Vinerea Mare, cunoscută și ca Vinerea Patimilor sau Vinerea Seacă, este una dintre cele mai încărcate spiritual zile din calendarul creștin-ortodox. Este ziua în care întreaga Biserică face pomenirea Sfintelor, Mântuitoarelor și Înfricoșătoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos.
Conform Sfintei Scripturi, în această zi, Mântuitorul, după ce a fost biciuit și batjocorit, a fost condamnat la moarte de către Pilat, care „s-a spălat pe mâini”. Iisus a purtat Crucea pe drumul Golgotei, fiind răstignit între doi tâlhari. În clipa în care Și-a dat duhul, s-au arătat semne cutremurătoare: catapeteasma templului s-a rupt, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, iar trupurile unor drepți au înviat.
Slujbele specifice Vinerii Mari
Vinerea Mare este zi aliturgică – nu se oficiază nicio Sfântă Liturghie. Slujbele specifice acestei zile sunt Ceasurile împărătești și Vecernia Răstignirii, în cadrul căreia este scos Sfântul Epitaf – o icoană brodată ce Îl înfățișează pe Hristos coborât de pe Cruce. Acesta este așezat în mijlocul bisericii, pe o masă împodobită cu flori, pentru a fi cinstit de credincioși.
Seara, are loc Denia Prohodului Domnului, o slujbă impresionantă în care se cântă versuri de profundă tristețe și speranță, urmată de procesiunea în jurul bisericii cu Sfântul Epitaf – un simbol al punerii Domnului în mormânt. Ulterior, Epitafele sunt așezate pe Sfânta Masă în altar, unde vor rămâne până la sărbătoarea Înălțării Domnului.
Un ritual profund întâlnit în această zi este trecerea pe sub masa Epitafului, ca semn de smerenie și participare la Jertfa lui Hristos. Înainte, credincioșii sărută Sfânta Cruce și Sfânta Evanghelie.
Postul negru din Vinerea Mare este ținut de mulți credincioși, în amintirea suferințelor îndurate de Hristos. Tradiția recomandă ca în această zi să nu se consume urzici sau mâncăruri acre, pentru că lui Hristos i s-a oferit oțet în loc de apă pe Cruce.
Obiceiuri populare și credințe străvechi
Potrivit folclorului românesc, consemnat de Irina Nicolau în Ghidul sărbătorilor românești (1998), în Vinerea Mare: „Nu se seamănă, că n-ar crește nimic. Cine coase, orbește. Nu se toarce, nu se țese, nu se spală. Dacă acrești borș, vine Necuratul și se scaldă în el. Tot ce poți să faci de Vinerea Mare este să frămânți și să te speli”.
Se mai spune că cel care ține post negru în această zi este ferit de dureri de cap, iar dimineața este bine să calce prima dată pe un obiect de fier, pentru sănătate și spor.
Vinerea Mare este, astfel, o zi a tăcerii interioare, a doliului cosmic, dar și a nădejdii în biruința vieții asupra morții. O zi în care Crucea devine poartă spre Înviere.
