VIDEO / „Ziua fericirii Unirii” la Buzău, în urmă cu 166 de ani

Cu adâncă recunoștință pentru toți eroii naționali care au luptat pentru reîntregirea țării, Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman” îi invită pe buzoieni să retrăiască momentele de neuitat ale Unirii Principatelor Române alături de istoricul Valeriu Nicolescu. Este un  proiect care ne aduce mai aproape de istoria noastră națională, o poveste începută acum 166 de ani, dar care continuă să inspire fiecare generație de români.

„Sunt onorat și bucuros”, începe istoricul relatarea, „pentru că, deși departe de meleagurile Buzăului (este stabilit cu fiul său în Croația de câțiva ani, n.r.), mi se oferă oportunitatea de a rememora o pagină de referință din istoria noastră, întâmplată acum un secol și jumătate”. Aceste cuvinte, rostite cu emoție, reflectă legătura adâncă dintre trecut și prezent, un legământ al dăruirii pentru cauza națională.

„Unirea Principatelor Moldovei și Țării Românești sub un singur domnitor”, continuă Nicolescu, „a fost o mare victorie a voinței poporului român. Mulți o numesc <Mica Unire>, dar acest termen nu poate cuprinde adevărata ei semnificație”. La acea vreme, așa cum remarca Mihail Kogălniceanu, Unirea era văzută drept „cheia de boltă a edificiului național”, un pas crucial în consolidarea identității și unității românilor. Unirea nu a fost doar un moment politic, ci o revoluție a spiritului național, o afirmare a dreptului nostru de a trăi liberi pe propriile teritorii.

Cuza, în cei șapte ani de domnie, a reformat statul român, aducând reforme esențiale în Administrație, Armată, Finanțe, Educație și Cultură. „Nu a fost domeniu de activitate care să nu beneficieze de reforme bine gândite în beneficiul întregii națiuni”, subliniază istoricul, amintind de eforturile liderilor vremii și de idealismul care i-a animat. Iar pentru a înțelege pe deplin importanța Unirii, Valeriu Nicolescu ne invită să privim la contextul internațional al acelei perioade.

„În 1853, războiul Crimeii a schimbat fața Europei. Rusia, cu interese în zona Mării Negre și pe strâmtorile Bosfor și Dardanele, s-a confruntat cu o coaliție formată din Franța, Anglia, Sardinia și Turcia. Pacea de la Paris din 1856 a stabilit, printre altele, neutralitatea Mării Negre și libera circulație pe Dunăre, iar Basarabia rămânea sub controlul Imperiului Rus. În acest context, Principatele Moldovei și Țării Românești rămâneau sub suzeranitate otomană, dar aveau, totodată, un viitor pe care trebuiau să-l construiască singure”, explică istoricul.

În acest climat tensionat, la Buzău s-a dat startul unui proces istoric crucial. „La 16 martie 1857, s-a constituit comitetul de unire al districtului Buzău, sub conducerea prefectului Scarlat Voinescu, iar la 24 ianuarie 1859, Buzăul a trăit <Ziua fericirii Unirii>’”, rememorează Nicolescu, evocând atmosfera de sărbătoare care a cuprins orașul. „Banchetele, iluminarea feerică a orașului cu lumânări de seu, și, desigur, Hora Unirii, au fost doar câteva dintre momentele care au marcat acest entuziasm național”, mai spune acesta.

Unirea nu a fost doar un act politic, ci și o celebrare a unității. „La 29 ianuarie, căpitanul Nicolae Sadovici a organizat un banchet la cazarma militară, iar la Buzău, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost primit cu mare fast și bucurie de către localnici, unii dintre ei chiar însoțindu-l călare pe drumurile orașului”, adaugă Nicolescu. „A fost un moment de înaltă emoție și mândrie națională, iar manifestările de patriotism nu au întârziat să apară în fiecare colț al orașului”, mai spune acesta.

În mijlocul acestui entuziasm național, la 6 februarie 1859, domnitorul Cuza a fost primit la Buzău de episcopul Filotei și de întreaga comunitate. Un moment simbolic ce a culminat cu o seară deosebită, când buzoienii, inclusiv mama viitorului prim-ministru Alexandru Marghiloman- care și el va fi implicat peste timp într-un act legat de înfăptuirea marii Uniri din 1918, respectiv primirea actului Unirii Basarabiei cu România din partea reprezentanților Sfatului Țării de la Chișinău -, au exprimat prin cuvinte pline de emoție recunoștința și speranța în viitorul națiunii.

Astfel, „Ziua Unirii”, pe care Buzăul a trăit-o cu mare entuziasm, rămâne o lecție despre dăruirea pentru țară, despre idealuri comune și despre dorința de a construi un stat național unit.

Astăzi, prin evenimentele organizate în comunitatea buzoiană de Consiliul Județean și Primărie prin instituțiile de cultură, ne amintim de acele momente istorice și suntem chemați să prețuim libertatea, unitatea și sacrificiile celor care au contribuit la realizarea visului național. Unirea nu este doar o poveste din trecut, ci o lecție pe care o rememorăm în fiecare an pentru că ea ne definește și în prezent. (Înregistrarea cu istoricul buzoian prezentată de Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman” este realizată la aniversarea a 162 de ani de la Unirea Principatelor Române).