mi-a dezvoltat comunicarea, lucrul în echipă, spiritul de inițiativă. Am învățat să fiu mai empatică și mai atentă la nevoile celor din jur”, spune Ana-Maria. Voluntariatul a fost și o oglindă în care s-a descoperit pe sine: „M-a ajutat să mă cunosc mai bine, să capăt mai multă încredere în mine, să spun când am nevoie de ajutor”.

Un rol important în dezvoltarea sa l-a avut mentorul ei, profesorul coregraf Mihaela Bălăceanu, despre care spune că a îndrumat-o în lumea dansului, fiind „cea care m-a ajutat să-mi găsesc drumul și m-a învățat secrete din lumea dansului și a vieții”.

Visul Anei-Maria: o carieră în educație specială

Dincolo de activități, proiecte și ore dedicate voluntariatului, Ana-Maria privește spre viitor cu o claritate rar întâlnită la vârsta ei: „Mi-ar plăcea să fiu profesor pentru educație specială… vreau să ofer șanse egale la educație, indiferent de dificultățile fiecărui copil”.

Este inspirată de mama prietenului ei, profesor în învățământul special, care, mărturisește ea, „mi-a povestit experiențe prin care a trecut, iar aceste lucruri m-au făcut să-mi dau seama că asta vreau să fac pe viitor”. Știe că drumul nu e ușor, dar îl privește cu hotărâre: „În primul rând, trebuie să urmez o facultate de Psihopedagogie Specială, apoi să particip la practici, voluntariat și formare continuă”.

Dansul: hobby, refugiu și formă de expresie

Dincolo de școală și de voluntariat, dansul rămâne marea ei pasiune: „Dansul este o poezie cu brațe și picioare, în care trupul devine instrumentul prin care se scrie un poem viu”. Deși a început târziu pentru perfomanță, la 14 ani, a ajuns rapid în pas cu colegii ei: „Am avut momente în care am crezut că nu pot face față și am vrut să renunț, dar am avut puterea să trec peste ele”.

Antrenamentele sunt intense: „Dansez câte trei ore pe săptămână… iar în timpul liber exersez sau inventez noi mișcări”. Iar munca ei a dat roade: a obținut numeroase premii, dintre care cel mai drag este premiul III la un festival internațional din Praga – FestInfoDance.

Școala, locul unde a crescut

Pentru Ana-Maria, Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” este un spațiu afectiv. „Sunt elevă aici încă de la grădiniță. Școala a devenit pentru mine o a doua casă”. A avut parte de profesori care au modelat-o. Și menționează două repere în parcursul său educațional: „Doamna educatoare Virginia Chirac m-a primit cu brațele deschise, doamna învățătoare Mihaela Popescu m-a făcut să descopăr frumusețea matematicii”.

Despre școala ei are numai cuvinte de laudă și vorbește cu recunoștință: „La Pedagogic vei găsi mereu un profesor care să te ajute când ai nevoie de un sfat sau de o mângâiere. Aici, educația nu este un simplu set de materii; aici școala este arhitectura tăcută a devenirii elevului”.